Terorismul, zi de zi

Presa internaţională era ocupată de victimele cazului Charlie Hebdo, când în Nigeria organizaţia teroristă Boko Haram a masacrat circa 2000 de civili. Tot în acea perioadă, în regiunea Doneţk mai mult de 10 persoane şi-au pierdut viaţa într-un atac terorist. Nu reuşeam să înţelegem ce se întâmplă, când am fost zguduiţi de uciderea a doi agenţi FSB de către reprezentanţii organizaţiei teroriste Isis (unul din călăi era un copil care abia dacă atinsese vârsta de 15 ani). Te cuprinde o spaimă groaznică când priveşti astfel de ştiri şi îţi vine să fugi undeva în pădure, ca să nu te mai întorci niciodată la aşa-numita civilizaţie. Ce se întâmplă cu umanitatea asta a noastră, chipurile civilizată şi contemporană?

Foarte multă lume se arată indignată de marşul antiterorist din Franţa la care au participat câteva milioane de oameni şi peste 40 de lideri de state. Argumentul forte al celor indignaţi este că în lume se petrec acte teroriste cu mult mai groaznice, pe care toată lumea le trece cu vederea. Aşa că marşul antiterorist din Franţa a fost numit de mulţi „marşul ipocriţilor”. Nu poţi să nu fii de acord cu aceşti oameni şi cu faptul că majoritatea politicienilor (fie ei occidentali sau orientali) sunt nişte ipocriţi. Nu poţi să nu fii de acord cu faptul că în lume se întâmplă lucruri foarte urâte, în fiecare zi. Însă asta nu înseamnă că în Franţa au ieşit în stradă câteva milioane de ipocriţi. Au ieşit câteva milioane de oameni care încă mai cred în libertate şi dreptul la viaţă. Suntem de acord că cele 17 victime din Franţa sunt o nimica toată faţă de miile de oameni care mor zilnic în atentate teroriste. Însă şi asta e o tragedie. Poţi să nu fii de acord cu caricaturile lansate de Charlie, însă asta nu înseamnă că nu poţi să te solidarizezi cu Charlie. Doar că nu ştim pe cine ajută această solidarizare. Probabil tot pe noi, ne ajută să uităm un pic de frică şi să credem că suntem mulţi şi puternici. Pentru că pericolul atacurilor teroriste persistă deja în toată lumea. Ucraina, vecina noastră, este şi ea atacată de terorişti în fiecare zi. Şi nu prea avem idee cu ce i-am putea ajuta, şi nici ce-am putea face ca să ne păzim pe noi de acest pericol.

Protestele noastre sunt menite să ne încurajeze tot pe noi. Protestele noastre nu-i sperie deloc pe terorişti. Solidaritatea noastră nu va readuce la viaţă victimele teroriştilor şi nici nu va stopa noile atentate. Terorismul va exista atâta timp, cât vom fi divizaţi pe principii religioase, geopolitice şi istorice. Şi nu contează câte marşuri antiteroriste vom organiza şi câte proteste vom face. Maxima „divide et impera” este acum mai actuală ca niciodată. Pentru că fiecare din noi acceptă această maximă şi crede că adevărul absolut este de partea lui. Suntem divizaţi după religie şi opinii politice, după preşedinte şi denumire de ţară, după cetăţenie şi etnie, după muzica pe care o ascultăm şi hainele pe care le îmbrăcăm. Am uitat că facem parte din aceeaşi specie şi se pare că nu ne mai interesează nici supravieţuirea acestei specii. Pentru că nici un alt animal nu-şi omoară semenii. Până nu vom învăţa ce înseamnă toleranţa, până nu vom accepta ceea ce este diferit de noi fără ură şi fără violenţă, vom continua să murim ca muştele pentru nu ştiu ce idealuri puerile şi idei stupide.