Astăzi 19 Septembrie 2018, Miercuri - Ultima actualizare la ora 15:33
Abonamente

Actualitate 23 August 2018, ora 00:47

Stătutul statului și criza în educație

Marime Font

 
 
 

Moto: În Japonia, singurii cetățeni
care nu sunt obligați să se închine
în fața împăratului sunt învățătorii.
Motivul este că, potrivit japonezilor,
fără dascăli, nu pot exista nici împărați.

Subsemnata activează în sistemul de învățământ autohton de vreo 50 de ani. E mult? E puțin? Nu știu ce să zic. Însă, dacă va da Domnul, voi activa și în acest an de studii.

Experiența mi-a arătat, din interior, câte probleme are sistemul educațional din R. Moldova. Iată doar câteva dintre acestea: lipsa cadrelor didactice, manualele învechite, testările incompetente ale elevilor, lipsa literaturii necesare în biblioteci, lipsa de dorință a copiilor de a învăța, dar… și salariile „nemernic” de mici. Pe lângă toate acestea, ba curge acoperișul unor instituții educaționale, iar dincolo spațiile adiacente reprezintă un adevărat pericol pentru cei mici, sau băncile și scaunele nu coincid standardelor sanitare etc. E adevărat că directorii de școli, licee și grădinițe încearcă să facă ceva pentru a schimba situația, însă statul habar nu are de adevăratele lor probleme și stă deoparte. Statul stă, după cum îi este firea, privește absent în gol și gândește: „Va trece încetișor și acest an!”.



Și așa se întâmplă, după cum bine știm cu toții, an de an. Hrăniți cu promisiuni deșarte și iluzii ispititoare, profesorii școlari și elevii sunt lăsați pe bordura trotuarului, supraaglomerată de limuzinele celor mai mari. Atunci nu le rămâne și lor decât să stea în așteptarea unor adevărate reforme, promise sus și tare încă de la Maia Sandu încoace, dar care, cu părere de rău, nu s-au soldat cu niciun rezultat.
Iar în timpul acestui obositor suspans, de pe la tribune se vorbește despre lipsa cadrelor didactice și nondidactice. Când îi auzi, vrei nu vrei, îți apar în cap niște întrebări pentru ministerele noastre: Unde dispar pedagogii, absolvenți ai celor patru (tocmai 4!) universități pedagogice? Se evaporă? Cum și de ce? Pentru că nimeni nu duce vreo evidență în această privință, tinerii noștri pedagogi își iau lumea în cap și se duc cu tot cu diplomele lor să muncească la negru prin țări străine. Astăzi, în țara noastră, pedagogia nu mai este atractivă din cauza mai multor factori atât obiectivi, cât și subiectivi. Oricum însă și aici primează paradoxul, pentru că, la facultățile celor patru universități pedagogice, toate locurile sunt ocupate…

În calitate de profesor, pot spune un singur lucru. Din punctul meu de vedere, chiar dacă elevilor de astăzi li se dau cunoștințe bune sau aproape bune la toate materiile, sistemul nostru de educație, oricum, este la piciorul unei vrăbiuțe. Pentru că nimeni nu se mai ocupă de educație!
De ce? Am impresia că acest lucru se întâmplă, în primul rând, fiindcă un popor needucat este mult mai ușor de manipulat. El se lasă foarte ușor dus de funiuță la urna de vot. În al doilea rând, la noi totul se vinde și totul se cumpără. Uitați-vă la TV și vedeți ce publicitate se face unor licee private, unde taxa este enormă: de la două mii până la cinci sau șase mii de euro pe an. Și atunci săracii, care sunt mulți, invidiază și suferă, nu mai vor să învețe, dându-și seama că nu vor prinde nicicând un loc bun, care va fi mereu ocupat de cei bogați. Acolo, în liceele private, învață odraslele șefilor noștri de toate nivelurile și ai moldovenilor plecați și bine aranjați peste hotare… Și, desigur, fiii și fiicele hoților în lege (sau fără lege), ai bandiților și ai escrocilor. Cam așa e societatea noastră educată, unde nimic nu se face corect pentru toți cei cu drepturi egale, după cum spune legea. În realitate, nimic nu e egal în statul acesta.

Într-o societate sănătoasă, ar trebui respectați întâi de toate profesorii, indiferent ce categorie ar avea. În acest caz, și elevii ar da dovadă de altă atitudine față de educație, ar fi dornici de carte, și-ar schimba comportamentul. Dar dacă educație nu e, suntem pierduți. E o durere profundă, pe care o strigăm zi și noapte, dar nu ne aude nimeni. Pentru că statul stă în continuare și așteptă să mai treacă un an.

Un articol de: Alexandra Tănase
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Istorie 18 Septembrie 2018, ora: 19:33

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut”

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut” Din editia print

Un reportaj al ziarului „Ardealul (Transilvania)” despre prima ședință a parlamentului Basarabiei, care în 1918 a votat Unirea cu România Continuăm publicarea materialului „Dare de seamă asupra primei ședințe a Sfatului Țării din 21 noiembrie 1917”,...

( ) Citeşte tot articolul



Opinii & Editoriale 19 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Anotimpul și cheltuielile

Cât nu am vrea să ne ferim de cheltuieli, fiecare anotimp vine cu lista lui de cumpărături. Că sunt sărbătorile de iarnă, că este Paștele, că e vară și vrem concedii – o cheltuială apare întotdeauna.

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 13 Septembrie 2018, de Dan Nicu

O tragedie uitată – Cehoslovacia anului 1968

În a doua jumătate a lunii august, Europa a marcat 50 de ani de la invadarea Cehoslovaciei de către trupele URSS şi ale altor state din blocul sovietic.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 12 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Caritate sau reclamă?

Ori mai degrabă aș spune că ambele. Și când spun acest lucru, o fac cu convingerea că reclama va fi condiționată cu timpul de caritate.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 11 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

Zece ani de la războiul ruso-georgian. Cauze și efecte

În această săptămână, s-au împlinit zece ani de la războiul ruso-georgian, care a condus la apariția a două noi conflicte înghețate în Regiunea Extinsă a Mării Negre: Abhazia și Osetia de Sud, recunoscute ca state independente, cu precădere, de către Federația Rusă. 

() Citeşte tot articolul

Editorial 10 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Tata cu trei feciori

Nu știu de ce, poate de-atâta că vine sezonul rece, când moldovenii (etnicii români), dârdâind de frig, revin la îndeletnicirea lor milenară – crearea folclorului – poate pentru că s-au întors deputații din vacanță și reîncepe sezonul fierbinte,...

() Citeşte tot articolul

 

 


Cele mai citite articole Timpul.md