Actualitate

Trei erori strategice in electorala

„Cand crezi ca dansezi cu Diavolul, de fapt Diavolul danseaza cu tine”

Alegerile de la 5 aprilie nu vor fi decisive. Pentru ca nimeni nu va puncta decisiv atunci. Vor fi insa extrem de importante in perspectiva parcursului RM, pentru ca alegerile vor fixa vectorul politic ulterior. Si care, in urmatorul ciclu electoral, va putea aseza Chisinaul, ferm de data aceasta, pe directia euroatlantica. Cum va arata RM dupa alegeri, vom vedea nu peste multa vreme. Deocamdata, vom puncta mai jos trei erori strategice semnificative intr-o campanie inca in desfasurare.

 

„Stapanul televiziunii” sau iluzia mediatica
Cei care cred ca in actuala campanie electorala televiziunile vor fi decisive se insala. Si nu pentru ca, in principiu, mass-media nu ar avea un rol de jucat, ci pentru ca cei care le utilizeaza la Chisinau o fac intr-o maniera complet ineficienta. Proiectul in care acestea sunt puse sa lucreze tine mai degraba de zorii aparitiei televiziunii, nu de secolul XXI!

Mai concret. Atunci cand a capatat dimensiunea unui fenomen de masa, adica prin a doua jumatate a veacului trecut, media era considerata atotputernica: poate manipula, poate influenta, poate conduce. Atunci s-au plamadit teorii de tipul „glontul magic” (o lovitura din partea media are efectul unui glont decisiv) sau „teoria hipodermica” (mesajul este injectat, abil, fiecarui receptor in parte). Ideea de baza era aceasta: efectul este direct proportional cu doza de mesaje injectate. Astazi, maniera de utilizare a televiziunilor din RM, cu rarisime exceptii, provine din aceasta viziune. Cei care le controleaza par sa creada ca indivizii sunt simpli receptori care, daca nu sunt convinsi prima data de justetea unui mesaj, vor fi a doua oara; sau a treia oara; sau a patra… De aici abundenta pe sticla a acelorasi figuri si a acelorasi mesaje (pozitive sau negative) intr-o atmosfera de monotonie dezolanta. Viziunea este insa gresita.

Efectele media – stim astazi – sunt nuantate: depind de receptori, de context, de cei care mediaza informatia. Mai mult, la un moment dat poate aparea ceea ce sociologii numesc efect de saturatie – de la un punct incolo mesajul trezeste (doar) respingere sau ignorare, indiferent de cantitatea sau calitatea lui. In acel moment, efectul persuasiv al televiziunii devine aproape nul, nereusind sa converteasca, ci, eventual, sa intareasca opiniile deja formate. Asa functioneaza astazi multe institutii mass-media in RM. Concluzia: nu cei care ies des pe asemenea televiziuni vor castiga puncte electorale – unii dintre ei nu vor lua nici macar scorurile pe care le inregistrau fara ajutorul lor.

Efectul pervers al dosariadei
Tot la categoria erori strategice poate fi incadrata lansarea dosariadei impotriva liderilor politici de opozitie. Si iata de ce. Din 2001 incoace, PCRM si liderul sau au reusit sa se mentina la putere si dintr-o motivatie psihologica. Ideea populatiei ca liderul este puternic, ca face ordine, ca domina tot a contribuit, daca nu direct, cel putin indirect la perpetuarea puterii. Din aceasta perspectiva, dosariada anti-opozitie la care asistam are, paradoxal, efect de bumerang. Este o eroare strategica. Pentru ca pulverizeaza tocmai motivatia psihologica ce a permis mentinerea regimului Voronin. Atunci cand au luat puterea acum opt ani, comunistii nu au avut nevoie de presa sau de dosariada pentru a elimina structuri banditesti sau retele paralele cu institutiile statului. Au facut-o pur si simplu (ca ulterior aceste retele au fost inlocuite cu oamenii lor, este alta poveste). Cert este ca a fost un semn de forta, administrata fara multe discutii, prompt si eficace.

Ceea ce se intampla astazi este caricatura a ceea ce s-a intamplat ieri. Dosare de coruptie, executii publice, declaratii pompoase pe televiziuni – si rezultatul? Nul. Toti liderii importanti ai opozitiei au dosare, dar niciunul nu este condamnat. In traducere publica, asta inseamna doua lucruri: fie ca cei incriminati nu sunt asa de vinovatii precum afirma promotorii dosariadei, fie ca Puterea nu e atat de puternica precum pretinde – caci, in realitate, e neputincioasa impotriva dusmanilor ei. Indiferent care e raspunsul, guvernarea actuala iese prost. Cu cat creste mediatizarea „dosarelor de coruptie” ale liderilor Opozitiei – concomitent cu lipsa de reactie a autoritatilor -, cu atat se erodeaza perceptia electoratului fata de atotputernicia PCRM si a liderului sau. Asta nu duce automat la vot anticomunist, dar pregateste, psihologic, terenul pentru alti lideri si alte discursuri. In ciuda aparentelor, nici efectul dosariadelor nu va fi cel scontat.

„Eu sunt mic nu stiu nimic” sau inocentarea PCRM
A treia eroare strategica vine din maniera in care unii comentatori, altminteri de certa anvergura, continua sa sustina prestatia (geo)politica a actualei guvernari. „Eu sunt mic, nu stiu nimic” – aceasta este ideea prin care invaluie ei, tacit, atitudinea comunistilor de astazi. Orice ar face, Vladimir Voronin este, practic, absolvit – spalat si apretat prin comentarii urgente lansate pe canale occidentale dintre cele mai prestigioase… Cei care sustin astazi acest discurs sunt aceiasi care, odata, credeau si sustineau un proiect – dar acum au ajuns sa sustina (doar) oameni. Si incearca acum sa „traduca” si sa justifice ce fac astazi acesti oameni, in termenii proiectului de odinioara. Sunt cei care in prezent jubileaza superior cand presedintele Voronin sugereaza ca „solutionarea problemei transnistrene se va face prin respectarea integritatii teritoriale a RM”. O fi. Dar atunci de ce ieri, de pilda, se impotriveau Memorandului Kozak sau Planului Iuscenko, care prevedeau, in fond, tot „integritatea republicii”? Doar ca nu mentionau, cum nu o mai face astazi nici liderul PCRM, demilitarizarea si decriminalizarea regiunii. De ce astazi devine tolerabil ceea ce ieri nu putea fi asa?

In fond, acesti comentatori incremeniti intr-un proiect sterp incearca sa ne convinga ca tot ce se intampla pe relatia Chisinau – Moscova e ceva peste capul Chisinaului, care nici usturoi nu a mancat, nici gura nu-i miroase. Faptul ca Voronin a fost singurul presedinte din fostul CSI care s-a dus la Moscova si s-a fotografiat cu liderii de la Kremlin cu ocazia intronarii noului Patriarh al BOR nu are nicio legatura cu vreo apropiere de Rusia. Cand Lavrov vine la Chisinau in plina campanie electorala, acesta nu este, in niciun caz, un gest concret de sustinere din partea Moscovei, iar Chisinaul – cum altfel? – nu a intentionat deloc asa ceva. De parca Lavrov a trecut fraudulos frontiera, adus intr-un portbagaj, si nu ar fi ajuns in RM in urma unor intelegeri demult agreate intre Voronin si liderii de la Moscova…

In plina campanie electorala, aceste eforturi de a face din alb – negru si din negru – alb devin, pana la urma, rizibile. Este ca si cum ai incerca sa transformi o relatie amoroasa consimtita de ambele parti intr-un… viol. Dar, facand asta, nu convingi pe nimeni; nici pe cei din jur si cu atat mai putin pe cei doi care au consimtit deja la aceasta relatie…
 

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *