Ucraina îi arată pumnul R. Moldova

De 20 de ani, de când suntem „independenţi”, nu observăm că, în afară de ruşi, cu mult mai aproape de noi se află Ucraina, acea Ucraină care a devenit şi mai întinsă, mai necuprinsă şi datorită teritoriilor româneşti cu care s-a pricopsit după cel de-al Doilea Război Mondial! Despre aceasta însă nu se poate de vorbit. Nu este corect politic. E un subiect tabu. Dacă-l atingi – pe loc eşti declarat revizionist şi jinduitor de „teritorii străine”. Să lăsăm deci aceste teritorii – Sudul Basarabiei, Nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa. Să fie sănătoşi fraţii ucraineni şi sughiţ bun lui Hitler, Stalin şi Hruşciov!

Uite însă că Ucraina a mai descoperit o bucată de teritoriu care îi aparţine şi care, nu ştiu prin ce minune, a ajuns sub stăpânirea războinicilor moldoveni şovini. Este vorba despre porţiunea de teren din zona satului Palanca, de pe traseul Odesa-Reni. Iată ce a declarat recent şeful Departamentului politici informaţionale din cadrul Ministerului Afacerilor Externe de la Kiev, Oleg Voloşin: „Porţiunea de teren din zona satului Palanca aparţine Ucrainei”! Şi punctum! Şi dacă „aparţine Ucrainei”, trebuie luată, iar dacă moldovenii nu vor s-o cedeze cu binişorul, le sucim mâinile, apoi şi gâtul. Cel puţin, asta ne-a promis câtva timp în urmă ministrul Afacerilor Externe al Ucrainei, Konstantin Grishenko, care a declarat, de la tribuna Radei Supreme de la Kiev: „Poziţia noastră este clară. Toată lumea înţelege că R. Moldova trebuie să-şi îndeplinească obligaţiile asumate cu mulţi ani în urmă. Orice tergiversări şi pretexte sunt inacceptabile pentru Ucraina. Cred că, după alegerile din 5 iunie din R. Moldova, ar trebui să purtăm discuţii serioase la nivel interguvernamental, pentru a tranşa respectiva chestiune. Este clar că problema porţiunii de teren de pe traseul Odesa-Reni, din zona Palanca, va fi pusă de către noi în mod principial”. Tonul ministrului ucrainean nu e deloc diplomatic. Ucrainenii le arată pumnul proştilor de moldoveni: ori ne cedaţi teritoriul cerut, ori vom purta cu voi discuţii serioase, şi nu aşa cum credeţi voi, dar în mod principial! Nu vă amintesc aceste rânduri de un ultimatum sovietic? Ce înseamnă această ameninţare, tradusă în limba obişnuită, nu e greu de înţeles… Cu toate că a trecut ceva timp de la această ameninţare obraznică, nici Guvernul, nici Preşedinţia nu au reacţionat. Şefii acestor instituţii sunt preocupaţi de altceva, mai important – cum să-şi tragă unul altuia preşul de sub picioare… Aşadar, Ucraina ne-a strâns la zid: „Atât timp cât nu rezolvăm problema Palanca, nu vom continua procesul de demarcare a frontierei cu Moldova” – le-a explicat popular moldovenilor acelaşi Voloşin. Este o ameninţare deschisă, care echivalează cu o declaraţie de război. Un stat care se respectă nu lasă fără răspuns asemenea gesturi.

…Pentru cei mai puţin iniţiaţi în istoria „ocupării”(!) de către moldoveni a unei părţi a „teritoriului ucrainean” facem următoarea notă: porţiunea de teren „în litigiu” a fost cedată Ucrainei în 1999, în perioada Guvernului Ciubuc, prin semnarea unui acord adiţional la Tratatul cu privire la frontiera de stat dintre RM şi Ucraina, care spune: „RM transmite în proprietatea (posesiune, folosinţă şi administrare) Ucrainei sectorul de autostradă Odesa-Reni în regiunea localităţii Palanca, precum şi sectorul de teren prin care trece acesta”, iar „sectorul transmis constituie proprietatea Ucrainei pe teritoriul RM”. Cine l-a mandatat pe Ciubuc să transmită în proprietatea Ucrainei o parte a teritoriului naţional? A fost organizat cumva vreun referendum în cadrul căruia moldovenii să-şi exprime opinia şi voinţa?

Spuneam mai sus că un stat care se respectă nu tolerează astfel de umilinţe. Noi însă, din păcate, avem un stat bleg, condus de o guvernare bleagă! Un stat bleg e acela care nu-şi poate hrăni cetăţenii, nu-şi poate apăra identitatea şi teritoriile şi în care înfloreşte corupţia. Mă amuză (oximoronic) trist frăsuirea demagogică a liderilor acestui stat pe tema integrării europene! De fapt, aflaţi mai mult pe drumuri decât acasă, să aibă grijile ţării, aceşti lideri conduc statul din avioane şi din hotelurile luxoase ale Europei. Şi în timp ce ei îl conduc, statul se prăbuşeşte în haos… Astăzi, statul RM arată ca un sat fără câini. Tineri comsomolişti ruşi au umplut Piaţa Marii Adunări Naţionale cu drapele ruseşti şi statul nu a reacţionat! O armată de popi mărşăluiesc prin centrul Chişinăului cu lozinci fundamentaliste şi antieuropene şi statul nu reacţionează. O grupare dirijată din Rusia, autointitulată „Patrioţii Moldovei”, îndeamnă la dezmembrarea teritorială a unui stat vecin, membru al UE şi NATO, şi statul nu reacţionează. Acum, Ucraina ne arată pumnul, iar statul nostru tace. Cum să numeşti acest stat, dacă nu un stat bleg, condus de o guvernare bleagă? Care ar fi motivul pentru care să respecţi acest stat, care nu-şi poate apăra teritoriile, care nu-ţi oferă nici salarii şi pensii decente, nici protecţie în faţa criminalilor de tot felul, un stat în care se simt bine doar potlogarii ghiftuiţi, deveniţi peste noapte milionari şi miliardari?