„Ce chestii, dragul meu?”, zic eu. Aaaa!! astea!!… bănuiţi, probabil că băiatul descoperise nişte cutiuţe mici, colorate ce conţineau prezervative. Mă gândeam eu că odată şi odată ziua aceea va veni şi cu toate acestea tot pe nepregătite m-a luat momentul.
Am improvizat rapid un răspuns din care nici măcar eu nu am înțeles mare lucru. Am promis să mă documentez și să revin cu o explicaţie mai de Doamne-ajută, după care am schimbat elegant subiectul. Pentru acest extemporal mă pregătesc încă. Primul pas a fost să achiziţionez de la librărie o carte despre sex, pe înţelesul copiilor, scrisă de o persoană avizată. Am ajuns acasă foarte încântată, numai că zâmbetul mi-a dispărut, brusc, pentru că am constatat că lipsea exact capitolul despre contracepţie. De-acum doar imaginaţia mă mai poate ajuta.
Deocamdată e linişte, pentru că pe moment copilul a uitat şi de cutiuţele colorate, şi de explicaţia promisă. Nu sunt un părinte extrapudic, exagerat, conservator, dar recunosc că m-am străduit cât de cât să țin copiii departe de ceea ce este licențios, vulgar, pornografic, ieșit din comun sau pur și simplu nepotrivit pentru vârsta lor. Am încercat să îi feresc de imagini și scene șocante care ar putea declanșa traume. Ceea ce este firesc, însă, am lăsat la vedere. Știu părinți care schimbă brusc canalul atunci când în filmul vizionat împreună cu cei mici actorii se sărută pasional. Asta nu mi se pare necesar.
Cum nu mi se pare corect să insist cu legenda berzei atunci când deja copilul devine suspicios. Nu mi se pare matur să consider strict secrete alte subiecte ce țin de intimitate. Cred că există posibilități de a adapta discursul astfel încât să nu bați câmpii atunci când juniorul deschide un subiect delicat. Ei oricum sunt expuși bombardamentului de informație, iar cenzura nu funcționează întotdeauna. Mereu se va găsi un prieten binevoitor, cu câțiva ani mai mare, care să le povestească ce fac mama cu tata în dormitor și prin urmare să elucideze marele mister al venirii pe lume a bebelușilor. Sigur, se va găsi un coleg de clasă care să le explice niște „chestii”, niște „treburi”. Despre păcătosul de internet ce să mai vorbim, e de ajuns o clipă de neatenție și copiii pot descoperi orice drăcovenie.
Ideea e să fim noi pregătiți să ripostăm, adică să oferim explicații pertinente suficient de detaliate ca să-i astâmpere copilului curiozitatea și, în același timp, nu prea complete pentru a nu divulga tot misterul prea devreme. În final, revenind la episodul din supermarket, mai am doar o întrebare: oare la ce şcoală de marketing au învăţat administratorii respectivului magazin, care s-au gândit să aşeze prezervativele pe raft la nivelul ochilor unui copil de opt ani? Și nu spun asta din pudoare, sunt doar îngrijorată că cei care ar avea nevoie de ele nu le vor vedea, din cauză că sunt poziţionate mult prea jos faţă de înălţimea unui adult care de regulă le foloseşte.
Timpul Suplimentul Femeia
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
