Unsprezece ani Moldova a așteptat ziua în care va afla misterul dispariției lui Vlad Cubreacov în anul 2002. În acest timp, fel de fel de procurori i-au dus cu zăhărelul pe moldoveni că în curând dosarul va fi finisat și adevărul va ieși la iveală. Dar, ca de obicei în RM, oamenii au fost mințiți. Speranțele li s-au stins pe 12 iulie 2013, când Procuratura Chișinău a clasat cauza Cubreacov. În ultimii ani, TIMPUL a reușit să discute cu membri ai grupului de urmărire penală care a lucrat la acest caz, dar și să obțină materiale ale dosarului, pe care până acum nu le-am făcut publice la solicitarea surselor noastre. Studiate atent, acestea seamănă mai mult cu o poveste despre niște anchetatori nevoiți să ascundă un joc politic murdar, decât cu un proces penal. Astăzi, când cauzei i s-a pus cruce, moldovenii au dreptul să afle ce conțin cele 12 volume ale dosarului, chiar dacă acest adevăr poate provoca regrete, conflicte, dar și lacrimi din unii ochi…

DISPARIȚIE DE OM ȘI DE PROBE

Cum s-a trezit Natalia Cubreacova fără soț

Când a făcut ochi în zorii zilei de 22 martie 2002 și a văzut că soțul nu i-a ajuns acasă, Natalia Cubreacova nu s-a panicat. Seara, pe la ora 22.00, când el a anunțat-o la telefon că vine flămând, Natalia i-a spus că se culcă și că va scoate cheile din ușă. Dar nu-i bai, căci el mai obișnuia să rămână nopțile pe la partid... Femeia s-a sculat, s-a chitit și a mers la serviciu, la Liceul „Prometeu”. Acolo, din întâmplare, s-a întâlnit cu șeful partidului, Iurie Roșca, dar nici el nu știa unde a înnoptat omul ei. După prima oră, Natalia a tras o fugă până la partid și a aflat că nici secretarul general, Ion Neagu, nu avea alte știri. Puțin mai târziu, Neagu a venit la „Prometeu” cu o veste tristă: i-au căutat bărbatul pe la toate spitalele, dar ia-l de unde nu-i…

Așa începea povestea relatată în acea dimineață în fața poliției de către Natalia Cubreacova (cu acest nume figura în materialele dosarului). Ea credea că dispariţia lui Vlad putea fi cauzată de disensiuni între Partidul Popular Creștin Democrat (PPCD) şi conducerea ţării.

De fapt, poliția a fost anunțată nu de Natalia, ci de Mihai Roșcovan, consilier municipal PPCD, la indicațiile lui Roșca. Și dacă, de obicei, când dispare un om, poliția mai așteaptă câteva zile, de data aceasta Procuratura Chișinău a intentat cât ai zice pește un dosar penal. Și nu pe faptul dispariției, ci pe fapt de omor, în baza art. 89 al Codului Penal, deși nu s-a depistat nicio urmă de sânge sau violență. A fost format un grup de anchetă, condus de procurorul Corneliu Bratunov, apoi - un grup mixt cu participarea MAI și SIS. Primele patru versiuni ale anchetei au fost:

- Dispariție înscenată de șefii PPCD în scopul destabilizării situaţiei social-politice din RM în ajunul Marii Adunări Naţionale (MAN), pregătită de acest partid pentru 31 martie 2002;
- Legată de serviciile speciale ale Transnistriei, Găgăuziei şi României;
- Legată de activitatea economică şi financiară a PPCD şi relaţiile dintre liderii partidului;
- Omor în urma unui atac tâlhăresc.

Munca efectuată în primele luni de către acest grup a fost titanică, ceea ce arată că inițial anchetatorii credeau sincer în povestea Cubreacov.

Cine i-a spus lui Dinu să-l ducă pe Vlad acasă?

 Mai întâi au fost audiați colegii dispărutului, care în seara de 21 martie 2002 s-au aflat la sediul PPCD. Și ei s-au contrazis reciproc. Roșca spunea că el, Cubreacov, secretara Adriana Vrăjmașu, Ion Neagu, Sergiu Burcă și Ștefan Secăreanu, care revenise dintr-o deplasare, s-au aflat la partid între orele 18.00 și 23.00, și că Vlad ar fi plecat acasă după 22.00. Apropo, Roșca mai spunea că anterior Vlad fusese amenințat la telefon, fiind întrebat: „Pocem russificația?”. La rândul său, Secăreanu susținea că s-a întors de la Leova pe la 22.30-23.00 și i-a găsit la partid pe toți cei menționați mai sus, în afară de Vrăjmașu. Burcă afirma că primul a ieșit Vlad, apoi el, și la sediu a rămas Roșca cu Vrăjmașu. Iar secretara spunea că ea a plecat pe la 21.00, lăsându-i la partid pe Cubreacov și Neagu…

Iurie Roșca și Ștefan Secăreanu

Șoferul lui Roșca, Dinu Jidraș, cel care l-a dus pe Cubreacov cu mașina acasă, relata că pe la ora 21.30 a dus-o acasă pe Vrăjmașu și peste jumătate de oră a revenit la partid. Privea televizorul, când Cubreacov l-a rugat să-l ducă acasă (ulterior, avea să declare că el i-a propus lui Cubreacov să-l ducă acasă, iar Burcă spunea că Roşca i-a zis lui Vlad să plece cu Jidraș). Au mers pe străzile: Iorga, Kogălniceanu, Pușkin și Fantalului, până la Renașterii (actuala str. Grigore Vieru), unde, în blocul nr. 19, trăia Cubreacov. Acesta i-a spus să nu intre în curte, ci să-l lase la stradă, căci Roșca putea să aibă nevoie de mașină. Vlad urma să treacă printre blocuri, unde era întuneric. Șoferul s-a întors la PPCD după Roșca, l-a dus și pe el acasă, iar despre „furtul omului” a aflat a doua zi.

La 23 martie, poliţia din Cahul anunța că tatăl lui Vlad, Constantin Cubreacov, are ochii înlăcrimaţi, iar bunica sa plânge încontinuu. Igor Munteanu, actualul ambasador al RM în SUA, care este finul lui Cubreacov, spunea că nu l-a văzut pe nașul de vreo jumătate de an.

Igor Munteanu

Zona în care a copilărit Roșca a fost în vizorul anchetei

După ce a cercetat apartamentul lui Vlad, grupul de anchetă a controlat acoperișurile și subsolurile clădirilor din zonă și a discutat cu vecinii dispărutului. Aceștia nu văzuseră nimic suspect, cu mici excepții. De pildă, un vecin a auzit noaptea discuții aprinse între doi bărbați; altul a deslușit, pe la ora 23.05, fragmente de voci dinspre stradă, apoi sunete de la închiderea portierelor unei mașini care s-a pornit în viteză, fiind urmată de altă mașină. Iar o femeie i-a văzut în curte, pe 19 martie, pe Roșca și Cubreacov.

Cercetările s-au extins în toată țara, în cer și pe pământ. Au fost examinate din helicopter iazurile Ghidighici şi Dănceni, iar la sol a fost controlat pârâul Ișnovăț. Verificarea subsolurilor și acoperișurilor a continuat la Botanica, în zona unde a copilărit și apoi ar fi avut două apartamente Iurie Roșca. Astfel, au fost examinate peste 100 de blocuri de pe străzile Pandurilor, Titulescu, Decebal, Muncești, Dacia, Cuza-Vodă, Sarmizegetusa, Zelinski, Trandafirilor ș.a. În Orhei și Strășeni, au fost controlate fântâni, păduri, câmpii, râpe, apeducte, trecători subterane. 25 de polițiști au irosit o zi pe șantierele uzinei de computere. De la serviciile de taxi au fost solicitate informații despre clienții din seara de 21 martie. Medicii de la Salvare au fost întrebați despre pacienții din acea noapte, iar colaboratorii Poliției Rutiere – despre mașinile pe care le-au oprit atunci. Au fost ridicate registrele de trecere a automobilelor pe timp de noapte în Chișinău și registrul autocarelor care au trecut peste Nistru. Au fost sesizate toate punctele de trecere ale frontierei de stat și 178 de reprezentanțe ale Interpolului.

Rudele lui Vlad din localitatea sa de baștină, Crihana Veche, r-nul Cahul, erau convinse că el nu se ascunde în sat. Un chișinăuian a anunțat poliția că un om foarte beat striga într-un magazin că el l-a furat pe Cubreacov...

Imaginile surprinse de camerele de supraveghere ale băncilor au dispărut

În birourile lui Cubreacov de la PPCD și parlament, poliția a găsit pașaportul diplomatic al său și permisul de port-armă. Pistolul lui Vlad, de model „IJ” lipsea și a fost anunțat în căutare. Au fost ridicate și casetele de la camerele de supraveghere ale Băncii Naționale, Băncii de Economii și Băncii Turco-Române din preajma blocului lui Cubreacov, ultima bancă aflându-se vizavi de locul în care acesta a ieșit din mașină.

Aici intervine prima mare enigmă a dosarului – imaginile de pe aceste pelicule și actele privind examinarea lor lipsesc cu desăvârșire din materialele cauzei. Sursele noastre din grupul de anchetă susțin că acestea au fost nimicite, căci în ele se observau siluetele sau mașina unor angajați ai serviciilor secrete ale RM. Potrivit acelorași surse, Roșca, Secăreanu și Cubreacov, fiind pe atunci subiecții unul dosar penal de faptul dezordinilor în masă, erau filați de SIS și „răpirea” lui Vlad fără știrea serviciilor speciale ar fi fost imposibilă. Corneliu Bratunov a declarat pentru TIMPUL că nu știe despre dispariția acestor probe.

De ce a fost ascultat telefonul lui Iurie Colesnic

În cadrul anchetei, MAI și SIS au interceptat telefoanele de la PPCD, cel al lui Cubreacov de acasă și ale următoarelor persoane: Colesnic Iurie (scriitor), Tomaşenco Rodica (jurnalistă), Cubreacov Constantin (tatăl lui Vlad), Munteanu Angela (soția lui Igor Munteanu), Iatsenco V., Zloteanu Maria, Lupu Z., Godea Nadejda, Seratiuc Chiril, Miralvschi V., Gritenco Ina, Romanescu Alexandru. Colesnic a fost ascultat, deoarece a comandat un microbuz pentru niște turiști care, pe 23 martie, au plecat la Timişoara.

Iurie Colesnic

Primii suspecți au fost doi tineri, Dorian Popa și Eugen Gusev, care cu o lună până la dispariție au fotografiat dintr-un BMW clădirea fostului Cinematograf „Moscova”. Potrivit paznicilor de aici, mașina ar fi trecut și prin spatele blocului 19. Proprietarul acesteia s-a dovedit a fi Dorian Popa, născut în s. Pârâta, Dubăsari, manager la o agenție de publicitate. Fiind audiați, cei doi au spus că se aflau cu alte treburi pe acolo, dar s-au oprit, pentru că Gusev, de profesie designer, trebuia să fotografieze clădirea, având o comandă de a proiecta fațada acesteia.

Operațiunea Tiraspol, despre care Vlad nu vorbește cu soția

Pe 26 martie, familia Cubreacov a primit pază. Audiată din nou, Natalia își amintea că Vlad avea impresia că este urmărit de maşini diferite. Ea mai povestea că într-o noapte, cu o lună în urmă, a auzit parcă niște pași pe scări și, ieșind tiptil la balcon, a văzut o mașină care apoi a plecat... După dispariție, mai spune femeia, profesoara Maria Buruiană a informat-o că un individ i-a spus lui Vlad că un dement a primit o armă ca să-l ucidă pe Roşca. Natalia lega „furtul omului” de preşedintele Voronin sau de Ion Morei, sau de securitatea rusă și autorităţile transnistrene. Și puncta: „Sunt sigură că dispariţia are substrat politic. Exclud categoric implicarea lui Roşca sau a altor lideri PPCD”.

De unde femeia putea fi atât de sigură? Să fi știut ea unde i se află omul? Peste două zile, s-a întâmplat ceea ce ne face să credem că anume așa putea să fie. Astfel, la 28 martie, aproape de miezul nopții, ea a anunțat că a fost sunată de un bărbat din Tiraspol, care s-a prezentat Oleg. Acela i-ar fi spus că, dacă vrea să știe unde e Vlad, să vină în dimineața următoare la Aeroportul Chișinău cu 250 mii USD. A doua zi, potrivit anchetatorilor, poliția și procurorii erau în picioare, când pe neașteptate au primit comandă că la aeroport se vor deplasa doar subdiviziunile specializate ale SIS.

Firește că Oleg nu a venit. Ulterior, s-a constatat că el a sunat de la un taxofon, cu o cartelă pe care a folosit-o numai o dată. SIS anunța că a solicitat concursul serviciilor speciale de peste Nistru pentru a-l depista pe Oleg, dar a primit refuz.

Stenograma convorbirii Nataliei cu Tiraspolul demonstrează că, probabil, și ea încercase să profite din acea operațiune. De aici se vede că, realmente, Oleg nu i-a cerut 250 de mii, ci 200 mii USD. În continuare, referindu-se la acești bani, Natalia întotdeauna vehicula cu suma majorată, iar procurorii – cu cea reală.

O altă enigmă este lipsa acestei convorbiri din materialele cauzei. La încercările procurorilor de a o obține, SIS le-a răspuns că este imposibil din motive tehnice, deoarece „materialele secrete audio sunt nimicite în termeni stabiliți”. Bine, dacă dosarul era de o importanță internațională, în el fiind antrenate servicii polițienești din toată lumea, nu putea SIS să facă o excepție? Sau discuția nu coincidea cu stenograma și de aia a fost nimicită? De fapt, se pare că sunetul de la Tiraspol a fost efectuat doar pentru a conduce ancheta pe o pistă falsă, creând impresia că Vlad se află peste Nistru. Și scopul a fost atins. Până la finele lui 2002, anchetatorii au pierdut timpul cu identificarea și audierea șoferilor mașinilor parcate la Aeroport în dimineața de 29 martie. Și n-au descoperit nimic.

Faptul că operațiunea Tiraspol a fost o tragicomedie este confirmat de însuși Cubreacov în 2009. Întrebat de procurori ce știe despre telefonul lui Oleg, el a spus că nu a discutat niciodată cu soţia acest aspect, care îi este cunoscut numai din presă…

Cum s-au ridicat firele de păr și Roșca a spus că Ilașcu vrea să-l omoare

La începutul lui aprilie 2002, a avut loc ridicarea firelor de păr și a bocancilor de iarnă ale lui Vlad din apartamentul său. Acestea erau necesare după ce, în Odesa, a fost reținut interlopul Alexandr Gomii, care în ziua dispariției se afla în Chişinău. În mașina acestuia au fost găsite o pereche de ciorapi și un fir de păr pe o minge, care se presupunea că ar fi aparținut lui Vlad. Însă expertiza biologică a constatat că sudoarea de pe ciorapi şi părul de pe minge nu coincid cu ale lui Cubreacov.

În aceleași zile, Iurie Roșca a depus alte mărturii în fața anchetatorilor. El spunea deja că Adriana Vrăjmașu a plecat prima și la urmă a rămas doar el cu Vlad. Prima dată zicea că a stat la PPCD până la ora 23.00, acum – că la acea oră era acasă. Atunci spunea că Vlad era amenințat la telefon, acum - că acesta nu i-a vorbit niciodată despre amenințări. Deși declara că „autorii crimei” puteau fi biserica rusă, comuniştii sau Transnistria, Roșca își vărsa tot amarul pe senatorul român Ilie Ilașcu. Povestea că acesta, aflându-se în detenție la Tiraspol, i-a propus să-i organizeze evadarea prin luare de ostatici sau prin atacarea preşedinţiei. Și că, la ședința Sinodului Bisericii Ortodoxe Române, un român din SUA, Nicolae Popa, l-a rugat pe ÎPS Petru al Basarabiei să medieze cu Ilaşcu împăcarea cu Roșca. Atunci senatorul ar fi scos pistolul, zicând: „Numai asta îl iartă!”. Întrebat despre relațiile lui Ilașcu la Chișinău, Roșca a numit două jurnaliste: Aneta Grosu şi Alina Radu. El mai spunea că cineva l-a sunat la partid și i-a spus că comunistul Vladimir Ţurcan are legături peste Nistru și știe unde este Vlad.

Amintim că, în 2008, Nicolae Andronic a declarat pentru TIMPUL că liderul PPCD i-a propus să-l ajute pe Ilașcu să fugă din închisoare, dar în asemenea mod, ca acesta să dispară pe drum….

Întâlnirea lui Roşca cu tatăl lui Vlad şi ciudatul „deputat” din Bălţi

Mitropolitul Petru (Ion Păduraru)

Anchetatorii nu l-au citat pe Vladimir Țurcan. În schimb, s-au arătat interesați de versiunea Ilașcu și au audiat înalte feţe ale Mitropoliei Basarabiei (MB), care, din câte se știe, nu prea ies din cuvântul lui Roșca. ÎPS Petru (în lume Ion Păduraru) a confirmat spusele liderului PPCD, adăugând (de ce?)că în timpul întrevederii sale cu Ilașcu la Bucureşti, acesta se grăbea să se întâlnească cu Grigore Vieru… Și mitropolitul spunea că Vlad a fost amenințat, iar un preot de al său, Ion Caramalau, susținea că „răpitul” şi-a cumpărat pistol, după ce a fost atacat de doi bărbați în 2001. Anchetatorii i-au întrebat apoi și pe Burcă, Neagu și pe alți pepecediști dacă Ilașcu ar putea fi implicat în „furt”. Marea majoritate a răspuns confirmativ. Scopul lui Roșca de a arunca toate relele în spatele lui Ilașcu începea să se contureze tot mai clar.

De cealaltă parte, se observa indiferența liderului PPCD față de îndureratul tată al lui Vlad. Acesta relata procurorilor că a participat la MAN din 31 martie și Roșca s-a apropiat de el tocmai la sfârşitul zilei. „N-am reuşit să-i pun întrebări, nu mi-a spus nimic concret şi a plecat”, spunea Constantin Cubreacov. El mai informa ancheta că, după buletinele de știri de la radio, cineva îl sună şi tace…

La 8 aprilie 2002, poliția a fost anunțată că Vlad a fost văzut între 21 şi 23 martie în s. Păscăuţi, Bălţi, la poarta locotenent-colonelului Victor Morozov. Militarul a declarat că un individ l-a rugat să-l conducă până la vama Costeşti, în schimbul unei remunerări. Acela i-a spus că este urmărit de un automobil și a stat aplecat tot drumul. Dar la vamă s-a răzgândit și s-au întors înapoi. Unii vecini îi spuneau lui Morozov că necunoscutul era deputat. Poliția a constatat că respectivul nu avea nicio legătură cu Vlad și că vroia să vadă dacă la poarta unui datornic de-al său, din apropierea vămii, era parcată o mașină.

Roșca apăra membrii grupării criminale „Iujnâie”

Grupul de urmărire penală verifica și posibila implicare în „furtul omului” a grupării criminale „Iujnâie”. Gruparea avea reprezentanți în RM și Ucraina și săvârșise crime grave în ambele țări, încercând să-l lichideze și pe primarul de Odesa. Doi membri ai grupării, Sinegur și Guglea, au fost reținuți de poliția noastră în timp ce pregăteau lichidarea omului de afaceri Boris Șvarțman. Ei au intrat în atenția anchetei în dosarul Cubreacov după ce s-a constatat că apelau la Roșca după ajutor. Bunăoară, la 10 mai 2001, liderul PPCD, în calitate de deputat, a cerut instanței schimbarea măsurii de siguranță în privința celor doi.

CIUDATA APARIȚIE DE LA COȘNIȚA SAU COCIERI

Nașul lui Roșca și Ilașcu în fața anchetatorilor

Val Butnaru

Fiind citat la procuratură, nașul lui Roșca, jurnalistul Val Butnaru, declara că finul său este capabil de orice pentru a-și atinge scopurile personale. „Am fost în relaţii bune până în 1998, dar din cauza acţiunilor sale politice, m-am îndepărtat de el”, preciza Butnaru.

Ilie Ilașcu

Singurul om care a refuzat să dea declarații scrise, dar a acceptat să discute cu anchetatorii, este Ilie Ilașcu. În opinia sa, Vlad putea să se afle peste Nistru, dacă nu a apărut după MAN. El dădea asigurări că povestea cu pistolul de la Sinod este o invenție și admitea că liderul PPCD ar avea legături cu structurile criminale. Mai spunea că Roșca își înlătură colegii de la conducerea partidului, dacă îi consideră concurenţi, și că nu e curat la mână. Ar fi însuşit bani ai PPCD, inclusiv donaţii destinate deţinuţilor din Tiraspol.

Câinele care poate că a schimbat planul lui Vlad

În noaptea de 25 mai, Cubreacov a apărut în incinta postului fiscal-vamal din Coșnița, unde, dacă îl credem, a intrat, speriindu-se de un câine. Nu este clar unde a fost dus apoi. Procurorul Bratunov spune că l-a audiat la comisariatul de poliție din Criuleni, însă în procesul-verbal de audiere este indicat s. Ustia, r-nul Criuleni. Realmente, acest sat se află în Dubăsari. E interesant și faptul că respectivul proces-verbal este singurul din tot dosarul scris la computer. Bratunov spune că decizia i-a aparținut. Dar să fi fost așa, de ce el a procedat astfel doar atunci? Să fi fost poliția din Ustia sau Criuleni mai dotată tehnic decât procuratura Chișinău?

Istoria povestită de Cubreacov e cunoscută și o vom prezenta pe scurt. Astfel, la 21 martie, în jurul orei 23.00, se apropia de casă, când două persoane l-au atacat, i-au astupat gura, i-au strâns mâinile, i-au pus o armă la tâmplă (mai târziu avea să spună despre un obiect metalic în ceafă), l-au băgat într-o maşină, i-au legat ochii, i-au pus cătuşe și i-au luat telefonul. Au mers vreo două ore cu muzică de Vîsoţki, apoi a fost introdus într-o încăpere, care avea o fereastră cu gratii și unde se afla un lavoar, un taburet și un fotoliu. I-au luat cravata, agenda electronică, cheile și i-au scos centura. L-au păzit trei bărbați în uniformă kaki, doi bruneți și un blond, înarmați cu pistoale și bastoane. A discutat cu ei de trei ori... Pe un brunet îl chema Igor. De două ori a fost și unul mai în vârstă, elegant, cu păr deschis și ochi albaştri. Când el ținea foame, acesta l-a sfătuit să mănânce, spunându-i că va fi eliberat peste trei luni. Toți vorbeau în rusă. L-a întrebat pe Igor unde se află și acela a zis că nu știe. Pe geam vedea un zid de piatră, auzea păsărele şi un zgomot puternic, parcă de motor de avion. La cererea sa, i-au adus Noul Testament în rusă. Mânca dintr-o strachină de aluminiu borş, pireu, caşă rusească drobi 16. I-au dat săpun de rufe, dar nu s-a spălat niciodată. Nu și-a spălat nici ciorapii. Nici nu a încercat să fugă. Pe 24 mai, a fost anunțat că va fi eliberat. A doua zi, i-au legat ochii, l-au urcat într-o mașină și au mers vreo oră. Pe drum, mașina a virat de două ori la stânga. L-au scos și l-au întors cu spatele la maşină, spunându-i: „Încolo e Chişinăul”. A întors capul când mașina s-a depărtat. Era una de tip Salvare și se îndrepta spre niște lumini intense, despre care Vlad avea să spună mai târziu că veneau dinspre punctul de trecere Vadul lui Vodă. Până la Coşniţa, a numărat 17 maşini pe o parte și 10 - pe altă parte a drumului. Văzând indicatoarele spre Pohrebea și cel spre Coșnița, s-a bucurat că erau litere latine. La un moment dat, a văzut la o fereastră oameni. A apărut și un câine, care lătra și care l-a speriat, făcându-l să intre. S-a interesat dacă e în Transnistria. A fost rugat să se prezinte. El i-a întrebat dacă știu cine este Cubreacov și ei au exclamat: „Vă caută toată lumea!”. Erau polițiști în civil, care s-au legitimat și l-au condus la Ustia, unde a vorbit la telefon cu Natalia.

Portretele-robot ale ”răpitorilor”, din descrierile lui Cubreacov (FLUX, 2003)

Să fim atenţi la declaraţiile poliţistului Petru Guzun de la postul din Coşniţa, pe care nu se știe de ce ancheta le-a ignorat. El spunea că se afla la masă, cu faţa spre geam, și că l-a văzut pe Cubreacov venind nu dinspre Transnistria, ci dinspre Chişinău. Și când polițiștii l-au întrebat pe unde a fost, apărutul a spus că nu știe. Un alt polițist, Alexei Belicov, menționa că Vlad arăta neliniștit, când se apropia…

Aici nu putem trece peste întrebarea: de ce Cubreacov n-ar fi intrat, dacă câinele n-ar fi lătrat? Sau trebuia să ajungă mai aproape de Nistru? Cel puțin, declarațiile sale precum că acolo se vorbea numai rusește, că Noul Testament era în rusă și că îl hrăneau cu drobi 16 par a fi născocite special pentru a crea impresia că s-ar fi aflat în Tiraspol.

Expertize cu două capete și încă o probă lipsă

Vlad Cubreacov, 25 mai, 2002

Cu ce scop un om poate să nu se spele 60 de zile? Murdăria trupului nu poate fi un semn de protest, ci mai degrabă - o încercare de victimizare sau, în cazul nostru, de manipulare a opiniei publice. Deși e foarte posibil că, de fapt, Vlad şi-a făcut igiena. Doar Bratunov nu spune că de la el puțea îngrozitor, ci că mirosea ca de la un om care s-a aflat într-o încăpere neaerisită. În acest sens, trezeşte suspiciuni examinarea corporală a sa din ziua apariţiei, care a stabilit doar că el se afla într-o stare nutriţională normală și nu avea leziuni corporale. Despre gradul de murdărie sau mirosul de sudoare nu se scrie nimic. Nu este indicat nici gradul de uzură și impuritate a hainelor sale.

O altă probă ce lipsește din materialele cauzei este expertiza toxico-narcologică, care urma să constate dacă în sângele şi urina lui Vlad existau substanţe tranchilizante sau droguri. Trezesc mari suspiciuni și cele două cercetări psihiatrice ale comportamentului său la întâlnirea cu rudele și familia. Ambele au fost efectuate de către acelaşi expert, G. Rusu de la MAI, dar au rezultate total opuse. La 12 iulie 2002, Rusu aprecia comportamentul lui Vlad ca „sincer, afectuos, nesimulat, cu un ritm respirator liniștit, un timbru al vocii uniform”, iar la 31 iulie - ca „ireal și simulat, rece și distant, tensionat și lipsit de afecţiune, cu gesticulația forţată și stări clare de nervozitate”. Când discuta cu presa, nota expertul în a doua constatare, Vlad manifesta un comportament de „închidere” de lumea din jur. El repeta mişcări mecanice, cum ar fi netezirea bărbii, care vin în contradicţie cu gesturile de trăire afectivă. De ce era nevoie de două expertize cu rezultate diferite? La această întrebare nimeni nu a putut sau nu a vrut să ne răspundă. Nu ne rămâne decât să presupunem că cele două concluzii puteau fi folosite la liberă alegere, în funcție de atitudinea lui Voronin față de Roșca sau invers…

Nici expertiza traseologică, solicitată pentru a stabili dacă unghiile lui Cubreacov au fost tăiate sau roase, nu a ajuns la vreo concluzie. În schimb, expertiza chimică a unghiilor a depistat pe ele microfibre textile. A fost dispusă și expertiza complexă a hainelor sale, dar Institutul republican de expertize judiciare și criminalistice a invocat faptul că nu are posibilități tehnice pentru aceasta.

„Ciobanul” de la Trebujeni căuta vama din Dubăsari

Cu vreo săptămână până la apariția lui Cubreacov, un ins care semăna leit cu el pribegea prin s. Trebujeni, Orhei. Cei care l-au văzut îl descriu în același fel: bărbos, cu părul negru și puțin ondulat, scărpinându-și barba. Purta fie o geacă roșie, fie una neagră din piele, ca și cea în care Vlad a dispărut. Zicea că este din România și că și-a pierdut actele. Vorbea cu accent românesc, dar se vedea că este din Moldova, spun martorii. Vroia să ajungă la Ambasada României de la Chișinău, dar se interesa încotro e Ustia, vama Dubăsari sau Nistru…

Unuia din săteni, Ion Turea, i-a spus că vine de la o mănăstire din România și că a dormit o săptămână într-o colibă pe malul Răutului. Parascovia Rotaru își amintea că pribeagul cunoștea multe despre politică și vorbea de România. „Avea o traistă și un băț, ca la cioban. Văzând copilul meu, a început să plângă. La despărțire mi-a spus: „Săru’ mâna, doamnă!”, relata femeia. La poarta lui Ion Portărescu, individul a bătut la 12 mai 2002 și a cerut de mâncare. Vorbea de bine despre Roșca și dorea să ajungă la Ustia. La despărțire, a lăsat o hârtie cu adresa sa. Mai târziu, Portărescu a aflat că vagabondul a fost reținut de poliția din Criuleni.

Aceștia și alți trebujeneni afirmă că, după ce l-au văzut pe Vlad la TV, l-au recunoscut pe pribeagul din satul lor. „Oamenii din sat mă întrebau dacă mi-am văzut musafirul la televizor”, spunea același Portărescu.

Poliția a examinat coliba din Trebujeni, în care a stat pribeagul. În ea se afla un pat improvizat, pe care erau aruncate haine rupte. Destul de straniu și faptul că anchetatorii nici nu l-au identificat pe „ciobanul” de la Trebujeni, nici nu au trimis la expertiză straiele din colibă. Ei au solicitat doar efectuarea expertizei grafologice a înscrisului de pe foaia lăsată lui Portărescu, pe care erau scrise cu majuscule următoarele nume: Adrian Florin, Aurel Vlaicu, Elisabeta Ioana și Ricardo Roberta și o adresă din Arad. Pentru comparaţie, au fost prezentate agendele lui Cubreacov. Experții au depistat multe diferențe și coincidențe între scrisul celor doi, dar neputând trage o concluzie, au solicitat prezentarea altor modele de scris al lui Vlad. Expertiza repetată a avut același rezultat.

Cubreacov nu a trecut Nistrul

Dumitru Diacov

În acest timp, Cubreacov cerea anchetarea lui Voronin, Stepaniuc, Ostapciuc, Dumitru Diacov și Ion Gonța. Au fost citați, însă, numai ultimii doi. Vlad îl credea implicat în „răpire” pe Gonța pentru articolul „Beciul de tortură al lui Iurie Roşca”, în care scria că „Cubreacov nu e nici în România, nici în Transnistria, nici în Rusia, ci într-un sat de lângă Chişinău”. În fața procurorilor, Gonța a explicat că a fost sunat la redacție de un bărbat, care s-a prezentat drept rudă a lui Cubreacov și l-a anunțat că acesta se afla la Durlești. Jurnalistul se îngrijora pentru viaţa sursei sale, care nu l-a mai sunat, dar nici la telefoane nu i-a mai răspuns. La rândul său, Diacov declara că a auzit undeva vorbindu-se că, probabil, se știe unde se află Cubreacov, dar nimic mai mult.

Ion Gonța

Tot în 2002, poliția a cercetat toate clădirile din ţară care aveau ceva în comun cu descrierile lui Cubreacov şi odăile de arest disciplinar ale procuraturii şi unităţilor militare. Efectuarea investigațiilor în regiunea transnistreană a fost imposibilă, deoarece Comisia Unificată de Control a permis doar audierea pacificatorilor. Din depozițiile acestora şi ale inspectorilor fiscali de la trecerile peste Nistru, reiese că microbuzul alb, descris de Vlad, NU a trecut prin punctele de trecere, unde pe timp de noapte sunt înregistrate toate automobilele. De fapt, nici Cubreacov nu a spus că maşinile cu care a fost transportat s-ar fi oprit. Rezultă că el nu a trecut Nistrul.

Culcat prin șanțuri, număra mașinile

La 12 iulie 2002, s-a întâmplat un fel de minune. Dacă până atunci nu știa cu ce mașină a fost răpit, Vlad își amintise că era o Volgă neagră. Dacă anterior declarase că a numărat mașinile de pe drum, acum afirma că a mers nu pe carosabil, ci printr-un șanț, iar când observa mașini, se culca. Și că a ieșit din șanț doar când a văzut indicatorul spre Coşniţa… Bine, dar zăcând prin șanțuri în poziție culcat, cum și DE CE număra el mașinile?

La următoarea audiere, Vlad presupunea deja că s-a aflat în Grigoriopol. Întrebat despre amenințările anterioare, a repetat după Natalia și Roșca că se simțea filat de diferite mașini. A mai spus că-l sunau diferite persoane, chipurile, în baza anunţurilor din presă. Printre aceștia și un copil de vreo 15 ani, care s-a interesat: „Pocem russificaţia?”.

La finele lui 2002, ancheta verifica trei versiuni noi: răpit în scop de răscumpărare sau din gelozie; răpit pentru a fi schimbat contra activistului găgăuz Ivan Burgudji, care se afla în arest; plecat din ţară fără a anunţa pe nimeni.

DEMASCAREA

Natalia își întorcea datoriile prin amenințări și încuraja depozițiile false

O dovadă în plus că dispariţia a fost înscenată sunt convorbirile telefonice interceptate. De exemplu, profitând de lipsa soțului, Natalia și-a restituit o datorie prin șantaj. Din discuțiile ei cu o oarecare Iulia Onescu, se înțelege că cele două i-au împrumutat unei femei pe nume Raisa 1800 USD cu o dobândă de 5% lunar. Raisa le-a rămas datoare cu 4712 USD și a plecat în Portugalia. După dispariția lui Vlad, Iulia a depus mărturii, precum că soțul Raisei a avertizat-o că, de va mai cere bani, va dispărea şi Natalia...

Iulia s-a înfățișat la procuratură, după ce soția lui Vlad i-a spus că este „plină de poliţişti în jur” şi poate restitui banii, „recurgând la o minciună”. I-a recomandat să o prevină pe Raisa că o va denunța poliției că ar fi „implicată în cazul soţului, căci poliţia acum ascultă orice versiune”. Natalia zicea că poate să se adreseze și lui Tarlev, care „e de ajuns să sune la procuratură şi o iau de gât mai repede”. În altă zi, ea a amenințat-o pe fiica datornicilor, elevă în clasa a cincea: „Spune-le că pot fi şi eu rea, pot spune că sunt ei implicaţi în răpirea soţului. Şi o vor aresta pe mama ta, dacă aşa vrea. Dacă până pe 24 mai nu trimite banii, mă duc şi anunţ că au legătură cu dispariţia soţului”.

Ar fi procedat astfel Natalia, dacă n-ar fi știut unde este Vlad? Și de ce data limită era 24 mai? Să fi ştiut că a doua zi îi va apărea omul? Așa sau altfel, operațiunea a avut succes. După ce Natalia i-a amenințat fetița, Raisa a întrebat-o la telefon cum să-i transmită bani de peste hotare.

… dormea la Lenuța din Durlești sau în Piață

Unul dintre polițiștii care o păzeau ne şopteau că, în lipsa bărbatului, Natalia s-a distrat. Nu l-am crezut, dar convorbirile telefonice arată cam același lucru. Peste subiectele mai intime vom sări, precizând doar că ea ieșea destul de des la bere sau la frigărui cu feluriți oameni. Rămas singur, unul dintre copii recunoştea că, de frică, nu a dormit noaptea. Copiii s-au aflat o perioadă la Străşeni, de unde îşi rugau mama să vină după ei. Natalia zicea că înnoptează la Lenuţa din Durleşti sau în Piaţă.

…știa cum va apărea Vlad și discuta prin mesaje cifrate

Era sunată din toată lumea, inclusiv din Brazilia, şi toţi îi propuneau ajutorul. Unii se rugau în mănăstiri şi biserici pentru Vlad, alţii umblau pe la ghicitori. Dar când i se vorbea despre acţiunile anchetatorilor, ea era mai mult deranjată că s-ar dori criminalizarea cazului şi s-ar face abstracție de motivele politice. Se plângea că soţului i-au redus leafa pentru lipsa de la şedinţele parlamentului. De regulă, fiind întrebată despre Vlad, rostea aceleaşi vorbe: „Of, Doamne”, „Stau şi aştept”, „Îl visez bine”. Odată l-a descris fix cum a apărut: „Visez că vine bărbos, parcă nespălat şi miroase a sudoare”.

Așa își visa soțul Natalia Cubreacov...

Uneori, ea folosea în convorbiri fraze cifrate. La 6 mai 2002, când soţia lui Roşca, Larisa, a invitat-o la bere cu peşte, Natalia i-a spus că are oaspeți. A doua zi, când a chemat-o la frigărui, Larisa a adăugat: „Transmite salutări din partea mea cui ştie…”. Iar la 10 mai 2002, la un apel de-al lui Iurie Roşca, Natalia a răspuns: „Tu eşti acasă? Eu am fost la… ”.

La 20 mai, Roşca a invitat-o după „o atenţie din partea unor prieteni”. La 22 mai, în presa românească a apărut o ştire, cu trimitere la surse din SIS, precum că Vlad e viu, dar locul aflării sale nu poate fi divulgat „pentru a nu comporta riscuri pentru relaţia cu biserica rusă”. Astfel, putea fi controlată reacţia opiniei publice la apariţia lui Cubreacov. În aceeaşi zi, Natalia i-a spus finei sale, Angela Munteanu, că Vlad e viu și admitea că „răpitorii” vor cere bani în schimbul eliberării. Pe 24 mai, în ajun, a telefonat-o Roşca: „Mâine te duci la şcoală? Poţi să intri la mine înainte de a intra la lecţie?”…

Misterioasa discuție dintre Natali și Vlad

În noaptea aceea, a apărut Cubreacov. Numai discuţia pe care el a avut-o la telefon cu Natalia, luată aparte, demonstrează încă o odată farsa:

Natalia: Alo.
Vlad: Natali.
N: Da.
V: Vlad.
N: Da (pauză) Ce faci? (se pare că Vlad plânge)
V: Sunt la Ustia, la Criuleni, la poliţie.
N: Bine.
V: Viu şi teafăr.
N: Bine, gata, nu mai plânge.
V: Noapte bună.

Mai este pe lume vreo femeie, care să nu știe nimic despre soţul ei vreme de două luni şi să reacţioneze atât de rece, când el o sună pe neprins de veste?

Coşniţa devine Cocieri

Chiar dacă și Vlad a spus că Ustia se află în Criuleni, întrebată peste câteva ore de jurnalistul Vasile Botnaru unde îi este soțul, Natalia se afla în derută: „Nu a zis Ustia. Ceva de Criuleni, dar am pus receptorul ca electrocutată”. Apoi Roșca o anunța că peste o oră va organiza o conferinţă de presă…

Ajuns acasă, Cubreacov i-a spus jurnalistei Valentina Ursu că a fost „în depărtări în care s-ar speria să meargă şi gândul”. El vorbea în metafore şi fugea de detalii până când a călcat rău prin străchini, declarând pentru EVZ, dar şi Lorenei Bogza, că a văzut primii oameni la Cocieri (nu la Coşniţa), deşi distanţa dintre cele două sate este destul de mare şi nu poate fi parcursă pe jos în câteva ore.

Cubreacov arăta destul de bine, însă Natalia zicea la telefon că el a slăbit tare. Următoarea „minune” s-a produs a doua zi după apariţie, când el îi anunţa pe toţi că şi-a revenit la normal… Apoi a fost internat în spital cu hernie la coloana vertebrală și a refuzat să se întâlnească cu Stepaniuc. În lipsa sa, Chiril Moţpan, şeful serviciului de presă al MAI, îi spunea Nataliei că este nevoit să-şi dea demisia, deoarece colegii săi din Ustia l-au minţit că ei l-au găsit pe Cubreacov şi astfel el a dezinformat jurnaliştii.

Chiril Moțpan, omul care a rămas fără serviciu din cauza ”răpirii” lui Cubreacov

„Femeia care pierde omul tu ştii cum urlă?”

Dintre ceilalţi cărora li s-au ascultat telefoanele, unii se arătau entuziasmaţi de apariţia lui Vlad, iar alţii simţeau că lucrurile nu-s curate. Maria Zloteanu credea că întâlnirea Putin-Bush a fost decisivă pentru eliberarea lui Cubreacov. Iar jurnalista Rodica Tomaşenco se mira că PPCD nu organizează o conferinţă de presă şi că Vlad menționa diferite localităţi în care ar fi apărut. „Au făcut ei spectacolul cu 250 mii ca să dea vina pe Transnistria, dar cine e Cubreacov pentru Transnistria?”, se întreba Rodica. La rândul său, mama sa, referindu-se la Natalia, se arăta nedumerită: „Femeia care pierde omul tu ştii cum urlă?”.

La telefoanele partidului nu se prea discuta despre Vlad în timpul dispariției sale. Adriana Vrăjmaşu întreba pe cineva: „Ai ajuns, nu te-a oprit poliţia?”. Jidraş căuta „o maşină mai proastă, nu de a noastră, care mai puţin se vede pe aici”. Secăreanu îl ruga pe un oarecare Sinchevici să-i găsească un băiat de treabă. Diferiţi indivizi sunau și strigau că Roşca trebuie băgat la ospiciu sau la dubă. După apariţia lui Cubreacov, la întrebările jurnaliştilor dacă PPCD va organiza o conferință de presă, secretarele lui Roşca nu ştiau… Această conferință nu a avut loc niciodată.

Noaptea de la Termocom

Din iunie 2002, Cubreacov a solicitat insistent recalificarea cauzei pe alt articol decât cel care prevede omorul, dar demersurile sale au trecut pe lângă urechile procurorilor. „Dosarul e despre un mort pe care îl cheamă Vlad Cubreacov, dar mortul e viu”, afirma el. După ce a făcut și o interpelare în parlament în acest sens, Petru Bobu, procurorul mun. Chișinău, i-a răspuns că nu a primit asemenea solicitări. Oricum, Bobu nu a reacționat. La 5 iulie 2002, Procuratura Generală se arăta nemulţumită de modul în care decurge ancheta, iar la 12 august Bobu a fost suspendat din funcție. Însă demiterea lui era legată de alt dosar.

Andrei Neguța

Între timp, la solicitarea lui Cubreacov, a fost audiat deputatul comunist Andrei Neguța, despre care Ilașcu ar fi declarat că știa unde fusese ascuns Vlad. Potrivit comunistului, în timpul recepției de la sesiunea APCE, unde el şi Cubreacov erau membri ai delegației RM, Ilașcu i-ar fi spus că Vlad s-a aflat la o mănăstire din nordul Moldovei din România sau în Ungaria…

Din descifrările apelurilor de ieşire şi intrare de la telefonul mobil al lui Roşca se vede că acesta a efectuat ultimul sunet din seara de 21 martie 2002 la ora 23.19, la numărul 9400901, aflându-se în „regiunea Termocom”. Strada Ismail, unde Sergiu Burcă spunea ulterior că a fost ascuns Vlad, se află aproape, dacă nu în aceeaşi regiune.

SFÂRŞITUL ANULUI 2002

Vila din Brăneşti sau Roşca şi SIS căutau „răpitori” printre preoți

MAI a găsit o mașină asemănătoare celei cu care Vlad povestea că a fost eliberat, dar el nu a recunoscut-o. Nu și-a descoperit nici „răpitorii” în cele peste 20 de mii de fotografii ce i-au fost prezentate la „Registru”, nici în pozele unor colaboratori ai serviciilor secrete transnistrene, obținute de SIS. În cele din urmă, în august 2002, Securitatea a constatat lipsa informațiilor veridice despre implicarea în „furtul omului” atât a serviciilor speciale de peste Nistru, cât și a foștilor colaboratori ai SIS și MAI. Securitatea verifica atunci următoarele versiuni:

- participarea la „răpire” a exponenţilor radicali ai clerului din RM peste hotare;

- reţinerea lui Vlad într-un complex izolat din Dubăsari, ce aparținea lui Igor Smirnov;

- deținerea forţată într-o vilă din zona centrală a RM, ce corespundea descrierii lui Cubreacov după locul în care era situată și după amplasarea și mărimea ferestrelor.

Astfel, în toamna lui 2002, anchetatorii au ajuns la vila lui Serghei B. din cadrul cooperativei „Comertan” din s. Brăneşti, r-nul Orhei. Fiind audiat, Serghei afirma că, în 1998, a cumpărat un teren cu o construcție nefinisată între satele Ivancea și Brănești și a ridicat aici o casă cu două etaje. Nevastă-sa, însă, spunea că ei au cumpărat un lot de pământ în s. Tohatin, mun. Chișinău, pe care nu au construit nimic. Să nu fi ştiut soţia de vila soţului sau ea ascundea ceva? Sau casa era înregistrată formal pe numele lui Serghei? Acest lucru ar fi trebuit să le dea de gândit anchetatorilor, cu atât mai mult, cu cât imobilul nu avea două, ci trei etaje. Dar și pe această versiune s-a pus punct, după ce Cubreacov a infirmat că ar cunoaște locul.

La aceasta a contribuit, probabil, și misiva-trăsnet pe care procurorii au primit-o pe 24 septembrie de la Iurie Roșca. Nici mai mult, nici mai puțin, el scria că Mitropolitul Vladimir ar fi recunoscut în secret că Vlad a fost răpit la indicaţiile sale și că, în scurt timp, se planifica „o nouă răpire pentru vecie”. Dar și că ÎPS Vladimir pregătea asasinarea ÎPS Petru şi răfuieli cu preoţii Mitropoliei Basarabiei (MB). Aceste brașoave, care puteau urmări doar să complice iarăși ancheta, au fost trimise pentru verificare la SIS. Drept răspuns, Securitatea a negat informațiile prezentate de Roșca, dar a precizat că preotul din Trușeni, aflându-se în martie 2002 la Moscova, a auzit de la doi demnitari ai Patriarhiei Ruse despre preconizata dispariție a unui lider al PPCD. Adică, ținta era tot biserica rusă. În această ordine de idei, n-am vrea să credem că Roșca și SIS gândeau în unison, dar nici să infirmăm această ipoteză nu putem...

Pagubele lui Cubreacov: 3500 lei şi 60000 de euro

Potrivit surselor noastre, mai mult de jumătate din cele 12 volume ale dosarului cuprind cercetările efectuate în 2002. În ultima lună a acelui an, deși se constatase că Vlad nu a trecut Nistrul, procurorul general Vasile Rusu căuta sprijinul Occidentului în vederea efectuării investigaţiilor în regiunea separatistă și a expertizei chimice şi biologice în străinătate.

Walter Scwhimmer

Secretarul general al Consiliului Europei (CE), Walter Schwimmer, i-a recomandat să se adreseze la OSCE. La rândul său, Misiunea îl informa că mandatul său nu include competențe în domeniul procedurii penale și și-a propus suportul pentru organizarea unei întruniri a procurorilor de pe ambele maluri ale Nistrului.

În 2003, la cercetarea cazului a fost atrasă poliția din Bender, dar și cea din România și Ucraina. MAI prelucra cetățeni ai RM, care se ascundeau în regiunea transnistreană, dar şi cetăţeni ruşi reținuți în Moldova, care se aflau în căutare în țara lor.

În timp ce Europa fierbea în jurul său, la 21 iunie 2003, Cubreacov a cerut să fie recunoscut ca parte civilă în dosar. El își evalua pagubele materiale pentru obiectele sustrase: telefon, agendă electronică etc. și cheltuielile spitalicești la 3500 lei, iar pagubele morale - la 60 de mii de euro. Promitea că va dona acești bani unui orfelinat.

Martorul-surpriză din blocul-fantomă

Peste mai mult de un an de la „furtul omului”, la 3 aprilie 2003, a apărut pe neprins de veste un nou martor care, chipurile, în seara de 21 martie 2002, se afla într-un local din apropierea casei lui Cubreacov. Îi zicea Eugen Maslov, era cetățean rus, domiciliat pe str. Miron Costin 14/1 – o adresă care nu există. Spunea că a părăsit localul la ora 23.00 și, ajungând aproape de cinematograful „Moscova”, a observat farurile unei „Volgi” care ieșea din curte. Preciza că mașina a virat la stânga și s-a îndreptat în vale, spre pod, cu viteză mare...

Mărturiile acestui om, dacă el există, par a fi foarte dubioase, căci din respectiva curte nu poți vira la stânga pe str. Renașterii (astăzi, str. Gr. Vieru), unde este sens unic în dreapta. Și e puțin probabil că „răpitorii” ar fi riscat să meargă, și încă foarte repede, pe contrasens... Mai degrabă, Maslov putea fi necesar doar pentru a confirma spusele lui Cubreacov că, fiind răpit, a fost urcat într-o „Volga”.

Şi dacă vorbim despre spectacol, el s-a jucat perfect. Pe de o parte, Vlad acuza procurorii, în presa afiliată PPCD, de lipsă de inițiativă și îi avertiza că se va adresa la CEDO. Pe de altă parte, el încetase să conlucreze cu ancheta, neprezentându-se la audieri, deși era citat în repetate rânduri.

DEZVĂLUIRILE LUI NEAGU ŞI BURCĂ

MAI: Marchel era episcop din 2004 și avea un grup de killeri

La 21 ianuarie 2004, Nicolae Isacenco, inspector superior pe cauze excepționale al Direcției poliție criminală a MAI, a prezentat anchetei un raport în care îl făcea praf pe Ilașcu. El menționa că planul de evadare din închisoare al lui Ilașcu presupunea luarea în calitate de ostatici a unor copii ruși și ulterioara lichidare a acestora, în cazul în care Tiraspolul nu-l va elibera. Isacenco mai scria că Ilașcu avea „tendințe de petrecere a actelor teroriste în RM” și că a colaborat cu serviciile secrete transnistrene. În cazul în care Vlad a fost răpit de aceste servicii, preciza autorul, stabilirea vinovaților va fi posibilă doar dacă RM va solicita sprijinul conducerii Rusiei. De fapt, Isacenco admitea și posibila implicare în dispariția lui Cubreacov a „episcopului Marchel, care are în subordine un grup de killeri, despre care MAI posedă informații”, dar şi a grupării „Iujnie”, care întreținea unele legături cu Roșca.

Episcopul Marchel

Raportul respectiv pare a fi o nouă făcătură, cel puțin pentru că el nu putea fi scris în 2004, când Marchel de la Bălți nu era episcop. Acesta a fost hirotonit ca ierarh tocmai în 2007.

De ce Cubreacov nu s-a apărat cu pistolul?

În 2004, Vlad a fost citat de la începutul anului, dar a venit la procuratură tocmai la 24 martie. Întrebat de ce nu a opus rezistenţă în momentul reținerii, el a spus că s-a pierdut cu firea; că nu a putut nici să strige și, fiindu-i gura astupată, a mugit surd; că unul dintre atacatori i-a fixat în ceafă un obiect metalic (anterior spunea că i-au pus o armă la tâmplă). Surprinzător este faptul că el nu a fost întrebat de ce nu s-a apărat cu pistolul său, care nu a fost găsit nici la domiciliu, nici în birourile sale. Și care nu a fost menționat nici în lista obiectelor sustrase de „răpitori”. Este imposibil ca anchetatorii să fi uitat de acest lucru. Să fi tăcut intenționat?

Aici cortina cade pentru trei ani. În septembrie 2004, dosarul trece la Procuratura Generală (PG), iar în ianuarie 2005 revine la municipală. Se plimbă încolo și încoace, trece în gestiunea lui Ruslan Dodică, se mai odihnește pe rafturi, dar nu adaugă nicio foaie. Tocmai în ajunul alegerilor din 2005, când postul OTV din România difuzează un film despre implicarea lui Voronin în „răpirea lui Cubreacov”, Procuratura Chişinău solicită de la SIS să verifice informaţiile de pe peliculă. Securitatea răspunde că filmul este montat peste hotare, în scop electoral, și se bazează pe afirmaţiile unui necunoscut. Apoi dosarul intră în somn adânc până în 2007, când lucrurile iau o întorsătură imprevizibilă.

Sergiu Burcă a reluat dosarul

Ancheta s-a urnit din loc în martie 2007, după ce Ilașcu a declarat la ProTV că PPCD l-a ascuns pe Vlad într-o casă din Durlești, al cărei proprietar a fost omorât sau a dispărut. Atunci Cubreacov a solicitat audierea senatorului şi a jurnalistei Lorena Bogza, însă anchetatorii doar au solicitat poliţiei din Durleşti lista locuitorilor dispăruți și decedați în 2002 și nu au depistat nimic suspect.

Sergiu Burcă

Lucrurile puteau să intre iarăşi în suspans, dacă la 28 august 2007 Sergiu Burcă n-ar fi expediat o scrisoare la PG. El recunoștea că până atunci mințise și se arăta dispus să declare adevărul despre „răpirea” lui Vlad. Susținea că în ziua dispariției a fost invitat la Roșca, unde era Neagu și Cubreacov, care se gândeau să ia măsuri neordinare pentru a împiedica arestarea lui Roșca, Cubreacov și Secăreanu, care erau lipsiţi de imunitate. Burcă le-a propus să renunțe la protestele zilnice şi să se concentreze pe ideea consolidării partidului și pregătirii Marii Adunări Naționale (MAN) pentru 31 martie 2002, însă Roșca a primit aceste vorbe ca un reproș. Burcă a ieșit, revenind peste un sfert de oră, când Roșca i-a anunțat că Vlad are „o misiune specială de partid și își va lua o pauză de creație”. Burcă habar nu avea în ce constă misiunea, știa doar că Vlad nu va ajunge acasă. După ce a vorbit la telefon cu soția, Cubreacov i-a dat cartela de la mobil, pe care el a rupt-o și a aruncat-o în WC. Și a plecat primul de la partid. După MAN, știind deja cum stau lucrurile, i-a propus Roșca ca Vlad să fie bătut și să apară cu hainele rupte la marginea orașului. Roșca, însă, gândindu-se să câștige niște bani din operațiune, a plecat la București ca să-l anunțe pe Ion Iliescu că „răpitorii” cer un milion de dolari în schimbul lui Vlad. Liderul PPCD spera că guvernul român îi va da acești bani, dar Iliescu nu l-a primit. Atunci Roșca le-a spus că pleacă cu același scop la un prieten din Tbilisi. Dar în ziua în care a făcut „planul cu milionul”, el l-a trimis pe Burcă la Vlad, ca să-l liniștească. Acesta s-a dus noaptea, cu Dinu Jidraș. Au parcat mașina pe str. Albișoara, sub podul de la Ismail, deplasându-se pe jos până la blocul nr. 84, care se află vizavi de UNIC. Acolo îi aștepta Nicolae, fratele profesoarei Valentina Șerpu, care ulterior devenise deputată PPCD. Acesta l-a condus pe Burcă la ultimul etaj și a deschis uşa unui apartament, care aparținea Valentinei și în care l-a găsit pe Vlad singur... Iar în jur de 20 mai, Cubreacov a fost dus în portbagajul unei mașini peste Nistru și lăsat pe câmp, în zona controlată de Chișinău, de unde urma să vină pe jos.

Burcă motiva că s-a adresat procuraturii, pentru că el și Ion Neagu, ex-secretarul general al PPCD, ar fi fost amenințaţi cu moartea prin SMS încă din 2006, unul din mesaje fiind: „Potolește-l pe Neagu, că te poate conduce la un alt accident, nerutier”. Ar fi fost amenințat și telefonic, după reluarea dosarului...

Ion Neagu

Nu este clar la ce se referea Burcă, deoarece dosarul a fost reluat anume după această scrisoare, când el și Ion Neagu au fost audiați. Neagu credea că ameninţările ce-i sunt aduse sunt o consecință a discuţiei aprinse pe care a avut-o cu Ion Varta, care îl acuza că s-a retras din partid. El își amintea că, în ziua dispariției, pe la ora 21.00, a intrat la Roșca să discute despre MAN, dar acesta le-a propus să producă un eveniment neordinar pentru a sensibiliza opinia publică. De exemplu, cineva dintre ei să dispară. Cubreacov a arătat la el: „Eu trebuie să fiu cel răpit”. După ce acesta și-a rupt cartela, Roșca l-a invitat pe Nicolae Șerpu și au discutat afară. Cubreacov a fost dus în aceeaşi seară în apartamentul Valentinei Șerpu. Roşca i-a spus lui Neagu să-l aştepte pe Secăreanu şi ambii să meargă la Natalia, pentru a o anunţa că Vlad va lipsi un timp oarecare. Dacă Burcă scria că inițial nu știa în ce constă misiunea lui Vlad, Neagu afirma că acela era la curent. El adăuga că Roșca, nefiind primit de Iliescu, s-a întâlnit cu unul dintre consilierii acestuia. Și presupunea că Vlad a fost „eliberat” de Nicolae Șerpu, care fiind născut în Grigoriopol și având cunoscuți la posturile transnistrene, ar fi putut să-l treacă peste Nistru printr-un coridor pregătit.

Neagu și Burcă au primit pază de la stat după interpelarea în această privință a deputatului comunist Panfilov.

Interesul special al anchetei față de apartamentul dnei Șerpu

Valentina Șerpu

Fie că anchetatorii ştiau de la bun început că la mijloc este o şmecherie, fie că ei erau informaţi că Vlad a fost într-adevăr pe Ismail 84, dar primiseră indicații s-o facă pe morții în popușoi... Altfel nu se explică indiferența lor uriașă față de declarațiile lui Neagu și Burcă. Ei nu au solicitat nici descifrarea apelurilor şi SMS-urilor de la telefoanele celor doi, ca să vadă cine i-a amenințat și dacă a fost chiar așa. Nu au verificat dacă Roșca chiar a plecat la București și la Tbilisi. Nu l-au putut găsi (sau nu l-au căutat?) pe consilierul lui Iliescu, cu care ar fi vorbit liderul PPCD la București. Nu au cercetat la fața locului nici măcar apartamentul Valentinei Șerpu, nu i-au audiat vecinii, nu au ridicat descifrarea apelurilor ei telefonice. Iar pentru a-și motiva ignoranța, probabil, procurorul Dodică menționa că Neagu și Burcă au fost audiați „în scopul verificării informațiilor furnizate de Ilașcu la ProTV”...


Valeriu Gurbulea

Anchetatorii s-au limitat doar la audierea unor membri ai PPCD. Astfel, ipoteza că dosarul a fost reluat după ce partidul lui Roșca a refuzat să se alieze cu PCRM în unele localități pare a fi credibilă. Există și o scrisoare prin care procurorul general Valeriu Gurbulea îl informa pe Voronin despre necesitatea audierii lui Roșca, Secăreanu, Șerpu și Cubreacov. Gurbulea menționa că, dacă se vor confirma declarațiile lui Neagu și Burcă, va apărea un nou capăt de acuzare – declarația mincinoasă. Nu știm care a fost reacția lui Voronin, însă e cert faptul că Secăreanu, Alexandru Corduneanu, Ion Varta și alții nu s-au prezentat fiind citați, dar nici nu au fost aduși silit la audieri, după cum prevede legislația.

Viorel Buzdugan

În schimb, cei puțini care au onorat procuratura cu prezența lor au dat răspunsuri caraghioase. Ex-deputatul Andrei Conișescu spunea că nu a ținut de cuviință să-l întrebe pe Cubreacov ce i s-a întâmplat. Viorel Buzdugan afirma că nu a discutat despre aceasta cu membrii PPCD și nu a îndrăznit să vorbească nici cu Vlad.

Mihai Adauge

Numai Mihai Adauge aflase de la cel apărut că a fost ținut „într-o încăpere de unde se auzeau avioane de putere mare”.

Roșca lovește în Pasat cu mâna lui Asarov

Respectând tradițiile acestui dosar, în momentele critice pentru ei, Roșca şi oamenii săi furnizau anchetei informații false. De data aceasta, la 30 noiembrie 2007, procuratura a primit o scrisoare de la Boris Hristev, zis și Asarov. El susținea că, în 2003, înființa o organizație în stânga Nistrului, când a făcut cunoștință cu jurnalistul Andrei Panin, ex-șeful serviciului de presă al MGB, demis de acolo pentru beție. Fiind supărat pe foștii săi colegi, Panin i-ar fi povestit lui Asarov tainele dispariției lui Vlad. Planul ar fi fost gândit de Pasat și executat, prin agentură, de Antiufeev, cu scopul de a relansa protestele anticomuniste, după ce Voronin manifestase o poziție dură față de Transnistria.

Boris Hristev (Asarov)

Legătura dintre Asarov și Roșca era evidentă. La acea vreme, Cubreacov declara pentru ziarele PPCD că Burcă și Neagu și-au schimbat mărturiile la indicația lui Pasat, care, între timp, s-a grăbit să plece la Moscova. Și Asarov și-a repetat declarațiile în „Flux”, făcând o mențiune criminală - că la întâlnirea dintre Pasat și Ilașcu de la București a fost și Grigore Vieru. Imediat după aceasta, poetul a suferit un infarct. Mai târziu, un site transnistrean anunța că Asarov a făcut declarațiile cu pricina, fiind șantajat de Mark Tkaciuk, inclusiv pentru că era homosexual...

Din 11 decembrie 2007, dosarul a fost transmis în gestiunea procurorului Valeriu Bodean.

SPARGEREA DIN 109

De ce Burcă a jucat cu etajele?

Declarațiile lui Burcă despre apartamentul în care s-a aflat Vlad diferă. Dacă la procuratură el spunea că acest apartament se afla la ultimul etaj al blocului, jurnaliștilor le dădea două indicii cu siguranță false. Şi anume, că acesta se află la un nivel supraetajat, iar pentru a ajunge la el trebuie să urci pe o scăriţă specială și că geamurile nu erau de formă obișnuită, ci lungi și dreptunghiulare. 

Sus - ferestrele etajului tehnic, jos - ferestrele apartamentelor de la ultimul etaj al blocului


Scara specială care unește etajul 9 și etajul tehnic

Amintim că TIMPUL a controlat etajul tehnic, spre care duce scărița respectivă și unde ferestrele corespund descrierii lui Burcă. Acolo însă nu e nici zare de apartament, ci doar încăperi spațioase și pline cu țevi. L-am rugat pe Burcă să ne arate ușa, dar el s-a eschivat de a ne însoți. Iar în 2011, el nu mai era atât de convins nici și în fața anchetei, spunând: „Am intrat, cred, la ultimul etaj”. Astfel, putem admite că Burcă nici nu a fost pe str. Ismail, 84, chiar dacă Vlad ar fi fost într-adevăr ascuns aici.

De fapt, Valentina Șerpu locuiește la alt etaj, în apartamentul 107. Acum un an, ea declara pentru TIMPUL că la 21 august 2007, cu o săptămână până la dezvăluirile lui Neagu și Burcă, cineva i-a spart ușa apartamentului, fără să-i sustragă nimic prețios. Ea presupunea că cei doi au încercat astfel să studieze interiorul locuinței, pentru a folosi detalii în relatările lor. Despre același lucru, Șerpu îi scria lui Gurbulea în 2007…

Spargere de ușă corectată cu pixul...

Astfel, pe masa procurorilor a ajuns materialul pornit de Comisariatul de poliție Centru pe faptul spargerii apartamentului... Din el se înțelege că Şerpu a ieșit pentru câteva ore din casă, iar la întoarcere a găsit ușa deschisă. A anunțat imediat poliția. Văzând însă că nu i s-a furat nimic, s-a gândit că uitase să încuie ușa şi ruga poliţia să n-o mai deranjeze şi să nu pornească urmărirea penală pe acest caz.

Și materialul de la poliție a fost trecut cu vederea de către anchetatori, deşi el trebuia să fie verificat in detalii. Deoarece iniţial poliția fusese anunțată că spargerea a avut loc nu în apartamentul dnei Șerpu, ci în cel cu nr. 109, care se află chiar la ultimul etaj.

Însă deplasându-se la fața locului, poliţia ar fi constatat că incidentul s-a produs nu în 109, ci în apartamentul dnei Șerpu.

Putea femeia să confunde numărul apartamentului său? Ori şi apartamentul 109 îi aparținea de facto lui Șerpu sau fratelui ei? Pentru că de jure acesta a fost privatizat tocmai în 2004 de către familia Șaptefrați. Dacă până atunci se afla la balanța primăriei, acesta putea fi folosit, de pildă, și ca apartament conspirativ pentru poliție sau serviciile secrete. În prezent, numărul de telefon de la acest apartament nu figurează în baza de date a „Moldtelecom”, iar uşa pare a fi veşnic zăvorâtă. Oricât am sunat și am bătut la ea, nimeni nu ne-a deschis.

E posibil și ca Valentina Şerpu să nu aibă nicio treabă cu ap. 109 și în el chiar să fi avut loc o spargere, de care ea şi poliţia au profitat după declarațiile lui Neagu și Burcă. Pentru că numărul de înregistrare al incidentului şi data documentării cazului sunt corectate cu pixul pe toate actele.

A se observa că atât în acest document, cât și în cele de mai sus, data și numărul de înregistrare ale incidentului sunt corectate cu pixul

Excepție fac demersurile dnei Șerpu, care se pare că sunt scrise de către altcineva. Cităm: „La intrare în apartamentul său, am găsit ușa deschisă. Speriindu-se, am apelat la poliție”. În fine, poliția a închis acest material, fiindcă cercetarea cazului era imposibilă. „Dna Șerpu este de negăsit sau permanent spune că este ocupată”, raportau poliţiştii.

Ulterior, Șerpu îl informa pe Gurbulea că nici Burcă, nici Cubreacov n-au fost la ea acasă, dar presupunea că primul ar avea atribuții la spargere. Să fi fost așa, însă, Burcă avea să știe la ce etaj locuiește Șerpu şi nu avea să vorbească despre ferestre dreptunghiulare. Chiar dacă Vlad a fost ascuns în 109, Burcă a minţit, căci şi geamurile acestui apartament au formă obişnuită.

Ancheta nu găsea probe, pe care nici nu le căuta…

Incredibil, însă anchetatorii nu au mers să cerceteze nici apartamentul 109, preferând munca de scribi. În 2008, ei au organizat confruntări separate între Cubreacov și Roșca, pe de o parte, și Burcă și Neagu, pe de altă parte. Şi la confruntarea cu Vlad, Burcă spunea că apartamentul se afla la ultimul etaj. La rândul său, Cubreacov nu-și amintea detalii din seara dispariției, dar afirma că nu a fost niciodată acasă la dna Șerpu. Potrivit lui, Burcă şi-a schimbat depoziţiile din cauza legăturilor sale cu Neagu și a situației materiale precare în care trăiește. La confruntarea cu Neagu, Cubreacov îi incrimina acestuia că ar avea relații cu serviciile secrete și ar efectua acțiuni de spionaj contra RM.

Stând locului şi scăpând gafe monumentale, procurorii au constatat că nu există probe despre implicarea PPCD în dispariția lui Vlad.

FINITA LA COMMEDIA

Natalia în casa mitropolitului

În ianuarie 2009, MAI a retras paza lui Burcă și Neagu, motivând că aceasta „duce la irosirea zilnică a forțelor și mijloacelor bugetare”, deoarece nimeni nu-i amenința, nici nu-i agresa. În acel an, la Chișinău s-a schimbat Puterea și noul procuror general Valeriu Zubco a venit la casă nouă cu planuri noi. Deși din punct de vedere juridic, dosarul Cubreacov, pornit pe fapt de omor, urma să fie clasat, din punct de vedere politic, noua guvernare nu-și putea dezamăgi atât de repede electoratul. Dosarul a rămas în gestiunea aceluiași Bodean, care între timp a fost avansat în funcție și activa la PG, şi s-a axat pe numai două versiuni:

- Cubreacov a fost victima unei răpiri, inclusiv în scopul omorului;

- dispariția a fost o înscenare a PPCD cu sau fără știrea dispărutului.

Noul plan de acțiuni prevedea, mai întâi de toate, găsirea lui Dinu Jidraș, șoferul lui Roșca din 2002, care l-a dus pe Cubreacov acasă în noaptea dispariției și care ulterior a părăsit RM. Menţionăm că foştii membri ai PPCD presupuneau că Dinu a fost ajutat de Roşca să plece, pentru că ştia prea multe…

Valeriu Zubco

În noiembrie 2009, Zubco a solicitat de la MAI și SIS informațiile încă neoficializate sau, mai bine zis, păstrate în secret de comuniști. SIS îl informa că existau date că Vlad ar fi putut să se ascundă într-o localitate din Soroca, dar şi că Ivan, fratele lui Ștefan Secăreanu, locuieşte la Tiraspol, se află în relații ostile cu acesta și a fost condamnat la închisoare de trei ori. MAI, la rândul său, anunţa că pe 2 mai 2002, Natalia Cubreacov, aflându-se în casa ÎPS Petru, a telefonat pe cineva cu numele Croitoru, domiciliat pe str. Asachi din Durlești. Iar la 6 mai, ea a sunat de acasă unei alte persoane, Ermicioi, care locuia în acelaşi orăşel, pe str. Rediu. Contactați de TIMPUL, Croitoru ne-a spus că habar nu are cine este Cubreacov, iar Ermicioi, o femeie, ni s-a prezentat ca prietenă a Nataliei.

În loc să controleze minuţios aceste informații care, fiind ascunse, puteau conține și un dram de adevăr, procurorii doar au stabilit cine locuiește pe adresele indicate. Dar nu au audiat pe nimeni...

Investigații la mina din Cocieri și la „Ascom”…

În schimb, au cheltuit timp, efort şi hârtie berechet pentru o nouă informaţie căzută din pod, printr-o scrisoare anonimă. Chipurile, recidivistul Ghizea din Cocieri, poreclit Burcută, adept al lui Roșca, spunea că Vlad a fost ascuns în mina de piatră din acest sat. Iar acum patru-cinci ani, Ghizea a fost găsit mort în casă. Se mai spunea că Vlad, înainte de apariție, a fost văzut la Cocieri, deplasându-se spre barajul de la hidrocentrala Dubăsari, peste care există trecere spre Ustia.

Şi dacă în dosar nu figurează nicio imagine cu imobilele din Durleşti, nici cu blocul de pe Ismail 84, fotografiile fără relevanţă cu mina din Cocieri ocupă mai multe pagini. Ancheta a constatat că Ghizea a stat opt ani la răcoare pentru tentativă de omor, iar în 2005 a decedat acasă, fără semne de moarte violentă. S-a stins de beție, zicea lumea din sat.

A fost cercetată și posibila implicare în „furtul omului”a unor angajaţi ai „Ascom”. Drept motiv au servit, probabil, afirmaţiile unui fost lider al PPCD, precum că protestele din 2002 ar fi fost finanţate de Transnistria, prin maiorul KGB, Glotov. Un bărbat cu un nume identic activa la „Ascom”. Fotografia acestuia, dar și ale altor persoane: Coțaga, Marchitan, Niţu, Chiseliov, Zelinschi, Cialac, Kiliciuc i-au fost arătate lui Cubreacov, dar el nu a recunoscut pe nimeni.

Jidraș a obținut viză datorită lui Mihai Balan

Mihai Balan

Fiind contactat la telefon în Franţa, Dinu Jidraș a promis că va veni acasă în ianuarie 2010, ceea ce l-a făcut pe Zubco să promită finalizarea în curând a dosarului. Însă Dinu s-a răzgândit. Atunci PG a solicitat autorităților judiciare franceze să-l audieze. Oleg Serebrian, ambasadorul RM la Paris, îl informa pe Zubco că Dinu, aflând că este căutat, a presupus că aceasta „ţine de o istorie mai veche” şi a avut anumite temeri privind contactul cu oficialităţile RM.

Nicolae Nucă

Jidraş a ajuns în țara cocoșului galic cu suportul lui Nicolae Nucă, actualul consul de Bologna, şi a lui Mihai Balan, actualul director al SIS. Nucă relata anchetei că, în aprilie-mai 2002, când activa la Direcția afaceri consulare de la Externe, a fost invitat în biroul șefului său, Balan, unde era şi Iurie Roșca. Balan l-a rugat să-l ajute pe liderul PPCD să obţină vize Schengen pentru câteva persoane, despre care Roșca spunea că urmau să examineze o linie tipografică în Franța. Nucă a luat legătura cu consulul francez și a doua zi vizele erau eliberate.

Ion Neagu susţinea că, de fapt, Roşca i-a făcut viză lui Jidraş, pentru ca acesta să procure din străinătate mașini pentru PPCD, iar mai târziu, Dinu a profitat de ocazie și a plecat în Franța.

Secretele din safeul lui Neagu

La 25 noiembrie 2009, Neagu a prezentat procurorilor obiectele despre care Cubreacov povestea că i-au fost sustrase în noaptea „răpirii”: agenda electronică, nouă chei și cravata. Acestea, explica Neagu, urmau să fie prezentate de către Natalia drept dovadă că s-a întâlnit cu „răpitorii”, dacă lui Roşca îi reuşea „planul cu milionul”. Potrivit lui Neagu, însuşi Vlad i-a adus aceste lucruri, după ce a apărut, şi l-a rugat să le distrugă. Şi el le-ar fi pus în safeu, uitând de ele până în 2005, când a plecat de la PPCD. De ce Cubreacov nu le-a distrus singur şi cum s-a întâmplat că Neagu a uitat de ele? Este o întrebare care trezeşte alte suspiciuni vizavi de dezvăluirile sale și ale lui Burcă.

Agenda electronica a lui Cubreacov

Expertiza tehnică a agendei electronice „Sharp”, prezentată de Neagu, a constatat că aceasta conţine 718 înregistrări. Însă neavând sistem cronologic, nu fixa data fiecărei operaţiuni. În schimb, numele înscrise în agendă dădeau de înțeles că obiectul i-a aparținut cel mai probabil lui Cubreacov. Iată doar câteva: Flux, Mitropolia Iaşi, Alfa şi Omega, Ţara, Burcă, PF Teoctist, Roşca, Roncea, Sarabaş, Secăreanu, Deleu, Badea Viorel, Natali ş.a. A fost dispusă şi o expertiză pentru a se stabili dacă microfibrele textile de pe hainele lui Vlad proveneau și de la cravata prezentată de Neagu, însă experții n-au putut ajunge la o concluzie fără mostre de comparație.

Despre telefonul mobil al lui Vlad, Neagu spunea că el l-a transmis lui Dinu Jidraş imediat după dispariţie, pentru a-l distruge.

Schimbarea la față a lui Cubreacov

Și în 2009, Cubreacov a fost citat la procuratură de multe ori şi, pentru că nu se prezenta, a fost avertizat că va fi adus silit. Când a venit, presupunea deja că a fost la Tiraspol. Întrebat câte chei i-au fost sustrase, a fugit de răspuns: „Erau toate cheile pe care le aveam - un șumuiac”. Întrebat cât ar costa bunurile de care a fost lipsit, el a mințit: „Nu m-am gândit niciodată la asta, îmi vine greu să apreciez”. Amintim că anterior el îşi evalua aceste pagube la 3500 lei.

Lâsâi îşi aminteşte de Chilat

Cubreacov a fost audiat în decembrie 2009, iar la începutul lui 2010 a apărut o nouă puşcă. Un oarecare Lâsâi din Ocnița anunţa la telefonul de încredere al procuraturii că în această localitate se vorbea cândva că Vlad s-a ascuns în casa ex-deputatului PPCD Valentin Chilat din s. Bârnova. Anchetatorii au reacționat neîntârziat, audiindu-l pe Lâsâi, care le-a lămurit că în 2002 niște necunoscuți ziceau: „Unde îl caută pe Cubreacov, când el e la Chilat în casă?”. La rândul său, Chilat a apreciat aceste vorbe ca pe „o aberație a unui om bolnav”.

Valentin Chilat

Faptul că astfel de informaţii prejudiciau intenţionat urmărirea penală ne este demonstrat şi de lipsa acestora în anii 2004-2007, când dosarul fusese suspendat.

Cubreacov își ia avocat

Din februarie 2010, Vlad Cubreacov și-a angajat un avocat. Poate că în timpul guvernării comuniste s-a simţit protejat, iar acum a înţeles că trebuie să se apere sau poate că avea nevoie de un sprijin pentru a tergiversa dosarul până la alegerile din toamna lui 2010 în speranţa revenirii la Putere a lui Voronin, nu se știe. E cert însă faptul că urmărirea penală a început iarăşi să se tărăgăneze. Mai întâi, acțiunile procesuale au fost amânate pentru ca avocatul să facă cunoştinţă cu dosarul, după care Vlad a continuat să nu se prezinte când era citat, iar apoi a anunțat că este spitalizat.

S-a înfățișat tocmai la 20 aprilie, când i s-a prezentat agenda electronică adusă de Neagu. A confirmat că aceasta i-a aparţinut, adăugând: „Nu înțeleg cum a ajuns ea la Procuratură”. Cheile şi cravata le-a văzut la o confruntare cu Neagu. A negat că ar fi ale lui și că i-ar fi transmis lui Neagu lucruri personale.

Contradicțiile uluitoare ale lui Dinu Jidraș

Dinu Jidraș

Peste un an în care iarăşi nu s-a lucrat aproape deloc, la 13 decembrie 2011, la procuratură a venit Dinu Jidraș. A avut câte o confruntare cu Burcă și Neagu, fiind audiat şi singur. Deși a răspuns la majoritatea întrebărilor: „Nu-mi amintesc”, depozițiile sale nu coindideau cu cele din 2002. Atunci spunea că, în seara dispariției, el se afla în sediul PPCD, când Vlad l-a rugat să-l ducă acasă, iar acum - că el a venit cu propunerea în timp ce ambii fumau afară. Atunci afirma că Vlad i-a zis să nu intre în curtea blocului, căci Roșca poate avea nevoie de mașină, iar acum - că n-a intrat din cauza drumului deteriorat. Dinu a infirmat spusele lui Neagu că ar fi distrus telefonul mobil al lui Cubreacov, dar și că noaptea îi ducea acestuia ziare şi alte obiecte. Susținea că a fost filat o lungă perioadă după dispariție și că habar nu avea unde se afla Vlad.

În confruntarea cu Burcă, Dinu recunoştea că au fost împreună în cartierul din spatele Hotelului Național, unde se află blocul 84 de pe Ismail, dar nu-și amintea când și de ce. El povestea că, după ce au parcat mașina, s-au deplasat pe jos, printre blocuri, iar în curte îi aștepta cineva, căruia i-a văzut doar silueta și nici nu știa dacă era femeie sau bărbat. „Nu-mi amintesc nici de unde ştiam locaţia, nici cu cine era întâlnirea. Nu ţin minte nici ce lună era”, preciza Dinu. Interesant faptul că nu-și amintea lucruri generale, dar nu uita cele mai mici detalii. De exemplu, că Burcă purta palton și că telefonul îi era deconectat. Dar şi mai ciudat este că, fiind audiat singur, Jidraș a descris altfel drumul spre blocul 84. Spunea deja că s-au oprit la piața de pe Cantemir (nu la Albişoara) şi au mers „printre case cu maşina, apoi el (Burcă n.r.) a ieşit şi a plecat să se întâlnească cu cineva”. Mai mult, Jidraș a declarat că nu știe cine este Șerpu și nu-și amintește dacă acesta era la sediu în seara aceea… Dar cum poți să nu ții minte dacă ai văzut un om pe care nu-l cunoști?

Anume la confruntarea cu Jidraș, Burcă nu mai era convins că apartamentul dnei Şerpu se află la ultimul etaj.

Neagu a încercat să mintă poligraful

În octombrie 2011, Neagu și Burcă au trecut testul cu detectorul de minciuni. Lui Neagu i s-au pus patru principale:

- Știţi exact ce s-a întâmplat cu Cubreacov la 21 martie 2002?
- Aţi fost împotriva înscenării dispariţiei?
- Aţi minţit când aţi spus că Roşca a declarat despre necesitatea înscenării?
- Dar când aţi spus că Cubreacov v-a dat cravata și agenda electronică?

La toate întrebările, el a răspuns „NU”, dar concluzia poligrafului a fost că Neagu a declarat neadevărul și a fost instruit de cineva să întreprindă contracţiuni pentru a induce în eroare poligraful.

Primele trei întrebări adresate lui Burcă au fost:

- Aţi minţit că Jidraş v-a dus la întâlnirea cu Cubreacov?
- Dar că l-aţi vizitat pe Cubreacov în aprilie?
- Dar că întâlnirea a avut loc într-un bloc locativ din Chişinău, în aprilie?

Și el a răspuns „NU”, dar poligraful a arătat că Burcă declară adevărul. Când însă a spus că Vlad i-a dat cartela de la telefon pentru a o distruge, aparatul a indicat că el minte. Apropo de telefonul mobil al lui Cubreacov. Anchetatorii nu au verificat niciodată în ce zonă acesta se afla și dacă de la el au mai fost efectuate apeluri, ceea ce ne permite să presupunem că el se afla la Vlad.

Roșca, Cubreacov și Jidraș au refuzat că treacă testul cu poligraful. Roșca scria: „Motivele din care refuz nu le indic”, Cubreacov: „Motivele sunt de ordin confesional şi decurg din lege”, Jidraș: „Voi accepta după ce vor fi supuși testului Roşca şi Cubreacov, adică toate persoanele audiate în acest caz”.

Nicolae Şerpu a fost audiat în 2011

Nicolae Șerpu

În noiembrie 2011, Cubreacov și Roșca au fost citați iarăși la procuratură în mod repetat, dar nu s-au prezentat. Iar audierea lui Nicolae Șerpu din 14 noiembrie 2011 a fost ultima răsuflare a acestui dosar. Nicolae spunea că a participat la protestele din 2002, deși nu era membru al PPCD și trecea pe la sediu foarte rar. În seara dispariţiei, nu l-a văzut pe Vlad și ar fi aflat despre cele întâmplate din mass-media. Infirma şi participarea sa la „eliberare”, susținând că nu are acces în Transnistria, unde pe numele său este pornit un dosar penal de pe vremea războiului din 1992. Potrivit lui, în timpul protestelor din 2002, în apartamentul Valentinei locuia nepotul său, Alexandru, și la ea rămânea des profesoara Viorica Bâtcă. Pe Jidraș spunea că nu-l cunoaște şi admitea că Neagu și Burcă doresc să-și arate importanța „după divorţul de PPCD”.

Dosarul a fost folosit în scopuri electorale

În continuare, termenul de efectuare a urmăririi penale a fost prelungit în van, până când a expirat. La 6 februarie 2013, procurorul general interimar Andrei Pântea a emis o ordonanță de transferare a dosarului de la Bodean la Procuratura mun. Chișinău. Menționând că în ultimii trei ani nu a fost efectuată nicio acţiune de urmărire penală, Pântea îi recomanda procurorului de Chișinău, Ion Diacov, să evalueze materialul acumulat și să întocmească un plan de lucru eficient.

Însă, la 12 martie, Victor Plugaru, procurorul adjunct al mun. Chișinău, a clasat dosarul. Motivele invocate de el sunt întemeiate. În primul rând, cauza era examinată pe fapt de omor, deși nu existau dovezi că Vlad a fost răpit pentru a fi ucis. Dimpotrivă, el spunea că „gardienii” erau amabili și l-au asigurat că va fi eliberat. Dacă Cubreacov a fost supus „privaţiunii ilegale de libertate”, recalificarea dosarului pe o asemenea infracțiune era imposibilă, căci expirase termenul de prescripţie de cinci ani. În al doilea rând, Plugaru constata că modul în care partea vătămată și un șir de martori au colaborat cu organul de urmărire penală crea impresia că Vlad nu a declarat toate circumstanţele ce-i sunt cunoscute, iar situaţia a fost folosită de unele partide pentru a obţine favoruri electorale. Mai bine zis, dosarul a fost un joc, iar jocul a fost politic.

Ismail, Durlești, Orhei…

Asta era cireașa de pe tort. Dosarul nu a fost recalificat în mod intenționat, probabil, pentru a putea fi clasat oricând. Pentru a-l putea tărăgăna până în pânzele albe și a motiva lipsa de acțiuni procesuale, s-a inventat de la bun început versiunea Transnistria. Aceasta a fost alimentată pe tot parcursul urmăririi penale de diferite provocări, precum telefonul lui Oleg de la Tiraspol, apropourile despre Ilașcu, scrisoarea lui Asarov ș.a. Instituția care trezea cele mai mari dubii în acest joc era SIS. Ei au distrus înregistrarea audio a convorbirii dintre Natalia și Oleg. Numai SIS a plecat la eventuala întâlnire de la aeroport dintre cei doi, când prezența poliției și a procurorilor a fost interzisă. Ca și Roșca, SIS admitea că biserica rusă ar fi implicată în „răpire”. Dacă e adevărat că, în perioada dispariției, Vlad era filat de SIS, și de aceea peliculele de la băncile din preajmă au dispărut din dosar, atunci nu încape îndoială că Securitatea știa unde a fost el. Sau poate chiar l-a ajutat să dispară, pentru ca apoi să-i aibă la mână pe liderii PPCD…

La rândul lor, procurorii care au gestionat dosarul, din câte am văzut, reacționau imediat la informațiile false și ignorau versiunile mai credibile. Atitudinea lor față de dezvăluirile lui Burcă și Neagu ne face să credem că acestea puteau conduce ancheta pe o pistă corectă, chiar dacă și conțineau neadevăruri. E adevărat că Burcă, încurcând etajele și apartamentele, ne face să credem că el nu a fost acolo, ci a fost instruit ce să vorbească. Dar aceasta nu înseamnă că nici Vlad nu a fost pe Ismail 84: fie în apartamentul 109, fie în cel al dnei Șerpu, fie în altul… La fel e și cu imobilele din Durlești, la care Natalia dădea telefoane ascunse. Or, nu este exclus că Vlad a fost și pe Ismail, și în Durlești, și în Orhei, fiindcă niciuna din cele trei versiuni nu a fost cercetată până la urmă.

Și tot el, bietul Cubreacov, este marele perdant al acestui dosar. Umilit și descalificat ca personalitate, se vede că el a visat cel mai mult moartea acestei cauze, ajungând să se contrazică în ultimul timp tot mai deschis, parcă fără să-i mai pese de nimic. Am încercat și noi să vorbim cu el, dar telefonul îi este închis. Roșca ne-a spus că este ocupat, iar procurorii Dodică și Bodean nu ne-au răspuns la apeluri.

Opinii despre dosarul Cubreacov

„Întrebați-l pe Stoianoglo”

Vasile Rusu, procuror general al RM în anul 2002:

”Nu vă pot spune de ce dosarul a fost deschis pe fapt de omor, nici de ce nu a fost recalificat, căci nu eu m-am ocupat cu întrebarea în cauză. Pe atunci, Alexandru Stoianoglo care ducea evidența la toate investigațiile. Alte detalii nu țin minte.”

„Nu am avut nimic cu acest dosar”

Alexandru Stoianoglo, viceprocuror general în 2002:

”Nu am avut nimic cu acest dosar. A fost domnul Bobu, care a efectuat și un zbor cu elicopterul pe acest dosar și a raportat direct procurorului general. Dosarul a fost pornit și investigat de procuratura Chișinău, sub supravegherea directă a procurorului general.”

„A fost o decizie absolut justificată”

Petru Bobu, procuror de Chişinău în anul 2002, când dosarul a fost pornit pe fapt de omor şi nu a fost recalificat după apariţia lui Cubreacov:

”Am pornit dosarul de la o atitudine serioasă față de o persoană publică. Ce a fost, cum a fost, asta e altă întrebare, dar toată societatea era în alertă. Amintiți-vă ce se întâmpla atunci în Piața Marii Adunări Naționale. Intentarea urmării penale în baza art. 89 mobiliza, ridica responsabilitatea. A fost o decizie absolut justificată. Consider și astăzi că aşa ar fi trebuit să se procedeze. La începutul lui august 2002, eu am fost înlăturat de la cazul Cubreaacov, dar recalificarea dosarului nu ar fi schimbat lucrurile. Nu avea relevanță acest fapt. Despre dispariţia unor probe din dosar spune procurorul Ion Diacov într-un interviu. Eu când am citit, eram să cad jos de pe scaun. Dosarul ăsta e jucărie sau ce? Eu nu eram responsabil direct de actele din dosar, dar nu admit că ar fi putut să dispară.”

„Casetele de la bănci sunt undeva…”

Corneliu Bratunov, şeful grupului de urmărire penală:

”L-am audiat pe Vlad Cubreacov la comisariatul de poliție din Criuleni, unde l-au adus de la Ustia. I-am ridicat hainele, care au fost expuse expertizei. Au fost prelevate mostre de unghii, păr. De la el mirosea ca de la o persoană care într-adevăr a stat într-o încăpere neaerisită. Nimeni nu a sustras nimic din dosar. Casetele de la bănci nu numai eu le-am văzut. Ele au fost examinate și de SIS, și de MAI. Și sunt undeva. Este exclus ca cineva intenționat să fi sustras unele probe.”

„Procurorii au fost folosiți fără să știe”

Ion Diacov, procuror de Chișinău:

”Dosarul a fost o făcătură, ca și cel despre killerul lui Roșca. Eu n-am declarat nicăieri despre dispariţia vreunei probe, dar am spus-o şi repet că ancheta a lucrat prost și nu a stabilit cu certitudine unde a fost Cubreacov. Era un dosar despre omorul unui om viu, care trebuia clasat și recalificat în secunda când omul a apărut. Acum n-am dreptul să intentez alt dosar pe fapt de „răpire” sau „declarații calomnioase”, fiindcă a expirat termenul de prescripție. Cred că procurorii care au lucrat la acest dosar au fost folosiți fără să știe. Adevărul l-au cunoscut foarte puțini dintre reprezentanții organelor operative, care au dirijat urmărirea penală. Cuiva i-a fost convenabil să-l țină pe Roșca în suspans...”

„Nu știu nimic despre apartamentul 109”

Valentina Șerpu, întrebată despre apartamentul 109, a răspuns:

”Eu am un singur apartament. Nu știu nimic despre 109. Am semnalat poliția din sectorul Centru că ușa era deschisă în apartamentul meu și ei s-au documentat aici. Nu prea vorbesc cu cei de la etajul nouă și nu am auzit să fi fost jefuit și apartamentul 109.”

„Refuz să vorbesc…”

Natalia Cubreacov, întrebată de ce spunea că Oleg de la Tiraspol i-a cerut cu 50 de mii USD mai mult, a răspuns, râzând:

”Ce semnificație are acuma diferența de 50 mii? Parcă sunteți de la Banca Mondială și dați credit. Eu refuz să vorbesc pe tema asta. Scrieți despre probleme mai importante pentru societate.”

La alte apeluri de-ale noastre, ea nu a mai răspuns.