Suntem condamnaţi să trecem peste hău…

publicat în Atitudini pe 23 Ianuarie 2012, 05:47

Am fi naivi de tot dacă am crede că toţi cei care au votat pentru PLDM la alegerile precedente sunt adepţi convinşi ai acestei formaţiuni. 

Tot aşa putem spune şi despre PD şi PL. Un număr considerabil de alegători au votat pentru formaţiunile ce constituie Alianţa nu de dragul ochilor lui Filat sau frapaţi de elocvenţa lui Lupu, fără a mai vorbi de proverbiala simplitate a lui Ghimpu. Votul acestora a fost mai mult un protest împotriva comuniştilor, în lipsa unei candidaturi mai demne din partea liberal-democraţilor. Optând pentru unul sau altul dintre liderii Alianţei, acest segment al electoratului a votat, de fapt, împotriva comuniştilor. Împotriva cui vor protesta aceşti alegători la posibilele alegeri anticipate? Oare percep liderii Alianţei faptul că tot mai mulţi alegători au senzaţia unei trădări politice crase din partea lor, a celor care în campania electorală pledau pentru o Moldovă fără comunişti? În cel mai bun caz, aceştia ar putea, ca formă de protest, să nu se prezinte la urnele de vot, ceea ce ar deschide calea spre revenire la putere a comuniştilor. Cine se va face responsabil pentru o astfel de întorsătură a lucrurilor?
Aşa ceva, spre nefericirea noastră, este absolut posibil. Pe arena politică, precum şi pe piaţa de mărfuri, totul este reglat de cerere şi ofertă. Oferta liberală - care prin definiţie este alcătuită din preţuri, taxe, impozite etc. - nu se poate bucura de cerere înaltă în societate. Toate aceste noţiuni economice, în condiţiile pieţei libere autohtone, lucrează împotriva tuturor segmentelor sociale. Inactivitatea liderilor Alianţei în cei doi ani de aflare la putere şi mai mult decepţionează populaţia care, pe zi ce trece, o duce tot mai prost.

Pe fundalul acestor realităţi, demagogia socială a comuniştilor referitoare la aceleaşi salarii, pensii, taxe şi impozite capătă teren tot mai larg printre cei decepţionaţi. „Jos Alianţa!” ar putea să strige, în viitorul apropiat, nu numai adepţii lui Voronin sau Şelin. Spiritele anticomuniste din societate, în egală măsură, se extind şi asupra liberal-democraţilor. Întrebarea „Pe cine să alegem?”, dar şi răspunsul la ea - „Nu avem pentru cine vota”, oamenii le rostesc în loc de „bună ziua!” atunci când se întâlnesc. Dacă în urma alegerilor anticipate - spre care ne împing nu numai comuniştii, dar şi liberal-democraţii - raportul de forţe va rămâne acelaşi, ar însemna, totuşi, o victorie. O victorie nu a politicienilor noştri (ei deja sunt înfrânţi ), dar a societăţii civile, în marea ei parte. A nu admite revenirea comuniştilor la putere deja ar fi o victorie. Eliminarea lor de pe scena politică ar fi o victorie mare…

Alexandru Bobeică,
or. Drochia