Astăzi 19 Septembrie 2018, Miercuri - Ultima actualizare la ora 09:40
Abonamente

Comentariu 29 Mai 2014, ora 06:44

Marime Font

Tata…, mi-e a mânca!

Erau anii 1946-1947… Era foamete în Moldova… era foamete și-n Antonești. 

 
 
 

Iar eu, acum, în 2014, pentru mai mult de-o oră și jumătate am trăit alături de Mătușa Hartina, nenea Luca, moș Sârghi, bădița Mitrofan, nenea Foca, țaca Glafira, Havrușa, cei care au supraviețuit foametei. Niște oameni simpli, pe atunci tineri sau copii, niște eroi despre care se vorbește și se amintește prea puțin.

Vorbesc despre ceea ce au făcut să se întâmple pe scenă regizoarea Luminița Țâcu și actorii Diana Decuseară, Ghenadie Gâlcă, Alexandru Pleșca, Snejana Puică, Doriana Zubcu-Marginean, Iurie Focșa, Iurie Radu, Draga-Dumitrița Drumi și Leo Rudenco. Vorbesc despre spectacolul „Copiii foametei. Mărturii”, după romanul cu același nume a regretatului Alexei Vakulovski.



***

„Tata era un bărbat puternic, înalt, mândru. Dar nu a supraviețuit foametei. Într-o zi, sora tatei a venit, m-a luat în brațe, m-a dus lângă sicriul tatălui meu și mi-a spus „Tăticuțu se duce, ia-ți rămas bun de la tăticuțu”. Eu nici nu prea înțelegeam ce se întâmpla pe atunci. M-am pus în genunchi lângă el, l-am sărutat și i-am șoptit la ureche: „Tata… mi-e a mânca”.”

***

Nu este un spectacol despre care poți să vorbești mult, este un spectacol care se simte. Această piesă de teatru m-a făcut să lăcrimez de durere, să mă cutremur. Eram mereu cu gândul la acei oameni care mâncau orice ca să trăiască și la noi, cei care trăim ca să mâncăm. Chiar și momentele de scurtă fericire, redate în spectacol, precum fericirea de a găsi și fura niște fructe din copacul vecinului, sau căsătoria și nașterea unui copil te fac să te judeci pentru spiritul de consumator.

Pe scena Teatrului Național „Mihai Eminescu” nu am văzut actori. I-am văzut pe acei locuitori ai satului Antonești care au învățat să lupte pentru viață, iar asta i-a făcut mai frumoși.

„Cum să înțeleagă nepoții că, uneori, o mână de grăunțe uscate este mai gustoasă decât toată ciocolata de pe lume?”, a răsunat pe scenă. „Era pe vremea lui Stalin atunci. Da’ amu?”, se mai întreabă un actor.

Nu am avut răspuns. Nu e un răspuns care să-i mulțumească pe toți. Tot ce am putut face noi, spectatorii, a fost să aplaudăm din toate puterile, cât mai tare! Până au început un pic să ne doară mâinile, poate. Doar așa putem să le mulțumim actorilor și regizoarei. Dar ce e durerea aceasta de mâini pe lângă ceea ce au simțit moșii noștri? Sau, ce e această durere de mâini pe lângă indiferența multora față de acest trecut al nostru.

„Tata, mi-e a mânca"…

Era pe vremea lui Stalin atunci.

Un articol de: Ana Gherciu Contactează autorul
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Istorie 18 Septembrie 2018, ora: 19:33

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut”

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut” Din editia print

Un reportaj al ziarului „Ardealul (Transilvania)” despre prima ședință a parlamentului Basarabiei, care în 1918 a votat Unirea cu România Continuăm publicarea materialului „Dare de seamă asupra primei ședințe a Sfatului Țării din 21 noiembrie 1917”,...

( ) Citeşte tot articolul



Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 13 Septembrie 2018, de Dan Nicu

O tragedie uitată – Cehoslovacia anului 1968

În a doua jumătate a lunii august, Europa a marcat 50 de ani de la invadarea Cehoslovaciei de către trupele URSS şi ale altor state din blocul sovietic.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 12 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Caritate sau reclamă?

Ori mai degrabă aș spune că ambele. Și când spun acest lucru, o fac cu convingerea că reclama va fi condiționată cu timpul de caritate.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 11 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

Zece ani de la războiul ruso-georgian. Cauze și efecte

În această săptămână, s-au împlinit zece ani de la războiul ruso-georgian, care a condus la apariția a două noi conflicte înghețate în Regiunea Extinsă a Mării Negre: Abhazia și Osetia de Sud, recunoscute ca state independente, cu precădere, de către Federația Rusă. 

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 10 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

27 de ani

A mai trecut un an de la declararea independenței. Unii dintre noi au sărbătorit, au ţinut discursuri, au dansat, au mers la concerte. De parcă totul ar fi fost minunat. 27 de ani de dezamăgiri.

() Citeşte tot articolul

Editorial 10 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Tata cu trei feciori

Nu știu de ce, poate de-atâta că vine sezonul rece, când moldovenii (etnicii români), dârdâind de frig, revin la îndeletnicirea lor milenară – crearea folclorului – poate pentru că s-au întors deputații din vacanță și reîncepe sezonul fierbinte,...

() Citeşte tot articolul

 

 


Cele mai citite articole Timpul.md