Tinerii fac afaceri pe timp de criză

Deşi ideea afacerii a gândit-o încă pe când era un puşti de numai 17 ani, Valeriu a reuşit să-şi pună pe picioare o afacere prosperă. Ajutat de părinţi şi de fratele mai mic, tânărul a studiat piaţa din Moldova şi a decis să îşi deschidă o fabrică de confecţionare a hăinuţelor pentru copii. „La noi preţurile la hăinuţe sunt pe alocuri chiar exagerate, iar părinţii sunt nevoiţi să dea sume extrem de mari pentru lucruri de primă necesitate”, spune Valeriu. Acesta a subliniat că marea majoritate a hăinuţelor sunt confecţionate din tricot pentru că, de regulă, maiourile şi pijamalele sunt cele mai căutate articole de îmbrăcăminte pentru micuţi. Designul hăinuţelor este realizat tot de Valeriu, împreună cu mama sa, care de profesie este contabilă. „Stăm până târziu în noapte şi inventăm noi modele, iar a doua zi de dimineaţă cusătoresele deja încep să le facă. Lucrez chiar eu la modele pentru că la noi în raion este mare deficitul de specialişti în acest domeniu, iar eu, în doar doi ani, am deprins şi meseria de designer, şi cea de croitor”, spune tânărul om de afaceri. Valeriu îşi aminteşte că a debutat cu un asortiment mic – vreo opt modele de hăinuţe şi căciuliţe pentru prunci, dar acum produce o gamă largă de îmbrăcăminte pentru cei mici. „Coasem şi plăpumioare pentru copii şi sunt la mare căutare mai ales când au vreun botez, vreo cumetrie”, remarcă tânărul director al fabricii de confecţii. Deşi are numai zece cusătorese, băiatul spune că are comenzi nu doar din raion, dar mai colaborează şi cu antreprenori din Hânceşti şi Ştefan-Vodă. Preţurile sunt mai reduse decât în capitală, iar la sfârşitul sezonului, de regulă, face reduceri mari la hăinuţe. „Pe lângă reducerile pe care le avem, mai scad din preţ şi în funcţie de client”, îmi spune tânărul care-şi mai aminteşte că înainte de a-şi începe afacerea a fost tentat să plece peste hotare şi chiar a lucrat în Spania cinci zile. „Tatăl meu este în Spania de opt ani şi mi-a propus să mă angajez şi eu acolo. Am plecat şi chiar am lucrat cinci zile, dar pentru că au existat ceva probleme în procesul de înmatriculare la facultate m-am întors să rezolv lucrurile şi de cum am venit mi-am şi început proiectul”, povesteşte Valeriu, mulţumit de faptul că a făcut alegerea corectă.

Şeful – un „puşti” de 18 ani

Mirare, dar şi un profund respect pentru perseverenţa cu care a muncit pentru a-şi crea afacerea – aceasta este atitudinea angajaţilor faţă de tânărul director. Valeriu spune că îl încercau sentimente contradictorii şi neobişnuite când vedea cum se comportă doamnele care veneau să se angajeze, surprinse de faptul că directorul era doar „un puşti” abia ajuns la majorat. Valeriu spune că se înţelege chiar foarte bine cu angajaţii, deşi toţi sunt mai în vârstă decât el.

Odată cu deschiderea fabricii au apărut şi noi locuri de muncă, atât de solicitate la Căuşeni. Majoritatea localnicilor sunt plecaţi peste hotare, iar cei rămaşi în localitate nu au un loc de muncă bine plătit. Printre cele care au profitat de noile locuri de muncă oferite de Valeriu este şi Olga Cotodean din satul Chircăieştii Noi. Olga este dint-o familie social vulnerabilă, este căsătorită şi are doi copii. Valeriu, împreună cu mama lui, au ajutat-o pe Olga să-şi găsească o nouă locuinţă, un serviciu pentru ea şi pentru soţul ei. „Când a venit nici nu ştia să coase, dar mama a învăţat-o şi acum este una dintre cele mai bune cusătorese”, menţionează tânărul. O altă angajată care şi-a găsit aici un serviciu este Diana Nicovan, o femeie de 30 de ani. O ducea greu, soţul muncea la Odesa. Despre Diana Valeriu spune că se pricepe la cusut foarte bine, este harnică şi că e o plăcere să lucrezi cu ea.

„Nu aveam bani nici să-mi înregistrez firma”

A învins birocraţiile, prejudecăţile şi şi-a deschis o afacere în Moldova, chiar dacă era criză economică. „Atunci când am început afacerea nu aveam nici cei 1600 de lei ca să-mi înregistrez firma, dar am făcut un împrumut şi, încetul cu încetul, am început să realizez proiectul”, povesteşte Valeriu. Pentru ca să-şi vadă visul cu ochii acesta a depus actele în cadrul unui proiect guvernamental, Programul naţional de abilitare economică a tinerilor (PNAET), în cadrul căruia i-a fost acordat un grant de 300 mii lei pentru procurarea utilajului. „Devamarea şi materia primă au fost achitate din surse financiare proprii. Tata m-a ajutat foarte mult la proiect pentru că eu, la 18 ani, nu aveam banii necesari. La devamare am achitat 100 mii de lei, bani pe care i-am luat în credit şi pe care l-am achitat timp de un an de zile”, menţionează tânărul care mai spune că i-a fost cam greu până a colectat întreg pachetul de documente pentru demararea afacerii.

Valeriu: „În Moldova poţi face afaceri, dacă vrei”

Pe viitor Valeriu îşi doreşte să-şi extindă afacerea, dar deocamdată lucrează asupra brandului.
„Vreau să invit un expert din Germania care să ne ajute la realizarea brandului. De asemenea, vreau să depun actele în cadrul programul PARE 1+1 lansat recent. Acum aştept două unităţi tehnice pe care nu am avut cu ce să le procur iniţial, dar este foarte greu fără ele. Este vorba de maşina cu două ace care ne va ajuta foarte mult la coaserea buzunarelor aplicate, iar a doua unitate este aparatul de aplicare a nasturilor de fier. Avem unul, dar este manual şi calitatea lucrării nu este întocmai una foarte înaltă. Iar cu sprijinul în cadrul PARE şi cu o parte din banii pe care îi trimite tata o să pot să îmi extind atelierul”, detaliază Valeriu Brânză.
În curând va începe colaborarea cu firma unui prieten care, la fel prin intermediul unui proiect guvernamental, şi-a procurat o maşină de brodat şi astfel hăinuţele realizate de atelierul lui Valeriu vor căpăta o nouă înfăţişare.
Spre sfârşitul discuţiei Valeriu a ţinut să sublinieze faptul că „şi în Moldova poţi face afaceri, trebuie doar să vrei şi să profiţi de moment atunci când trebuie”. Cu perseverenţă, muncă şi sprijin din partea celor dragi Valeriu a reuşit să-şi creeze o afacere, iar acum, la 20 de ani, nu se mai gândeşte unde o să lucreze după facultate. El însăşi a creat zece locuri de muncă pentru cei care au nevoie de ele.