Cultură

Un an de la invazia Rusiei in Georgia. Cteva invataminte pentru Moldova

La 7 august a.c. s-a implinit un an de la inceputul agresiunii Rusiei impotriva Georgiei. Evenimentul a fost marcat cu mare pompa la Moscova si in alte orase din Rusia, precum si in capitala Osetiei de Sud – ?invali si in cea a Abhaziei – Suhumi. Manifestatiile si sutele de articole publicate in presa rusa si in unele ziare din strainatate au avut drept scop acreditarea viziunii rusesti asupra evenimentelor de acum un an, „de a spala” imaginea Rusiei agresoare in fata opiniei publice internationale.

Dat fiind faptul ca acum a critica Rusia se considera lipsa de corectitudine, manifestatii care ar comemora agresiunea Rusiei in Georgia au avut loc doar in Georgia, iar la Vilnius si Riga s-au adunat doar cateva zeci de persoane pentru a-si demonstra solidaritatea cu Georgia. Spre bucuria Moscovei, Occidentul a preferat sa treaca sub tacere aniversarea invaziei rusesti in Georgia. In Moldova, aceasta, la fel ca multe altele, a trecut aproape neobservata. Dar e pacat, pentru ca evenimentele din august 2008 din Georgia, dar si anul care a urmat, pot servi Moldovei (si nu numai acesteia) o lectie buna din care ar putea trage un sir de invataminte. Asupra unora dintre acestea ne vom opri si noi in randurile ce urmeaza.

In primul rand, razboiul ruso-georgian din august anul trecut confirma faptul ca „istoria este scrisa de invingatori". Campania mediatica din Rusia si a unor ziare din Occident, platite cu petrodolari rusesti, desi n-a inspirat niciodata prea multa credibilitate, totusi insista asupra ideii ca Georgia, nu Rusia este vinovata de declansarea razboiului. „Experti” rusi si occidentali se intrec in a-l blama pe Saakasvili ca a ripostat agresiunii rusesti, trecand sub tacere faptul ca trupele ruse se aflau ilegal cu multi ani inainte de conflict in regiunile separatiste, sustinand militar si politic regimurile separatiste. Mai mult, Occidentul trece cu vederea si epurarea etnica, infaptuita de trupele ruse, cu sustinerea tacita a trupelor rusesti, in Osetia de Sud in timpul ostilitatilor. Daca in 1999, NATO a inceput un razboi impotriva Serbiei sub pretextul stoparii epurarilor etnice din Kosovo, in Georgia Occidentul s-a facut a nu observa atrocitatile comise impotriva populatiei georgiene din Osetia de Sud. La 22 august 2008, Znaur Gasiev, liderul parlamentului pretinsei Republici Osetia de Sud, declara ziarului „Komsomolskaia Pravda” ca osetinii au ars toate casele georgienilor din enclavele georgiene din Osetia, pentru ca acestia sa nu se mai intoarca niciodata acasa; iar dupa razboi satele georgiene au fost nivelate cu tractorul. Acum insa, culmea ipocriziei, Rusia si Osetia acuza Georgia de „genocid”, iar Occidentul a luat apa in gura…

O alta concluzie la care ajungem, analizand evenimentele din Georgia din august 2008, e aceea ca natura brutala a sistemului instaurat de Putin in Rusia nu se deosebeste cu nimic de natura sistemului stalinist si comportamentul acestuia pe arena internationala. Pentru Putin si Medvedev dreptul international, la fel cum era si pentru Stalin, exista doar pentru statele mici. Pentru Rusia, tratatele internationale, principiile dreptului international („inviolabilitatea frontierelor”, „integritatea teritoriala”, „neamestecul in treburile interne”) nu sunt decat niste petice de hartie, care nu fac nici doua parale. Are dreptate cel mai puternic, iar in relatiile cu vecinii mai slabi forta bruta este cheia solutionarii tuturor disputelor. In timpul razboiului din Cecenia, in care Putin si-a murdarit de sange mainile pana la coate, el a respins „criticile” si „ingrijorarile” comunitatii internationale privind evenimentele din Caucaz, facand trimitere la „principiul neamestecului in afacerile interne ale statelor”. In august 2008, insa, el a uitat ca de acest principiu se bucura si Georgia. Mai mult, la fel ca in anii expansiunii sovietice, regimul lui Putin apeleaza la lozinci „cominterniste” despre prietenia popoarelor, obligatia Rusiei de a apara popoarele prietene (au inceput-o in august 2008 cu apararea osetinilor si abhazilor de georgieni, iar maine, probabil, vor dori sa-i apere pe tatarii din Crimeea de ucraineni, pe „moldoveni” de romani etc.). Culmea impertinentei si demagogiei sunt declaratiile care se fac auzite de la Kremlin, precum ca razboiul purtat de Rusia a fost impotriva regimului Saakasvili, nu impotriva poporului prieten georgian, „fata de care Rusia manifesta cele mai sincere sentimente de fraternitate” etc. (Ca si cum Rusia stie mai bine decat „popoarele prietene” care le este interesul national. Si ca si cum nu poporul georgian („popor-prieten”) l-a ales pe Saakasvili presedinte al tarii.) No comment!

Conflictul din Georgia a confirmat odata in plus si remarca mai multor observatori locali, dar si internationali, cu privire la natura falsa a pretinselor forte „de pacificare” rusesti din teritoriile ex-sovietice. Evenimentele din Georgia au demonstrat foarte clar ca fortele unui stat parte la conflict nu pot sa indeplineasca si functii de pacificare in aceeasi zona de conflict, chiar daca de la conflict s-a scurs ceva timp, iar armatele s-au „restructurat”. Numai o minte bolnava poate crede propagandei ruse ca trupele rusesti in Osetia si Abhazia erau neutre in conflictul dintre parti; numai o minte bolnava poate crede ca trupele ruse de ocupatie din Transnistria pot indeplini functii „de pacificare”. Daca Moldova doreste sa nu ajunga in situatia Georgiei, trebuie sa insiste ca trupele ruse de ocupatie din Transnistria sa fie retrase cat mai urgent din zona si inlocuite cu forte sub mandat UE. Mai mult, in prezent, cand Rusia insista sa discute cu Occidentul un nou Sistem de securitate in Europa, Moldova, dar si tarile NATO, daca vor ca Ursul rus sa nu se dezlantuie din nou in alte teritorii ex-sovietice, trebuie sa insiste asupra revitalizarii Tratatului CFE, sa puna accent pe masurile de sporire a controlului si transparentei militare in Europa, in sfarsit, ca Rusia sa-si evacueze trupele dislocate pe teritoriul altor state fara acordul statului de resedinta. Este clar ca, daca in Osetia de Sud ar fi existat un sistem de control asupra armamentelor, pentru Moscova ar fi fost cu mult mai greu, aproape imposibil, sa-si maseze fraudulos trupele in Osetia de Sud si sa se pregateasca de razboi impotriva Georgiei, la fel cum ar fi fost mai complicat sa livreze armament trupelor separatiste.

Conflictul din Georgia a mai demonstrat ca o tara limitrofa cu Rusia, chiar daca are relatii privilegiate cu SUA, nu are securitatea asigurata. Numai calitatea de membru al NATO poate garanta unui stat vecin Rusiei garantia ca trupele ruse nu-i vor parjoli satele si orasele, asa cum au procedat in august 2008 in Georgia. Dupa evenimentele respective din Georgia, toate discutiile despre neutralitate in Moldova par simple naivitati, daca nu rele intentii. Daca Moldova doreste sa evite situatia Georgiei, cursul strategic al Chisinaului trebuie sa fie integrarea RM in NATO. Sper ca noua Alianta necomunista de la Chisinau va avea destula inteligenta, ca sa nu repete greselile pe care le-au facut guvernarile anterioare ale RM si sa urmeze doar exemplele care au dat rezultate pozitive; de exemplu, cel al ?arilor Baltice.

 

 

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *