Nu se citește ușor. În primul rând e nevoie de reamintirea Odiseei și de relecturarea lui Hamlet. Apoi de o apreciere a stilurilor literare, însă la acest capitol e recomandat să vedeți traducerea lui Mircea Ivănescu și să urmăriți cu răbdare notele explicative.
Romanul are trei mari părți centrate pe trei personaje: Stephen Dedalus, Leonard Bloom și Marion (Molly) Bloom. Fiecare capitol are o trimitere (răsturnată) spre Odiseea, inițial menționate cu numele în manuscris, dar la care Joyce a renunțat în varianta tipărită. Motiv pentru care în notele traducătorului se găsesc denumirile capitolelor.
Cartea e colosală. E, fără îndoială, cel mai elaborat roman modern. Descumpănitor pentru scriitori; citindu-l ai impresia că nimic nu mai poate fi experimentat. James Joyce a încercat totul și a reușit. Încă din primele rânduri te năucește trecerea de la persoana I la persoana a III-a și invers. Nu se dă nici un semnal pentru această trecere. Însă fascinante sunt construcțiile capitolelor: episodul al 7-lea imitând scrisul ziaristic, acțiunea având loc în sediul unui ziar; până la imitația muzicii într-ul capitol următor. Cuvinte tăiate, scurtate, legate, toate cu rolul de a interveni acustic și simbolic.
Năucitoare ca și construcție sunt capitolele 13 și 14 (Nausicaa și Boii soarelui). Cel dintâi merge pe o amplă ironizare a stilului romanțios și dulceag, având în mijloc o acțiune mai puţin morală sau plăcută, iar celălalt trece în filtru cu o răbdare uimitoare toate marile stiluri literare din secolul X până în vremea lui Joyce, depășind prin inovația autorului chiar și acest timp. Așa că nu trebuie să ne mire faptul că acest capitol se sfârșește într-o memorabilă piesă de teatru, cu o supradoză de halucinație.
Recunosc că mi-a fost destul de greu să duc până la sfârșit acest roman. Dacă jocurile la nivel stilistic m-au impresionat, până la a crede că nu se mai poate inova după James Joyce; la nivel tematic au fost multe momente în care mă simțeam tentată să abandonez lectura. De parafrazarea stilurilor n-au scăpat nici textele biblice și liturgice. Însă nu la modul de redare, ci de însușire a stilului pe largi bucăți încărcate de batjocură sau chiar de pomenire a ritualurilor satanice. Pentru tabloul complet al unei lumi, povestită de autor, m-am văzut nevoită să merg până la capăt. Fiindcă să nu vă imaginați că operele lui Homer și Shakespeare ies mai roz din paginile romanului. E o denigrare voită a iubirii, a credinței, a relațiilor familiale, a relațiilor de prietenie.
Celor care nu citesc doar de plăcere, ci au în vedere formarea lor profesională în strânsă legătură cu literatura, le e necesară lecturarea acestei cărți uriașe.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
