Astăzi 25 Februarie 2018, Duminică - Ultima actualizare la ora 13:28
Abonamente

Opinii & Editoriale 17 Mai 2017, ora 07:48    Din editia print

Marime Font

Statul schizofrenic

Zilele acestea R. Moldova a mai adăugat un calificativ, dincolo de multiplele pe care le-a avut până acum, de la săracă și coruptă, la falimentară și eșuată. Sărbătorile de 9 mai au transformat acest stat în unul schizofrenic. Pentru cei mai puțin avizați cu această boală fac o precizare medicală. Caracteristică schizofreniei este apariția unor manifestări psihopatologice majore, cum sunt halucinațiile, deliruri, tulburări formale de gândire, tulburări afective, tulburări de comportament, dezorganizarea și dedublarea personalității. Iar acum să privim această schizofrenie la nivel colectiv, așa cum s-a întâmplat de ziua „Victoriei” și ziua „Europei”.

a

 

 
 
Chişinău
Hânceşti
Tiraspol
Chişinău 40 Hânceşti 39 Tiraspol 39
 

Pe de o parte, mase de rusofoni tineri și mai în vârstă, mai treji sau mai puțin, îmbrăcați în uniforme sovietice, purtând panglica „gândacilor de Colorado”, bonete de ostași și drapele sovietice, toate într-o ambianță de muzică sovietică, militarism și agresivitate, în fruntea cărora stătea gândacul suprem Dodon. Pe de altă parte, coloane de moldoveni de prin sate, aduse la Chișinău de PDM pentru a sărbători un fel de struțo-cămilă a zilei „Europo-Victoriei”, cu bonete și drapele albastre, dar și panglici „de Colorado”, întrunite în PMAN la un concert cu muzică româno-moldoveneasco-italiano-ruso-nebuno, pe care le conducea Plahotniuc. Iar la câțiva metri de PMAN, un grup restrâns de oameni, încearcă să genereze o oază de libertate și demnitate, protestând împotriva schizofreniei de stat, care în nesimțirea sa a decis să impună orice normă juridică și legislativă, fără a le păsa de ce mai cred oamenii pe care i-au ales.


Războiul hibrid ale Rusiei contra Occidentului

Noi de fapt nu suntem doar prizonieri într-un stat captiv, așa cum se sugerează deseori în spațiul public. Suntem victimele unui război pe care Rusia îl poartă la ora actuală împotriva Occidentului prin subversiune politică, penetrare economică, spionaj și dezinformare, considerat de experți drept un război hibrid, și care ne-a lovit și afectat în mod direct.
Prin acest război, Federația Rusă încearcă să facă un joc de mare putere fără resurse de mare putere. Dincolo de experiența sovietică (sau chiar țaristă) de care dispune în acest sens, un al treilea factor care întreține acest război este natura statului modern rus. Unul din aspectele distincte ale recentelor campanii ruse, de la operațiunile politice împotriva Occidentului la operațiuni militare împotriva Ucrainei, a fost ștergerea liniilor dintre stat, paramilitari, mercenari și lumea criminală. Regimul lui Putin crede evident că este într-o bătălie geopolitică și chiar civilizațională cu Occidentul și prin urmare a mobilizat toate activele armamentabile pe care le are la dispoziție. Aceasta se extinde la societatea în ansamblu, dar și la active semiautonome, de la trollii de pe internet și de la „hackerii patrioți” din bănci și întreprinderi transnaționale până la voluntari cazaci și gangsteri mercenari. Acum ați înțeles de unde știe Plahotniuc așa tactici de acțiune în societatea moldovenească și cine inspiră aceste acțiuni?
„Hibriditatea” operațiunilor ruse reflectă hibriditatea statului rus, un regim patrimonial, super-prezidențial, caracterizat de fluiditatea și permeabilitatea frontierelor dintre public și privat, intern și extern. Eliminarea completă a instituțiilor și absența constrângerii ideologice (diferite față de sistemul sovietic), precum și lipsa statului de drept sau „principiului control și echilibru”, pare să asemene Rusia actuală, într-o formă haotică și informală, cu Italia lui Mussolini, pentru care „totul este pentru stat, nimic în afara statului și nimeni împotriva statului”.
Moscova poate, de asemenea, pretinde la inspirarea „afacerilor hibride”, prin dezvoltarea întreprinderilor comerciale ilegale și legale care, în mod ideal, fac bani, dar în același timp pot fi folosite în scopurile statului, indiferent dacă sunt sau nu de natură privată din punct de vedere tehnic. Instituțiile comerciale rusești nu numai că oferă acoperire pentru agenții de informații și răspândesc dezinformarea, ci acționând din proprie inițiativă, sunt folosite și pentru a oferi sprijin financiar mișcărilor politice și sociale pe care Moscova le consideră convenabile. De exemplu, Frontul Național anti-European al Marinei Le Pen din Franța a primit un împrumut de 9 milioane de euro de la o bancă condusă de un aliat apropiat al lui Putin. În mod similar, alegerea președintelui rusofil al Republicii Cehe, Miloš Zeman, a fost parțial finanțată de șeful local al companiei petroliere ruse Lukoil - pretinsă ca o donare personală. Lupta în Siria și Ucraina este condusă de „mercenari” care sunt pur și simplu detașați de trupele rusești, în timp ce chiar și grupurile de crimă organizată sunt presate să acționeze atunci când „războiul hibrid” o cere.
Acest mod de acțiune pare a fi esența abordării putiniste a „războiului total” față de guvernare: absența oricăror limitări legale, etice și practice ale capacității statului de a coopta deschis sau ascuns alte instituții pentru propriile interese. Desigur, acționând astfel, Rusia neglijează faptul că Statele Unite și aliații săi dispun de oportunități formidabile de a purta propriul „război politic” în interiorul Rusiei, inclusiv atacuri cibernetice, sancțiuni extinse, campanii de propagandă și încurajarea conspirațiilor, ceea ce în lan îndelungat poate deveni un pericol mai mare pentru Federația Rusă decât pentru Occident.

Neo-ocupația rusă

Până atunci însă, R. Moldova este din plin devastată de efectele „războiului hibrid” pe care Rusia îl poartă în acest spațiu. Ambasada, biserica, companiile comerciale și băncile, populația vorbitoare de rusă, televiziunile și radioul rus, împreună cu politicienii de diferite orientări care sunt la cheremul Moscovei, toate aceste resurse (dar și multe altele) au fost activate pentru a deturna traseul R. Moldova de integrare europeană și au contribuit în definitiv la pavarea drumului lui Igor Dodon către putere. Dacă cineva crede că omul care a stat lângă Putin la parada de 9 mai este într-un fel speriat și intimidat de Plahotniuc, atunci nu înțelege nimic în politică. Până acum, dar și mai încolo, acțiunile lui Plahotniuc au fost nu doar de întărire a propriei resurse de putere, dar și pentru a îndeplini instrucțiunile Moscovei de a distruge în R. Moldova orice formă de opoziție politică proeuropeană, el reușind cu succes acest lucru.
Încrederea pe care o etalează Dodon și PSRM sunt rezultatul faptului că balanța geopolitică a fost înclinată la moment în favoarea Rusiei, iar actuala „guvernare proeuropeană” s-a făcut complice la deturnarea orientării externe a R. Moldova. Nu Dodon se teme de Plahotniuc, ci acesta din urmă este sub influența Moscovei, care a pus la cale toată operațiunea de mimare a „rivalității Dodon-Plahotniuc”, care are ca scop instaurarea unui regim politic hibrid ce creează impresia că guvernarea PDM este garantul vectorului proeuropean. Toate acțiunile de până acum ale lui Dodon au fost tolerate și acceptate de „guvernarea europeană” fără crâcnire, inclusiv ieșirile anticonstituționale legate de Transnistria, retorica antistatală, vizitele la Moscova, adoptarea votului mixt, cârdășia acestui tandem fiind perfect sincronizată cu Moscova. Și aici nu este vorba de PSRM sau membrii guvernării, ci de acești doi lideri politici și anturajul lor nemijlocit care conturează realitatea pentru restul.
Prin urmare, ceea ce s-a întâmplat la 9 mai este o consecință a faptului că R. Moldova a sucombat într-o nouă formă de ocupație rusă, în care nu mai există o dihotomie clară a partidelor și liderilor politici, până acum ușor de descifrat după criteriul geopolitic. Ce observăm este o stare de „ocupație hibridă”, în care pe de o parte avem un președinte care stă sub preșul Moscovei și frizează culmile servilismului politic, iar pe de altă parte un parlament și un guvern „proeuropean”, controlat de un om care este se pare, în totalitate, controlat de serviciile secrete sau structurile mafiote ruse. Prins în acest clește, liderul pedist a anihilat rând pe rând majoritatea liderilor politici concurenți, pe unii și din motiv de interes personal, dar în cazul Partidului Liberal cu siguranță și un interes geopolitic (chiar dacă PL merită plenar această soartă), pentru că la ora actuală în R. Moldova nu mai există un alt partid cu orientare clară pro- și pan-românească, iar partidele proeuropene de opoziție sunt într-o gravă problemă de identitate. Ceea ce n-au reușit să facă sovieticii timp de 50 de ani, au făcut Plahotniuc și PDM, care prin acest joc duplicitar au dezarticulat orice formă de opoziție politică față de Moscova, lăsând lui Igor Dodon câmp liber de acțiune în R. Moldova. Crescut pe bani europeni, Plahotniuc a făcut plenar jocul Moscovei, la fel cum pe bani românești acest lucru l-a făcut pe timpuri Iurie Roșca, care a îngropat Frontul Popular, apoi un partid care exprima esența românească a acestei țări.


Simptomele unui război civil

Schizofrenia zilei de 9 mai ne arată că R. Moldova este în pragul unui război civil, o situație similară celei din Ucraina în ajunul Maidanului. Această răbufnire de rusofilie și rusofonie, de militarism și glorificare sovietică este desigur și rezultatul unor frustrări, dincolo de raționamentele de putere descrise până acum. Vorbitorii de rusă au suportat cu greu independența noastră față de URSS, care a condus în timp la inversarea repertoriului politic și lingvistic în favoarea moldovenilor, care pe deasupra au îndrăznit după 2009 să aspire la integrarea în Uniunea Europeană, ducând R. Moldova departe de un „eldorado rusesc”. Alegerea lui Dodon ca președinte, cuplată cu agresivitatea patriei lor istorice în exterior și confidența de care dă dovadă Putin, au declanșat niște energii refulate mulți ani în imaginarul lor colectiv, până la momentul în care acestea au putut fi exteriorizate. Iar momentul culminant al acestei euforii de triumfalism ruso-sovietic a fost ziua de 9 mai, la care actuala guvernare „proeuropeană” a fost complice și prin aceasta s-a descalificat completamente.
Rămâne speranța că mica oază de libertate și demnitate care se adună zi de zi în fața Parlamentului să poată construi o alternativă de guvernare viabilă pentru evitarea unui război intern și oferirea unui traseu autentic de integrare europeană pentru R. Moldova. Dar atenție, mă tem de greci chiar și atunci când fac daruri. Prezența unor oameni din anturajul lui Usatâi sau a unor foști și actuali lideri comuniști de-a lui Voronin, care brusc au devenit societate civilă, nu poate ajuta cu nimic la conturarea unei alternative oneste și integre. Din contra, sporește neîncrederea în ceilalți prezenți și poate compromite opoziția. Soluția protestului, coalizării și solidarizării împotriva actualei guvernări „Dodon-Plahotniuc” este unica șansă ca noi să ne mai salvăm cumva de strânsoarea ursului. Mai ales că pentru aceasta există sprijinul Europei și al Americii. Pentru că altfel lucrurile vor fi imposibil de redresat mai târziu.
 

Un articol de: Octavian Țâcu
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Actualitate 24 Februarie 2018, ora: 15:08

Obiectele mărunte ingerate de copii le pun viața într-un adevărat pericol

Obiectele mărunte ingerate de copii le pun viața într-un adevărat pericol Din editia print

Baterii, agrafe, piuneze, monede, piese de la jucării – aceste și alte obiecte mărunte pot deveni un adevărat pericol când sunt lăsate pe mâna unui copil de vârstă mică, care nu este supravegheat de un adult.

( ) Citeşte tot articolul


Editorial 21 Februarie 2018, de Moni Stănilă

Chișinău – o cauză pierdută

Ori de câte ori călătoresc undeva nu mă pot abține să nu compar situația altora cu cea de la noi. Mai ales acum că am călătorit în Ucraina, la Odesa. 

() Citeşte tot articolul

Editorial 20 Februarie 2018, de Moni Stănilă

Inițiere în dialog

Îmi amintesc deseori de profesorul meu de Noul Testament din primii ani de facultate. El ne cerea insistent să nu intrăm în polemici. Nici într-un caz cu cei care vor să ne demonstreze că ei au dreptate. 

() Citeşte tot articolul

Editorial 20 Februarie 2018, de Constantin Tănase

De ce Roșca atacă intelectualitatea

Scrisoare către învățătorii și profesorii din școli, licee, colegii și universități 

() Citeşte tot articolul

Editorial 20 Februarie 2018, de Dan Nicu

Comratul „la datorie” din nou împotriva unioniştilor

Găgăuzii ar trebui informați despre beneficiile unirii în limba lor și în cea rusă.

() Citeşte tot articolul

Editorial 19 Februarie 2018, de Moni Stănilă

Postul Mare

Începe din nou Postul Mare. O perioadă de bucurii duhovnicești, de timp pentru suflet, de slujbe minunate, de pocăință încununată de înviere.  

() Citeşte tot articolul

Actualitate 22 Decembrie 2017, de Marin Basarab

Domnule Jereghi, ne așteptam să turnați filme, nu să vă turnați colegii

„Noi îl mustrăm întotdeauna pe tovarășul Stalin, și da, cu siguranță o merită. Însă eu vreau să întreb – cine a scris 4 milioane de denunțuri?” (Serghei Dovlatov)

() Citeşte tot articolul

Editorial 18 Decembrie 2017, de Octavian Țâcu

Dosarul Centenarului (V): Sfatul Țării în polemica dintre Ioan Pelivan și Pavel Miliukov

Spuneam în articolul precedent dedicat problemei legitimității Sfatului Țării la Conferința de Pace de la Paris (1919), că unul din cei mai importanți și înflăcărați apărători ai intereselor Basarabiei a fost Ion Pelivan.  

() Citeşte tot articolul


 

 



Cele mai citite articole Timpul.md