Le amintesc cititorilor că, după cum anticipau unii analişti, revenirea oficială a lui V. Putin în fotoliul de preşedinte al Rusiei va duce inevitabil la rescrierea agendei politice a acestei ţări faţă de statele din fostul spaţiu sovietic, dar şi faţă de România. Iată că V. Putin încă nu a fost învestit oficial în funcţie, dar noua agendă a Kremlinului faţă de R. Moldova şi, evident, Transnistria a început să fie pusă în aplicare. Numirea lui Rogozin a deranjat Chişinăul, dar nu în măsura în care să impună alte reacţii decât o simplă „notă de nedumerire”. Spre deosebire de diplomaţia de la Chişinău, Bucureştiul s-a arătat a fi cu mult mai deranjat, dovadă reacţia consilierului lui Traian Băsescu, Iulian Chifu, care consideră că desemnarea „belicosului Dmitri Rogozin” este o „provocare a Rusiei”, din care cauză „România trebuie să revină la „agenda de securitate” în zonă”.
În legătură cu aceasta, Chifu examinează ieri în cotidianul bucureştean „Adevărul” tema „raportării României la noua situaţie de la Răsărit” şi consideră „că securitatea în Estul Europei, incluzând spaţiul ex-sovietic, trebuie să redevină o prioritate a politicii externe a României, dar şi a Uniunii Europene”. Chifu crede că „prin numirea lui Dmitri Rogozin în postura de „trimis special pentru Transnistria” şi şef al părţii ruse în Comitetul de cooperare interministerială Federaţia Rusă – R. Moldova, păstrându-şi poziţia de vicepremier pentru industria militară „Europa şi America deopotrivă primesc un semnal solid că miza regiunii transnistrene, cu tot ce înseamnă ea geopolitic, în termeni de securitate şi relevanţă simbolică, s-a schimbat dramatic, că greutatea Moscovei s-a aşezat solid şi pe un termen de durată pe problematica regiunii separatiste nistrene a Republicii Moldova. Iar dimensiunea unui asemenea semnal nu poate să treacă neobservată” şi să „nu primească un răspuns adecvat”. În situaţia creată, România „trebuie să dea tonul” şi să demonstreze că „a înţeles acest mesaj şi că ridică de jos mănuşa aruncată”.
A „ridica mănuşa” înseamnă pentru România „o asumare a problematicii securitare la frontiera estică la un nivel politic de prim rang” pentru ca „aliaţii din NATO, partenerii din Uniunea Europeană şi Partenerul Strategic american să reacţioneze în consecinţă şi să-şi amplifice şi reprezentarea, şi interesul, şi greutatea strategică în acest punct nodal al globului în care am primit şah”.
Oricât de importante ar fi preocupările economice ale SUA şi ale Europei, crede Chifu, „nu trebuie să uităm componenta esenţială pe care o abordează numirea lui Rogozin: cea securitară”, de unde reiese că „revenirea la agenda de securitate e absolut necesară, deoarece „numirea lui Rogozin readuce securitatea în prim-plan”. „În acest context, conchide consilierul lui Traian Băsescu pentru afaceri strategice, securitate şi politică externă, credem că problematica securitară trebuie reabordată în cheie prioritară. Asumarea de către Bucureşti a unei noi prioritizări în agendă devine obligatorie: trebuie să revenim la legăturile euroatlantice şi la agenda de securitate, ce presupune identificarea de resurse comune suplimentare gestionate eficient – se apropie doar Summitul NATO de la Chicago; trebuie să amplificăm o formulă diplomatică de reafirmare a intereselor strategice ale României în context aliat, al reuniunilor europene şi al parteneriatelor strategice, pentru a antrena şi coagula resursele pe tema redesenatei mize de pe Nistru; trebuie să catalizăm propriile resurse pentru capabilităţile de apărare şi pentru a prelua semnalul nevoii ridicării subiectului nistrean, al evoluţiilor la vecinătatea estică, la un nivel politic şi simbolic mult superior, cu resurse aferente, în format bi-partizan sau non-partizan, pentru că subiectul se află sub imperiul interesului naţional”.
Gestul Moscovei – prin numirea lui Rogozin! – trebuie să provoace „rezonanţa” adecvată şi să determine România „să privească, în mod specific, la Republica Moldova şi regiunea separatistă nistreană”, scrie I. Chifu. Opinia noastră vizavi de cele declarate de consilierul lui Traian Băsescu este că numirea lui Rogozin nu e o provocare numai la adresa României, ci şi a R. Moldova, din care cauză administraţia de la Chişinău trebuie să examineze atent punctul de vedere al României în chestiunea discutată şi să depăşească faza abordărilor şi reacţiilor sfioase la provocările Rusiei. Chişinăul, pentru a evita „debalansarea situaţiei” şi a nu admite apariţia unei noi „soluţii” gen „planul Kozak”, trebuie să adopte şi el o abordare „securitară” a numirii lui Rogozin şi, prin paşii ce-i va întreprinde, să le reamintească încă o dată ruşilor poziţiile şi interesele noastre naţionale în problema Transnistriei. În faţa potenţialelor pericole care ne vin tot de la Răsărit, R. Moldova, ca şi în alte situaţii, nu are alt aliat sincer decât România.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
