Ribbentrop şi Molotov, legaţi în veşnicie printr-o cratimă. Două personaje care n-au avut nimic în comun decât o mistuitoare obedienţă.
Ribbentrop a murit în ştreang, Molotov – de moarte bună.
Gâtul subţire al lui Ribbentrop era făcut pentru ştreang.
În egoul său umflat, vulturul Reichului ciugulea hârca SS-ului. Himmler (care se credea reîncarnarea lui Henric Păsărarul şi era năpădit de iniţiative – „crescătoriile de oameni”, una dintre ele) şi Goebbels, păpuşarul ideilor, l-au dispreţuit. În spatele ambiţiei de oţel, Ribbentrop avea o consistenţă de câlţi.
Îl desenează în tuşe groase Éric Vuillard („Ordinea de zi”):
„Îşi începuse cariera profesională ca importator de şampanie Mumm şi Pommery (…). Fostul actor de teatru neprofesionist îşi juca unul dintre rolurile secrete pe marea scenă a istoriei. Fost patinator pe gheaţă, jucător de golf, violinist, la toate se pricepea Ribbentrop (…). Era într-adevăr un măscărici caraghios, un amestec bizar de ignoranţă şi rafinament. Se pare că făcea şi greşeli de sintaxă grosolane”.
Ultimele lui cuvinte, pe eşafodul de la Nurenberg: „Doresc pace în lume!”.
Istoria (pe care o invoca astăzi preşedintele Iohannis, marcând, printr-o declaraţie, cele opt decenii care s-au scurs de la semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov) e o curvă bătrână.
https://www.gandul.info/puterea-gandului/ultimele-cuvinte-ale-lui-joachim-von-ribbentrop-18313827
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
