A încheiat negocierile de aderare a României la Uniunea Europeană, la sfârşitul anului 2004 şi a coordonat Afacerile Europene în guvernul PDL-PSD din 2009. Profesorul Vasile Puşcaş este unul dintre puţinii cunoscători în amănunt ai problematicilor comunitare.
Experienţa acumulată la Bruxelles şi Strasbourg îi permite să vadă chipul nefardat al ţării noastre în „poza de grup" a membrilor UE. Vasile Puşcaş spune că nu arătăm deloc bine, priviţi fiind din inima Europei, şi că trebuie să facem repede ceva pentru că ne aşteaptă o lungă convalescenţă economică.
Totuşi, fostul negociator-şef al României cu UE ne oferă şi o perspectivă optimistă – spaţiul comunitar s-ar putea extinde, în zece ani de acum înainte, până la Nistru. Asta numai dacă Uniunea se va schimba la faţă pentru a reduce costurile ce trebuie plătite de cetăţenii săi în urma crizei.
Care sunt şansele de a asista, în următorii zece ani, la un nou val de extindere a UE?
Eu cred că în ceea ce priveşte extinderea, Uniunea Europeană are de realizat angajamentul pe care şi l-a luat faţă de Balcanii de Vest, dar chiar şi faţă de alte state din estul nostru. Mă refer aici la Republica Moldova – dacă aceasta va face eforturi vizibile pentru compatibilizarea cu acquis-ul comunitar şi cu politicile europene. Procentual, eu dau 75% şanse unui nou proiect de extindere a UE, într-un timp rezonabil. „Timp rezonabil" înseamnă mai repede de zece ani.
Ar putea fi vorba despre un „pachet" Turcia – Republica Moldova?
Nu cred că se va merge pe formula tip „pachet". Nici în cazul nostru nu s-a mers pe această formulă. S-a mers doar la nivel de discurs, România fiind cuplată cu Bulgaria. Decizia s-a luat separat pentru fiecare ţară. Nu ştim cum vor evolua lucrurile nici în materie legislativă, nu numai în materie politică, în Uniunea Europeană. Eu am aşteptări mult mai apropiate de federalism decât de această realitate pe care o avem acum. După criză, lumea va solicita un actor puternic, va solicita decizii rapide, dar şi politici foarte coerente. De pildă, acum avem un serviciu extern european care începe, încet, să arate că funcţionează, dar mai are încă de lucru. Avem însă o politică externă coerentă? În continuare suntem tributari acţiunii statelor. Recent, un stat foarte mare spunea „Nu! Chiar dacă există acest serviciu extern european, noi ne vom păstra reţelele diplomatice!"
De aici pleacă şi scepticismul în privinţa şanselor de consolidare a proiectului comunitar…
Sigur că da! Şansa de consolidare a UE depinde, până la urmă, şi de presiunea cetăţenilor, dar depinde şi de calitatea leadership-ului.
Am asimilat oare suficient de mult aspectele ce ţin de identitatea europeană?
Cred că cetăţenii au asimilat aceste aspecte chiar mai mult decât unii lideri.
"Eu dau 75% şanse unui nou proiect de extindere a UE, într-un timp rezonabil. „Timp rezonabil" înseamnă mai repede de zece ani."
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
