Tradiții și superstiții de Ignat: De ce nu au ce căuta femeile la tăiatul porcului

publicat în Actualitate pe 20 Decembrie 2017, 08:51

La 20 decembrie este sarbatorit Ignatul. In aceasta zi multi romani, mai ales din mediul rural, sacrificand porcul pentru masa de Craciun.

Ritualul sacrificarii porcului in preajma sarbatorilor Craciunului aminteste de jertfele de animale practicate de popoarele vechi (egipteni, greci, romani) in perioadele de trecere de la un an sau anotimp la altul.

Intr-un moment cum este pragul dintre anul vechi si anul nou, prin acest sacrificiu, echivalent semantic al anului ce se stinge, o noua viata se naste, aceea a noului an.

De ce taiau porcul dacii si romanii

In credinta vechilor daci, porcul era sacrificat ca simbol al divinitatii intunericului, care slabea puterea Soarelui in cea mai scurta zi a anului, la Solstitiul de iarna.

Pentru a veni in ajutorul Soarelui, oamenii sacrificau porci. Dupa aceea, ziua incepea sa creasca si Craciunul devenea o sarbatoare a luminii si a vietii, conform volumului "Cartea de Craciun" (Sorin Lavric, Editura Humanitas, 1997).

Folcloristul Petru Caraman considera ca obiceiul taierii porcului din ziua de Ignat isi afla radacinile in traditiile antichitatii romane.

Lumea romana practica acest sacrificiu la Saturnalii, intre 17 si 30 decembrie, consacrandu-l lui Saturn, la origine zeu al semanaturilor.

Porcul insusi era socotit ca intruchipare a acestei divinitati, a carei moarte si reinviere se consuma la cumpana dintre anul vechi si anul nou. Este insa vorba de un transfer al obiceiului, de la data la care se celebra initial anul nou in lumea romana: inceputul primaverii, al semanatului, la sarbatorile ce precedau Calendele lui Janus, adica la Saturnalii.

In desfasurarea sacrificarii porcului se respectau anumite conditii de timp si spatiu. Sacrificarea nu putea fi inceputa inainte de ivirea zorilor si nici nu putea depasi apusul soarelui. Trebuia sa aiba loc pe lumina, intrucat numai lumina putea tine la distanta, prin puterea ei arzatoare, spiritele malefice, ce-ar incerca sa anuleze virtutile sacrificiului.

Totodata, locul ales pentru taierea porcului era supus unui ritual de purificare, fiind tamaiat si stropit cu apa sfintita sau cu apa neinceputa, pentru a indeparta duhurile necurate.

Cu femei porcul nu poate muri

In zilele noastre, taierea porcului este un prilej de reunire a familiei, deoarece participa de obicei toti membrii ei, iar pentru copii este un prilej de veselie si de joaca.

De cu seara, oamenii pregatesc cateva cutite bine ascutite, o butelie de gaz sau paie - pentru parlit, vasele in care vor pune carne, slanina si soric.

Barbatii sunt cei care se ocupa de sacrificarea animalului, iar traditia cere ca acela care taie porcul sa fie un om curat, care inainte de sacrificiu trebuie sa mearga la biserica, sa se spovedeasca, parintele iertandu-i si pacatul uciderii porcului.

In unele regiuni, chiar si gospodaria este sfintita inainte de sacrificare. La taierea porcului, se spune ca femeile nu au voie sa participe nici macar pentru a turna bautura in paharele barbatilor, deoarece fiindu-le mila, animalul nu poate muri.

Rolul femeilor incepe in momentul in care carnea de porc ajunge pe masa din bucatarie, pentru a fi preparata.

Dupa sacrificare, porcul este spalat si se rostesc cuvintele: "Carnea ta sa fie/ Carne aurie". Apoi, animalul este parlit pe primele paie secerate in vara, puse deoparte, special pentru Ignat.

In foc mai sunt aruncate ramuri de lemn cainesc si de iasomie, ca sa iasa soricul aromat.

Se obisnuieste ca, dupa ce este gata de parlit, sa se puna un tol peste porc si sa se suie pe el cei mici, sa se veseleasca, pentru ca porcul sa fie mancat cu pofta. Tot atunci se ia basica porcului si se pun graunte in ea, dupa care se pune la uscat. Se spune ca dupa cata galagie face basica, atata veselie si bucurie va fi in casa.

Femeile, de obicei, se ocupa de impartirea carnii pe categorii, dar numai dupa ce barbatul care sacrifica porcul face semnul crucii cu cutitul pe fruntea animalului, zicand "Doamne ajuta sa-l mancam sanatosi" si termina de transat porcul.

Se pune deoparte carne pentru carnati, caltabosi, toba, pentru friptura de la pomana porcului; pana si picioarele se folosesc pentru piftie.

Se spune ca romanul stie sa foloseasca fiecare bucata din porc, mai mult decat orice natie din lume care mananca acest fel de carne. Incepand de la urechi si coada, mancate de obicei de copii, la carnea macra si slanina pusa la afumat, pana la intestinele folosite pentru a fi umplute cu carnea tocata, totul este folosit de gospodina casei pentru bucatele din care toti vor degusta la masa din ziua Nasterii Domnului.

De ce se face pomana porcului

Dupa transarea si sortarea carnii, gospodina casei pregateste o masa, numita traditional "pomana porcului", pentru toti oamenii care au ajutat la taierea porcului.

Astfel, intr-un ceaun mare, se prajeste carne din porcul proaspat sacrificat, taiata din toate partile porcului: muschi, ficat, slanina, coasta. Odata cu friptura, gospodina face si o mamaliga mare, cat sa ajunga pentru toti mesenii si, in mijlocul mesei, pune si un castron cu muraturi.

De obicei, masa se asaza in curte, in fata casei, se mananca in picioare si, alaturi de mancare, se bea tuica fiarta.

Pomana porcului se imparte comunitatii, saracilor, dar mai mult apropiatilor. O parte din bucatele gatite din carnea porcului se duce preotului. Este, de fapt, ceea ce a mai ramas din obiceiul stravechi al oferirii ofrandelor pentru imbunarea spiritelor rele si adunarea celor bune care sa fereasca gospodaria de primejdii.

Ignatul cade intotdeauna in plin post al Craciunului, dar uneori obiceiurile si traditiile, ca acestea de Ignat, sunt atat de puternic inradacinate incat nu pot fi oprite nici chiar de regulile foarte stricte impuse de Biserica.

Din restul carnii se prepara produsele destinate sarbatorilor de Craciun, Anul Nou si Boboteaza: carnati, piftie, toba, caltabosi, carne fripta.

Totodata, o parte se conserva pentru a fi consumata peste an. Nimeni nu se atinge insa de preparate decat dupa ce, in dimineata de Craciun, o parte din ele sunt impartite de femei la vecini sau la biserica, pentru mortii familiei.

Superstitii legate de Ignat

In traditia romaneasca intalnim o serie de obiceiuri si superstitii legate de Ignat. Astfel, in ajunul Ignatului se fierbe grau, capul familiei il tamaiaza si il binecuvanteaza. Din acest grau fiert mananca toti membrii familiei, iar ce ramane se da dimineata la pasari.

Daca porcul este negru, se ia o bucata din untura lui si se duce la biserica de Boboteaza, sa fie sfintita de preot. Apoi poate fi folosita de cei care au dureri de picioare sau junghiuri.

De asemenea, ea se foloseste si pentru tratarea unor boli ale porcilor, oilor si viteilor.

Despre ficatul porcului se spune ca este bun pentru vindecarea anemiei sau a lipsei poftei de mancare.

Sangele animalului, amestecat cu mei si lasat sa se usuce, este bun pentru afumat copiii cand se sperie sau cand au guturai.

Traditia spune ca in ziua de Ignat nu este permisa nicio alta activitate, ziua intreaga trebuind dedicata doar taierii, sortarii si prepararii specialitatilor din carne de porc. Singura activitate permisa in ziua de Ignat este taiatul porcului.

Se credea ca prestarea oricarei alte munci - spalatul rufelor, cusutul, torsul lanii, maturatul casei - atragea dupa sine pedepsirea celor care incalcau normele sarbatorii.

Daca in inima porcului se gaseste mult sange "inghetat", este semn ca stapanul va avea noroc la bani.

Splina porcului este cea care descopera durata iernii: daca splina este groasa in capat, e semn ca vom avea o iarna grea, cu multa zapada, iar daca este subtire, arata ca va fi iarna saraca in omat, iar anul nou nu va fi imbelsugat.

In anumite zone ale tarii exista obiceiul ca stapanul casei sa ia din sangele scurs din porc si sa deseneze o cruce pe fruntea copiilor, pentru ca acestia sa creasca rumeni si sanatosi.

Fetele din casa stateau deoparte si, cand cei care lucrau la taiatul porcului nu erau atenti, furau sange si se stropeau pe frunte ori isi desenau dorintele: o inima pentru iubire, o cruce pentru curatenie sufleteasca sau un pom pentru a fi roditoare.

In casa este adusa mai intai capatana porcului cu ratul inainte, ca sa mearga bine treaba in gospodarie.

Intre Ignat si Craciun, femeile nu trebuie sa toarca, ele piseaza grau ca sa aiba pana la Craciun. Din el se fac un fel de turte, numite "carpele Domnului Hristos", cu miere si nuci, care se mananca in ajunul Craciunului.

ziare.com