Statalitatea ca diversiune electorala

„Perseverenta cu care in ultima perioada este atacata aceasta realizare suprema a poporului nostru [statalitatea, n. n.] determina clar preocuparea fundamentala a Guvernului tarii”
(Programul Guvernului Greceanai II)

Exista si vor exista multe diversiuni in campania electorala care a inceput deja la Chisinau: calomnii, atacuri la persoana, lansarea unor candidati falsi. Dar cea mai mare dintre acestea este utilizarea si transformarea statalitatii RM in tema principala de campanie electorala.

„Verigi ale unui singur lant”
Inainte de a fi inclusa in programul de guvernare, ideea statalitatii ca slogan electoral major al vechii si actualei echipe guvernamentale a fost lansata de presedintele Voronin. Dupa 7 aprilie, totul trebuie citit prin aceasta grila, mai ales cand este vorba despre actiunile Opozitiei. Cel putin asta a sugerat seful PCRM cand a etichetat evenimentele din acele zile drept „un atac serios la statalitatea si suveranitatea RM” si o „tentativa de lovitura de stat”. In ciuda lipsei unor dovezi concrete si a rezultatelor unei comisii de ancheta, acuzele au fost aruncate pe piata. Dar nu numai actiunile din aceea zi fatidica, ci tot ceea ce a urmat este citit asa de catre autoritati: actiunile celor trei partide anticomuniste sunt parte a unui program diabolic cu un scop antistatal. Inclusiv faptul ca Opozitia din RM a reusit sa blocheze alegerea unui presedinte comunist a fost interpretat de catre Vladimir Voronin ca un nou semn ca „forte oculte… pledeaza impotriva statalitatii moldovenesti”: „Am facut tot posibilul ca sa evitam alegerile anticipate. Dar Opozitia voia sa obtina aceasta si nu chiar din dorinta proprie. Deputatii Opozitiei au fost impinsi la acest gest de forte care se afla in spatele lor, care i-au finantat la precedentele alegeri, care au initiat tentativa de lovitura de stat in Republica Moldova… Toate sunt verigi ale unui singur lant”.

S-au dezlegat cainii razboiului…
Propagandistii de serviciu au inteles rapid mesajul si l-au perpetuat urgent. O scuza perfecta pentru a nu mai scrie despre criza economica, esecul negocierilor cu FMI sau ratarea relatiilor euroatlantice. La inceputul lui iunie, oficiosul comunist lansa un manifest cu un titlu care – dincolo de aerul ridicol – nu avea nimic de-a face cu jurnalismul, fiind o chemare la razboi popular: „Comandourile mortii civile – PLDM, PL si AMN! Oameni buni, rezistati si nu va lasati inselati de aceste hoarde nemiloase!”. Ideea a capatat carne printr-un un film uluitor, „Atac asupra Moldovei”, difuzat urgent pe televiziunile Puterii. Inutil sa judeci aceasta realizare dupa orice criteriu de profesionalism sau bun-simt. Se arunca acuze fioroase, se lanseaza scenarii apocaliptice si se arata cu degetul vinovatii – ghiciti cine! – fara ca vreun politician acuzat sa poata rosti macar o propozitie. Presa a scris despre montarea unor franturi de convorbiri telefonice inregistrate in nu se stie ce conditii si care trebuiau sa „demonstreze” lovitura de stat a liderilor Opozitiei. „Tezele din aprilie” ale presedintelui Voronin au fost, iata, insusite. In RM nu trebuie sa se mai vorbeasca de criza economica sau esecurile socio-economice ale unei guvernari care a avut totul in mana. Pentru ca partidul de guvernamant nu vrea – si nu poate! – sa vorbeasca despre altceva, a decis sa schimbe radical partitura si sa oblige pe toata lumea sa asculte muzica pe care o canta el. In consecinta, refrenul „statalitatii” agresate a devenit si laitmotivul programului de guvernare.

„Fara zambete. De ce?!.”

Cel putin asta spune preambulul documentului: „Program prin denumire, dar manifest prin esenta, acest document reprezinta mandatul unui Guvern, rostul principal al caruia este de a pastra pe harta lumii Statul Republica Moldova. Perseverenta cu care in ultima perioada este atacata aceasta realizare suprema a poporului nostru determina clar preocuparea fundamentala a Guvernului tarii”. Toate declaratiile premierului vin in aceeasi nota. In ciuda faptului ca se opune oricaror reglementari europene sau chiar afecteaza o piata – cea romaneasca – care devenise cea mai importanta pentru economia RM, premierul Zinaida Greceanai „explica” perpetuarea regimului de vize pentru cetatenii romani prin, chipurile, nerecunoasterea hotarelor RM – nici mai mult nici mai putin! – si ca acesta va fi eliminat doar daca Romania recunoaste granitele RM, aluzie la semnarea de catre Bucuresti a Tratatului de frontiera: „Dar, regimul de vize… trebuie sa fie recunoscute hotarele tarii noastre. Este absolut necesar. Fara zambete! De ce? Pentru ca suntem un stat independent si suveran”.

Cine sunt „agentii statalitatii”?
Nu este prima oara cand guvernarea comunista invoca „atacul la statalitate” atunci cand se vede nevoita sa gestioneze chestiuni care o depasesc vizibil. Nu o data, in procesele de la CEDO, agentii guvernamentali ai Chisinaului se aparau invocand „amestecul direct (al Romaniei) in treburile RM”. Ceea ce vedem astazi este o extindere a acestei mentalitati maligne, dar de data aceasta cotele acuzatiilor ating culmi nebanuite. Din declaratiile publice ale guvernantilor, filmele de propaganda sau articolele oficioase am „aflat” cine ar fi agentii antistatali” din RM. Sunt „suspectii de serviciu”, respectiv partidele de opozitie si – cum altfel? – Bucurestiul. Mai neclara devine astazi harta celor care apara plapanda statalitate a vecinului estic al Romaniei si UE. Pentru ca aici ironia este la ea acasa. Sunt acreditati in aceasta tabara personaje pentru care, de exemplu, cu ceva vreme in urma, „planul Iuscenko” de solutionare a chestiunii transnistrene era culpabil – si pe buna dreptate – pentru ca nu prevedea retragerea armatelor ruse din RM inainte de orice „democratizare sau decriminalizare” a regiunii. Dar aceiasi oameni nu ezita acum sa se alature unei tabere conduse de un lider care, fara sa clipeasca, a semnat la Moscova, pe 18 martie un document in care, de fapt, accepta pe termen nelimitat prezenta trupelor ruse peste Nistru.

Falsificarea agendei publice
Dincolo de disponibilitatile morale pe care le poti contabiliza in campania electorala de la Chisinau, un lucru devine astazi periculos de limpede. Unul dintre riscurile majore in ceea ce priveste denaturarea alegerilor este modificarea radicala a agendei publice. Devine din ce in ce mai evident ca strategia de campanie a PCRM pivoteaza in jurul unui singur concept: statalitatea si „protejarea” ei. Este o tentativa aproape disperata de a denatura agenda publica si dezbaterea reala asupra problemelor stringente cu care se confrunta o RM afectata masiv si iremediabil de criza economica si sociala. Incapabila sa dea raspunsuri coerente, sanctionata de instantele internationale de genul FMI, avand la dispozitie presa cu acoperire nationala, guvernarea de la Chisinau incearca disperat sa deturneze sensul acestor alegeri si semnificatia lor. Contempland tabloul, iti vine in minte celebra remarca a britanicului Samuel Johnson: „Patriotismul este ultimul refugiu al lichelelor”. Schimbati primul termen cu „statalism” si veti constata amar ca, in multe cazuri dintre cele care se manifesta astazi zgomotos si televizual in actuala campanie electorala, remarca faimosului eseist este mai adevarata decat oricand.