Interviu

Sunt în Moldova, ca să aflu mai multe decât se scrie în Wikipedia

Avea două genți și o chitară, pe care a botezat-o Belgrad pentru că a cumpărat-o în capitala Serbiei. Predecesoarea ei a avut o soartă tristă. Un tip i-a distrus-o pe legendarul pod Mostar din Bosnia Herțegovina și apoi a dat bir cu fugiții sărind în apă. De cinci ani Raleigh călătorește prin lume și cântă pe străzile orașelor în care ajunge. A cântat și la Chișinău în Grădina Publică alături de tineri amatori la un concert de chitară în aer liber.
 
– De ce ai început să călătorești?
– După ce am studiat businessul internațional la Universitatea Carolina de Sud, am lucrat câțiva ani într-o companie de asigurări. Viața de birou m-a plictisit destul de repede. Singurul lucru care îmi plăcea erau traducerile pe care le făceam din limba spaniolă. Atunci am decis să călătoresc. Doi ani am fost profesor de engleză într-o școală din Thailanda, apoi am predat într-o școală din Slovacia. Pe urmă am ajuns în Costa Rica unde, împreună cu un prieten, am deschis un hotel. Dar a trebuit să plec și de acolo, pentru că am avut o experiență neplăcută. Am fost jefuit de două ori, fiind amenințat cu un pistol.

– Cânți de mult timp?

– Am început să cânt la 15 ani la pian, dar fiindcă pianul nu pot să-l iau în călătorie, m-am împrietenit cu chitara. Cânt pe străzi sau în localuri ca să câștig bani de drum. Am învățat astfel să fiu auzit și să atrag atenția. Mie îmi place să distrez oamenii.

– Îți ajută muzica să-i cunoști mai bine?
– Da. Oamenii au reacții diferite la anumite tipuri de melodii. Am observat că cei care trăiesc în statele din fostul bloc socialist preferă cântece triste sau melancolice.

– Cum ai ajuns în Moldova?
Sunt de câteva luni în Europa. Din Franța am mers tot spre Est, luând mașini de ocazie. De Republica Moldova am auzit că ar fi o țărișoară care oscilează între Vest și Est. Dar am vrut să aflu mai multe decât scrie în Wikipedia. Și iată-mă aici. Cum am ajuns la Chișinău, după 20 de minute deja cântam în Grădina Publică și oamenii mă aplaudau.

– Unde vei pleca pe urmă?
– Am să merg la Tiraspol. Sper să nu am probleme la frontieră. Voi sta acolo câteva zile și voi pleca în Balcani. La sfârșitul călătoriei mele vreau să scriu o carte.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *