Start la distracție

publicat în Atitudini pe 2 Iunie 2014, 07:00

Știrea cu montarea camerelor video în echipamentul poliției rutiere m-a distrat din cale afară. Păi pe cine vor să supravegheze? Pe șoferii neatenți sau pe polițiștii care vor mită?

Adică nu îmi amintesc să fi bătut șoferii vreun polițist care stă cuminte la dirijatul circulației sau cu radarul pe marginea drumului. Nu-i bate nimeni. Ei stau acolo, pândesc șoferii și dacă îi prind cu greșeli le dau amendă, le iau puncte ș.a.m.d. Șoferului ghinionist nu îi rămâne decât să se conformeze. Ori să încerce să scoată niște dolari, pe care polițistul îi îndeasă în bastonul de circulație, ca în filmul lui Cobîleanski.

E drept că în momentul de față sunt testate doar cinci camere video, dar oricum e de râsu-plânsu'. Fiindcă mai intenționează să cumpere 500 de exemplare, iar unul costă 300. Adică 150.000 de dolari. Și dacă suntem sinceri, recunoaștem că nu sunt pentru protecția polițiștilor, ci pentru controlul lor. Pe modelul nemţesc: „Încrederea e bună, dar controlul şi mai bun”.

Îmi amintesc că într-un sat era o linie de tren abandonată. Nu se mai circula pe acolo de ani buni. Însă regulile rutiere spun că trebuie să oprești la linia de tren. Ruginit și într-o rână stătea și semnul de circulație care avertiza șoferii să oprească, dar cum toată lumea știa că linia e abandonată, nimeni nu se sinchisea. Asta până într-o zi. Când s-au prins poliţiştii. Imediat ce voiau să facă un ban, mai ales în preajma sărbătorilor, se ascundeau în tufele de lângă linia abandonată și până seara strângeau bani de un concediu. Cu timpul s-a dus vestea și a sărăcit peștele în baltă, căci sătenii au început să oprească și să privească conștiincios în stânga și în dreapta, să vadă dacă nu cumva apare un tren-fantomă.

Bani pentru profesori nu sunt. Polițiștilor, după ce li s-au mărit salariile, le vor mai da şi câte o cameră video de 300 de dolari. Poate se vor împuțina polițiștii corupți. Dar oare de ce nu le vine în minte să pună veste cu camere video și politicienilor noștri? Să le vedem tirurile cu țigări, să le auzim nepăsarea, să ne convingem cât de departe sunt de noi. Fiindcă băile de mulțime ale politicienilor se fac doar în prezența camerelor video. În rest nu se amestecă printre muritorii de rând.

Poate așa, dacă le-am pune câte o cameră video în piept, ar fi mai des prin sate să vadă cum trăiesc oamenii simpli, prin piețe să vadă cum supraviețuiesc pensionarii, prin școli să vadă cum se descurcă profesorii, cum reușesc să apară în fața elevilor în haine cârpite, dar curate. Poate s-ar mai duce şi prin spitale, aziluri, orfelinate.

Deci propun şi eu: 500 de camere, nu pentru polițiști, ci pentru politicieni.