Astăzi 22 Septembrie 2018, Sâmbătă - Ultima actualizare la 21 Septembrie 2018
Abonamente

Social 21 Februarie 2017, ora 07:47    Din editia print

Reportaj specialTalente descoperite după gratii. „Pușcărie, sat străin… eu la tine nu mai vin”

Marime Font

Foto: Ramin Mazur

Scriu poezii despre viața din pușcărie sau despre dor, modelează trandafiri din pâine, „construiesc” biserici în miniatură sau readuc la viață tehnica uzată. Acestea sunt doar câteva dintre talentele unor deținuți, care și le-au descoperit doar după ce au ajuns la pârnaie. Unii dintre ei au redefinit noțiunea de dragostea de mamă, soție și copii, iar alții au descoperit că de fapt sunt credincioși. Activitățile educative nu doar că-i ajută să omoare timpul sau să uite pentru o perioadă unde se află, dar le oferă posibilitatea să-și mai scurteze din pedeapsă. Cum e să-ți descoperi talentul după gratii, am încercat să aflu de la câțiva deținuți care-și șlefuiesc abilitățile la Penitenciarul nr. 18 – Brănești, raionul Orhei.  

Am mers la închisoarea de tip semiînchis într-o zi în care soarele era cu dinți, iar gerul pișca amenințător de obraji. Am putut intra pe teritoriul penitenciarului doar după o percheziție migăloasă a gardienilor. Ei s-au asigurat că nu ducem telefoane mobile, țigări sau ceai – trei lucruri, cele mai solicitate în rândul deținuților.

Am lunecat câțiva metri pe gheața din curtea pușcăriei, după care am urcat câteva zeci de scări și m-am pomenit într-o încăpere modestă, unde urma să descopăr talentele celor care-și ispășesc pedeapsa acolo. Mulți dintre ei fac lucruri neobișnuite, dar puțini au acceptat să vorbească. Angajații închisorii mi-au spus printre altele că „cei care vorbesc cu presa nu sunt priviți cu ochi buni de restul condamnaților”.

„Poezia – o posibilitate să-mi limpezesc gândurile”

Nițel rușinat și cu niște maculatură în mână, primul a intrat în cameră Petru Panuță, din comuna Sângera, municipiul Chișinău. El a fost condamnat pentru a treia oară la închisoare. De această dată pentru jaf și urmează să petreacă în spatele gratiilor patru ani. Bărbatul a învățat doar șapte clase, dar din primele clipe ale dialogului nostru a ținut să menționeze că este poliglot și vorbește cinci limbi: româna, rusa, romani (n.red. - numită și țigănească), turca și azera. A povestit că periodic a prestat și servicii de traducător, însă din cauza „certurilor cu legea” nu a avut posibilitatea să se dezvolte în acest domeniu. În anii petrecuți în penitenciar, Petru a început să scrie versuri, iar în prezent este membru al programului social din cadrul închisorii, numit sugestiv „Poezia sufletului”.



„Scriu mai mult poezii tematice dedicate independenței, constituției, limbii române, armatei sau chiar zilei de opt martie. Înșir cuvintele pe foaie din suflet. Trăiesc fiecare vers. Este o posibilitate să-mi limpezesc gândurile și să analizez tot ce am făcut până acum. Tot timpul liber, pe care îl am în afara orelor de lucru, îl dedic poeziilor. Așa mai uit de locul unde mă aflu și parcă zilele trec mai repede. Cred că așa mi-a fost dat de sus – să ajung după gratii și să-mi descopăr acest talent. Mulți dintre cei care sunt aici nu apreciază ceea ce fac eu, dar asta nu mă descurajează”, mărturisește încrezător interlocutorul meu.


Petru Panuță, deținut la Penitenciarul nr. 18 – Brănești

Petru este așteptat acasă de concubină și de trei feciori. De-a lungul timpului, el le-a adresat poezii și lor. Spune că anume prin felul lui de a scrie și prin istoriile romantice pe care i le-a adresat femeii pe care o iubește a reușit s-o cucerească. „Îi trimiteam scrisori cu texte lungi despre dragoste. Când ne vedeam, ea mă alinta cu de toate. Femeilor la plac cuvintele dulci, ele sunt mai romantice decât noi, bărbații”.
Bărbatul așteaptă să fie transferat într-un penitenciar mai aproape de capitală, ca să-l poată vizita mai des persoanele dragi.

„Pot vorbi cu mama doar atunci când scriu scrisoare”

Ion Pânzari, din satul Popeasca, raionul Ștefan-Vodă, este un alt deținut care a ajuns la închisoarea de la Brănești în anul 2014, când a fost condamnat la cinci ani și șase luni pentru furt, jaf și vătămare corporală. Își recunoaște vina și spune că regretă cele întâmplate. „Aici am avut mult timp să-mi analizez trecutul și am înțeles unde am greșit. Vreau să revin la libertate și să răspund cu fapte bune pentru tot răul făcut până acum”.

El și-a descoperit talentul tot în spatele sârmei ghimpate și la fel scrie versuri. Gândurile pe care le transformă în poezii sunt adresate în special mamei, soției și celor doi copii care îl așteaptă să revină acasă. Cea mai mare parte a timpului o petrece muncind în cazangerie, iar timp ca să înșire versuri pe foaie, are doar după ce înnoptează. „Mă trezesc și la două-trei de noapte scriu. De multe ori anume atunci îmi vine inspirația. Până acum am scris peste 80 de poezii. Chiar aseară am scris una pentru mama și vreau să i-o trimit acasă. Vă rog să ascultați doar o strofă”, a remarcat Ion și în grabă a scos o foaie din buzunarul amplasat în preajma inimii și a început să recite:

„Sub cerul plin cu stele, cu suflet pe necaz,
Eu m-am trezit, măicuță, cu lacrimi pe obraz;
Eu nu știu dacă astăzi, pe cer va răsări,
Un soare cu căldură și dacă voi zâmbi…

„Îmi pare foarte rău și inima mă doare,
Că pot vorbi cu mama, doar atunci când scriu scrisoare…”


Ion Pânzari a descoperit că-i place să scrie poezii doar după ce a ajuns după gratii


Bărbatul își dorește ca mai multe persoane să citească poeziile sale, să înțeleagă „durerea închisorii” și să nu ajungă în situația în care s-a pomenit el. Prin versuri, Ion încearcă să exprime ce înseamnă viața după gratii. Este convins că ar avea mult mai multe idei dacă ar ieși la muncă și în afara penitenciarului. Deocamdată însă, nu are această posibilitate. „Când eram la libertate nici prin cap nu-mi trecea să mă apuc de scris poezii. Doar după ce am nimerit aici, am înțeles că aș putea compune versuri. Acum sunt sigur că peste trei ani, când voi fi eliberat, nu voi înceta să scriu. Îmi place. E o pasiune care mă ajută să trec peste toate greutățile”, a subliniat convorbitorul meu, care tocmai își amintise două versuri din prima sa poezie:

„Pușcărie, sat străin,
Blestemată fie-ți piatra, eu la tine nu mai vin…”

Cu aceste cuvinte s-a încetat discuția noastră, iar Ion s-a retras din cameră făcându-și semnul crucii.

Învie tehnica uzată

Un alt talent, descoperit după gratii, este cel al lui Nicolae Leonte. Tânărul, originar dintr-o localitate din raionul Orhei, reînvie toată tehnica de pe teritoriul închisorii, care și-a dat ultima suflare. Acesta este condamnat pentru a doua oară, iar abilitățile de mecanic le-a deprins de la foștii colegi cu care și-a ispășit pedeapsa la Penitenciarul nr. 2 - Lipcani.

Acum, noii colegi vin cu DVD-uri, boxe, aparate radio sau televizoare și îl roagă să le repare, iar el nu refuză pe nimeni. Recunoaște că cel mai mult îi place să readucă la viață lucrurile care aparent nu mai pot fi refăcute. „Mereu la cineva se strică ceva. Toți vor să asculte sau să privească știrile, de aceea am permanent de lucru. Sunt nopți când nu închid nici măcar un ochi. Stau bunghit în microscheme și cabluri până le repar. Când aud că radioul cântă din nou, iar televizorul arată imagini, mă bucur ca un copil. Munca asta mă distrage de la anumite gânduri negative și mă ajută să uit unde mă aflu”, povestește Nicolae, care speră că această abilitate îl va ajuta să-și asigure existența atunci când va ieși la libertate.


Nicolae Leonte, tehnicianul închisorii


Pe lângă reparația tehnicii din penitenciar, băiatul este unul dintre bucătarii de la cantina instituției. Cu un zâmbet rușinos sub mustăți, el a declarat că dacă oamenii nu vor avea nevoie ca cineva să le repare tehnica defectă, cu siguranță vor avea nevoie de cineva care să le gătească mâncare. Prin urmare, după ispășirea pedepsei speră că își va găsi și el un loc sub soare.

Trandafiri din pâine și biserici din carton

Tot în penitenciarul de la Brănești, unul dintre deținuți modelează trandafiri din pâine. Eugen este din municipiul Bălți și a ajuns aici pentru că a furat o mașină. Tehnologia a preluat-o între timp de la câțiva foști deținuți, care la rândul lor au împrumutat-o predecesorilor. „Amestec miezul de pâine cu zahăr și se formează o soluție lipicioasă care pot s-o modelez cum vreau. Ca să-i dau culoare roșie, vopsesc trandafirul cu boială pentru ouă. Frunzele le fac după aceeași schemă, dar deja le vopsesc cu zilionkă (n. red. - verde de briliant). Atunci când vine soția și cei patru copii le dau câte o floare sau chiar câte un buchet, dacă reușesc să fac mai multe. Aici nu avem posibilitatea să cumpărăm diferite cadouri și îi bucurăm cu ceea ce confecționăm singuri. Până la urmă, gestul contează”, se arată convins bărbatul.


Trandafir din pâine, căruia îi lipsesc doar petalele

Pentru ca această operă de artă să fie posibilă, Eugen este ajutat de colegii de celulă să facă rost de materie primă. La prânz sau la cină, mulți dintre ei renunță la pâine doar pentru ca el să poată modela un nou trandafir. Recunoaște că a ales anume această specie de floare, deoarece simbolizează dragostea. Pentru confecționarea unui trandafir, bărbatul are nevoie de o zi, de regulă însă procesul durează mai mult, în funcție de complexitatea lucrării.

Printre talentele aceleiași închisori se numără și Marin, condamnat pentru tâlhărie. Bărbatul „construiește” biserici în miniatură. Pentru a ridica mici lăcașe sfinte, el folosește carton și hârtie, iar închegarea unui proiect durează nu mai puțin de două luni. Modest din fire, dar și ocupat în cazangerie, el s-a sfiit să-și prezinte singur lucrările. Respectiv, am aflat de la colegii săi că apropierea de Dumnezeu, bărbatul a simțit-o atunci când a ajuns la penitenciar, iar în felul acesta el își manifestă credința.


Una dintre lucrările nefinalizate ale lui Marin 

Până acum, Marin a făcut cap-coadă o biserică, iar alta este în proces de lucru.

Activitățile educative pot grăbi data eliberării

Iurie Cotruță, șeful Serviciului activitatea educativă, psihologică și asistență socială în cadrul penitenciarului de la Brănești, este responsabil de resocializarea condamnaților. „Noi lucrăm cu deținuții nou sosiți. Cu ei discută psihologii sau asistenții sociali și împreună încercăm să le descoperim abilitățile fiecăruia. Printre acțiunile educative sunt și multe activități sportive: volei, sală de forță sau minifotbal. Avem și un atelier pentru instruirea lemnarilor. Unii, după cum deja cunoașteți, scriu versuri în cadrul programului „poezia sufletului”, iar alții au alte pasiuni. Indiferent ce fac, aceste activități îi influențează pozitiv. Dacă e să-i comparăm cu cei care nu fac nimic, atunci ei depășesc mult mai bine perioadele dificile și au mai puțină presiune psihologică, ținând cont de locul unde se află”, precizează specialistul.


În curtea Penitenciarului nr. 18 - Brănești

Potrivit lui Cotruță, deținuții au doar de câștigat dacă se implică în anumite activități. Pentru unii administrația poate elibera caracteristici pozitive, care ulterior sunt folosite de avocați ca să le schimbe măsura de pedeapsă. Totodată, dacă deținutul este activ și are un comportament decent, atunci el poate fi eliberat condiționat.

„Când un eveniment este mult așteptat, timpul parcă stă pe loc”

Psihologul Ana Niculăeș consideră că motivul pentru care deținuții își descoperă aceste talente, doar după ce ajung după gratii, e pentru că au mai mult timp. „Noi știm că percepția timpului se schimbă în funcție de așteptări și activitățile în care suntem încadrați. Atunci când o activitate este plăcută avem impresia că timpul trece mai repede și dimpotrivă, atunci când un eveniment este foarte mult așteptat (în cazul deținuților - eliberarea) timpul parcă stă pe loc”, susține specialista.

Potrivit lui Niculăeș, probabilitatea că acești oameni își vor continua activitățile artistice și după eliberare este direct dependentă de circumstanțele în care vor nimeni și de mediul în care vor fi nevoiți să trăiască. Totodată, contează și dacă vor avea sau nu o sursă de venit, ca să-și asigure un trai decent. Psihologul este de părere că dacă ei vor fi capabili să-și gestioneze stresul într-un mod constructiv, vor depăși mai ușor frustrările legate de pedeapsă.

În penitenciarele din Moldova sunt aproape opt mii de persoane

Conform datelor prezentate de către Departamentul Instituțiilor Penitenciare (DIP), la începutul anului curent, în pușcăriile din R. Moldova, își ispășesc pedeapsa 7762 de persoane (6377 condamnați și 1385 preveniți), cu 292 mai puține decât în aceeași perioadă a anului trecut. Circa 1500 dintre deținuți au ajuns după gratii pentru omor. Totodată, 2796 de persoane au fost condamnate pentru prima dată, 1744 - a doua oară, iar 1837 – a treia sau de mai multe ori.

Potrivit DIP, majoritatea, mai exact peste 2300 de persoane, au fost condamnate de la cinci la zece ani. Pe lângă aceasta, aproape patru mii din totalul deținuților au vârsta cuprinsă între 21 și 40 de ani inclusiv. La fel, 3300 dintre oamenii deținuți în penitenciarele din R. Moldova au studii medii incomplete, puțin peste 1900 au studii medii speciale, 165 au studii superioare, iar 85 sunt analfabeți.

În prezent, la Penitenciarul nr. 18 – Brănești, raionul Orhei, își ispășesc pedeapsa 733 de persoane, cu 125 mai multe decât în perioada similară a anului trecut.

Un articol de: Dorin Galben Contactează autorul
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Istorie 21 Septembrie 2018, ora: 17:00

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut”

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut” Din editia print

Un reportaj al ziarului „Ardealul (Transilvania)” despre prima ședință a parlamentului Basarabiei, care în 1918 a votat Unirea cu România Continuăm publicarea materialului „Dare de seamă asupra primei ședințe a Sfatului Țării din 21 noiembrie 1917”,...

( ) Citeşte tot articolul

Actualitate 21 Septembrie 2018, ora: 11:51 de Doina Stimpovschii

Dodon riscă o nouă suspendare din funcție după ultimele remanieri în Guvern

Dodon riscă o nouă suspendare din funcție după ultimele remanieri în Guvern Din editia print

Prin schimbarea a doi miniştri, guvernarea face o mișcare de PR înainte de alegeri, consideră analiştii politici

( ) Citeşte tot articolul

Actualitate 21 Septembrie 2018, ora: 11:28

OMUL SĂPTĂMÂNII: George Simion, ACTIVIST CIVIC, ZIARIST

OMUL SĂPTĂMÂNII: George Simion,  ACTIVIST CIVIC, ZIARIST Din editia print

Liderul unioniștilor, George Simion, s-a născut pe 21 septembrie 1986, la Focșani. În 2005, a absolvit Colegiul Național „Gheorghe Lazăr‟ din București.

( ) Citeşte tot articolul



Editorial 21 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Unioniștii, alegerile și opoziția

Campania electorală pentru următoarele alegeri parlamentare în R. Moldova a început deja. Toate partidele își pregătesc armele pentru această luptă.

() Citeşte tot articolul

Editorial 20 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Viața și moartea doamnei Clara

…O cheamă doamna Clara, locuiește într-un apartament cu două odăi, are 45 de ani, doi băieți, unul de 22, iar altul de 19 ani.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 19 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Anotimpul și cheltuielile

Cât nu am vrea să ne ferim de cheltuieli, fiecare anotimp vine cu lista lui de cumpărături. Că sunt sărbătorile de iarnă, că este Paștele, că e vară și vrem concedii – o cheltuială apare întotdeauna.

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 13 Septembrie 2018, de Dan Nicu

O tragedie uitată – Cehoslovacia anului 1968

În a doua jumătate a lunii august, Europa a marcat 50 de ani de la invadarea Cehoslovaciei de către trupele URSS şi ale altor state din blocul sovietic.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 12 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Caritate sau reclamă?

Ori mai degrabă aș spune că ambele. Și când spun acest lucru, o fac cu convingerea că reclama va fi condiționată cu timpul de caritate.

() Citeşte tot articolul