Astăzi 22 Septembrie 2018, Sâmbătă - Ultima actualizare la ora 09:46
Abonamente

Editorial 17 Aprilie 2013, ora 05:30    Din editia print

Marime Font

Texte, nu comentarii!

Aşa mă ceartă buna mea prietenă atunci când mă pierd în comentarii. Lasă comentariile, scrie texte! Îmi prinde bine urecheala amicală.  

 
 
 

O merit. Las treburile superficiale şi mă apuc de cele serioase. Păcat că prietena mea nu e tot timpul lângă mine să mă apostrofeze şi în alte ocazii: Lasă prostiile, nu vezi că uiţi esenţialul? Ne pierdem în detalii, suntem predispuşi la cabotinism, ratăm miezul şi ne omorâm pofta cu coji. Nu ştiu de ce sunt atât de distrasă de chestii gonflabile (nu vă gândiţi la păpuşi, nu sunt genul meu). Ştiu din start că sunt goale pe dinăuntru şi totuşi mă opresc să le cercetez, poate cu o vagă speranţă că de data asta o să găsesc ceva acolo, înăuntru. Poate e sindromul oului cu surprize. Ne fascinează ambalajul şi cumpărăm de fiecare dată. Bine că a mai dat şi criza pe la noi de ne-a mai temperat în goana asta nebună după cumpărături. Dar să revenim la texte. Oamenii nu prea au curaj să scrie la modul serios, de teama eşecului şi a criticilor, probabil. În schimb, se aventurează necondiţionat în comentarii fie ele verbale, fie în zona virtuală. De multe ori ascult conversaţiile altora (ştiu că nu e frumos) ori citesc ce scrie unul şi altul sub un articol sau o postare oarecare şi mă minunez. Oamenii chiar au păreri, unele interesante, altele seci sau enervante. Nu contează. Important mi se pare, însă, că ei se exprimă. Mai clar, mai greoi, cu greşeli gramaticale usturătoare la ochi sau urechi, dar se exprimă. De ei nu mi-e frică, mie mi-e frică de oamenii care tac. Aveam în liceu o colegă foarte bună la mate şi la info, la fizică şi istorie, era citită, sofisticată, talentată, scria poezii. Era şi drăguţă. Dar tăcea mult. Şi fiecare blanc însoţit de priviri vulpeşti îmi mirosea a dezaprobare. Era un chin. Oare ce crede acum despre mine? Era întrebarea care mă tortura în pauza mare când se deschideau dezbateri pe te miri ce subiect, iar eu nu reuşeam niciodată să stau deoparte şi comentam. Ea privea şi tăcea. Erau la mijloc, desigur, şi nesiguranţele mele adolescentine. Şi acum sunt curioasă, care era faza cu tăcerea misterioasă. Aşadar, îi prefer pe oamenii care vorbesc şi scriu în public, îi suport pe cei cu logoree, dar îi iubesc pe cei care se exprimă, care prin vorbe îmi deschid o portiţă către mintea şi sufletul lor. Dragă prietenă, astăzi votez atât pentru texte, cât şi pentru comentarii. Nu pot să tac. 

Timpul Suplimentul Femeia 

Un articol de: Ramona Szucsik Contactează autorul
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Istorie 21 Septembrie 2018, ora: 17:00

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut”

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut” Din editia print

Un reportaj al ziarului „Ardealul (Transilvania)” despre prima ședință a parlamentului Basarabiei, care în 1918 a votat Unirea cu România Continuăm publicarea materialului „Dare de seamă asupra primei ședințe a Sfatului Țării din 21 noiembrie 1917”,...

( ) Citeşte tot articolul

Actualitate 21 Septembrie 2018, ora: 11:51 de Doina Stimpovschii

Dodon riscă o nouă suspendare din funcție după ultimele remanieri în Guvern

Dodon riscă o nouă suspendare din funcție după ultimele remanieri în Guvern Din editia print

Prin schimbarea a doi miniştri, guvernarea face o mișcare de PR înainte de alegeri, consideră analiştii politici

( ) Citeşte tot articolul

Actualitate 21 Septembrie 2018, ora: 11:28

OMUL SĂPTĂMÂNII: George Simion, ACTIVIST CIVIC, ZIARIST

OMUL SĂPTĂMÂNII: George Simion,  ACTIVIST CIVIC, ZIARIST Din editia print

Liderul unioniștilor, George Simion, s-a născut pe 21 septembrie 1986, la Focșani. În 2005, a absolvit Colegiul Național „Gheorghe Lazăr‟ din București.

( ) Citeşte tot articolul



Editorial 21 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Unioniștii, alegerile și opoziția

Campania electorală pentru următoarele alegeri parlamentare în R. Moldova a început deja. Toate partidele își pregătesc armele pentru această luptă.

() Citeşte tot articolul

Editorial 20 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Viața și moartea doamnei Clara

…O cheamă doamna Clara, locuiește într-un apartament cu două odăi, are 45 de ani, doi băieți, unul de 22, iar altul de 19 ani.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 19 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Anotimpul și cheltuielile

Cât nu am vrea să ne ferim de cheltuieli, fiecare anotimp vine cu lista lui de cumpărături. Că sunt sărbătorile de iarnă, că este Paștele, că e vară și vrem concedii – o cheltuială apare întotdeauna.

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 13 Septembrie 2018, de Dan Nicu

O tragedie uitată – Cehoslovacia anului 1968

În a doua jumătate a lunii august, Europa a marcat 50 de ani de la invadarea Cehoslovaciei de către trupele URSS şi ale altor state din blocul sovietic.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 12 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Caritate sau reclamă?

Ori mai degrabă aș spune că ambele. Și când spun acest lucru, o fac cu convingerea că reclama va fi condiționată cu timpul de caritate.

() Citeşte tot articolul

 

 


Cele mai citite articole Timpul.md