Astăzi 23 Septembrie 2018, Duminică - Ultima actualizare la ora 16:35
Abonamente

Constantin Tănase 8 Octombrie 2015, ora 12:04    Din editia print

Marime Font

Un lider al dreptei sau un lider național?

Fragment din cartea „Ochiul lui Esop”, 2000

 
 
 

Problema „unificării forțelor de dreapta” reapare în fiecare campanie electorală, de la 1990 încoace. De mai bine de zece ani urmăresc evoluțiile și involuțiile, înălțările și prăbușirile unor lideri și partide politice din R. Moldova, fapt ce-mi dă dreptul la un punct de vedere propriu asupra acestei chestiuni. Bineînțeles, un punct de vedere subiectiv, dar care nu trebuie răsplătit cu supărări, ci cu respectul pe care-l merită orice punct de vedere subiectiv, lansat într-un circuit democratic de idei.

Prima mea concluzie e că în R. Moldova nu există o mișcare de dreapta propriu-zisă, închegată doctrinar și organizatoric. La noi se autodeclară de dreapta partide care nici n-au doctrine, iar ceea ce ele numesc „doctrine” sunt în realitate niște principii confuze, eclectice, de multe ori de natură stângistă. Tradițional, se vorbește despre „trei partide parlamentare de dreapta”: PPCD (fostul FPCD), PFD și PRSM. Într-o emisiune TV „Catalan”, politologul Mihai Cernenco se întreba retoric: care-i doctrina PRCM? Aceeași întrebare eu aș adresa-o și PFD-ului: dar care-i doctrina politică a acestui partid? Potrivit analiștilor politici de la noi, unicul partid doctrinar din R. Moldova cu principii circumscrise pe valorile Dreptei naționale clasice este Partidul Popular Creștin Democrat. (A se vedea în acest sens lucrarea istoricului Ion Șișcanu, „Împotmoliți în tranziție”, Chișinău, p.p.82-84). PRCM-ul, cu toate că cochetează cu niște principii naționale, rămâne în esență ceea ce a fost – o aripă „mai națională” a partidului agrarian. A fi însă „mai național” nu înseamnă deloc a fi și „de dreapta”; în toate țările există partide cu principii naționale, și chiar naționaliste, dar care împărtășesc idei de stânga. Partidul lui Ion Iliescu din România este mai naționalist decât Convenția lui Emil Constantinescu, dar este un partid de stânga. La noi s-a mers pe calea mistificării și vulgarizării până la absurd a valorilor Dreptei autentice și s-au autodeclarat „de dreapta” partide prin excelență social-democrate, de stânga numai pe motivul că au … recunoscut denumirea corectă a limbii noastre. Acesta e cazul PRCM. Dacă acest „criteriu doctrinar s-ar aplica, de exemplu, în aceeași Românie, apoi acolo toate partidele ar fi „de dreapta”, fiindcă acolo toate partidele recunosc „denumirea corectă” a limbii oficiale a Statului român…



Aproximativ așa stau lucrurile și în PFD. Însăși denumirea acestui partid este, sub aspect doctrinar, o absurditate de zile mari. Ce să însemne Partidul „forțelor democratice”, în condițiile când majoritatea partidelor se declară democratice, chiar și partidul agrarian conține în titulatura sa acest calificativ – Partidul Democrat Agrar? Denumirea acestui partid este una „polemică” și reflectă ambiția liderilor de atunci de a demonstra că anume în acest partid s-au adunat toate „forțele democratice” din Basarabia. Cu ce s-a terminat această ambiție s-a văzut și încă s-a mai vedea. Nu au nimic cu Dreapta tradițională clasică nici celelalte partiduțe și ligi creștine care-și revendică, gălăgios, un locușor în acest colț al spectrului politic, ele fiind prin excelență „partide ale muncii” sau „ligi femeiești” de stânga.

Anume în acest context trebuie examinată „problema” care ne frământă de zece ani – cea a „unificării forțelor de dreapta”. Dacă am face o delimitare clară și principială între „doctrinele” și „principiile” pe care le împărtășesc aceste trei partide, atunci lucrurile s-ar așeza la locul lor și astfel am spulbera unul din miturile care au făcut pe nedrept carieră în acest deceniu – mitul „rânzei moldovenești”, al „ambițiilor liderilor partidelor de dreapta”. Eu nu neg – există și „rânza moldovenească”, dar până la urmă nu ea stă în calea „unificării Dreptei”. Este prea simplu, prea primitiv chiar, să pui problema în acest mod. Divergențele dintre cei trei lideri ai acestor partide nu țin de caracterul lor: nu e vorba, desigur, că Snegur ar fi mofturos, Roșca – ambițios, iar Matei – orgolios. Divergențele dintre ei sunt, cred eu, de ordin principial, ele vizează în primul rând viziunile asupra evoluției strategice a statului R. Moldova. Aceste diferențe s-au văzut cel mai bine în timpul președinției lui Mircea Snegur când acesta, practic, a băgat R. Moldova în CSI. Ceea ce avem astăzi în planul „integrării europene” este rodul acelei politici prorusești, promovată de ex-președintele Snegur, actualmente „lider de dreapta” și aproape „unionist”. Astăzi această politică prorusească este continuată cu succes de „social-democratul” și „centristul” Petru Lucinschi. Dacă e să ne gândim nepărtinitor, spargerea Convenției Democrate din Moldova probează adevărul că nu e vorba de „ambiția liderilor”, care la un moment dat s-au îmbrățișat, iar apoi s-au certat, ci de divergențele ce depășesc sfera particularului și a subiectivului. Într-un cuvânt, nu e vorba că acești lideri nu încap într-o singură barcă din pricina „rânzei”. De ce nu înțelegem că ei se află în bărci diferite?

Ceea ce avem astăzi în planul „neunificării forțelor de dreapta” este un proces obiectiv, desigur chinuitor și păgubos, dar obiectiv! De constituire și cristalizare a sistemului politic moldovean. Dorim cu toți ca acest proces să se încheie cât mai repede, dar dorința noastră contează prea puțin: fiecare părinte dorește ca odrasla lui să crească cât mai repede mare, dar încă nimănui nu i-a venit în cap s-o apuce de păr și s-o tragă în sus… Sau s-o acuze că-i mofturoasă, ambițioasă, orgolioasă etc. și nu vrea să crească mai repede.

Aceasta, neîndoios, nu înseamnă că așa-zisele „forțe de dreapta” trebuie să se afle într-un permanent război pustiitor. Trebuie căutate principii și platforme care le-ar uni, dar fără a le afecta identitatea. Iată de ce, mi se pare că ideea „unificării partidelor de dreapta” trebuie abandonată în forma în care ea se pune, abandonată în favoarea unei alte idei, mai realiste și mai productive: cea a unificării forțelor naționale și democratice. În sânul acestei idei și-ar găsi loc și Snegur, și Roșca, și Matei, și de ce nu? Și alți lideri care azi nu fac parte din „forțele de dreapta”. Și dacă e vorba de „o candidatură unică” pentru viitoarele alegeri prezidențiale, ea nu trebuie căutată în „sânul forțelor de dreapta”, pentru că nu va fi găsită. Nu am pus niciodată pariuri politice, dar acum pot să pun și sunt sigur că voi câștiga pariul cu mult înainte de primul tur. De ce să ne automințim în fiecare campanie electorală? Oare nu e clar că, deocamdată, oricât de mult am dori. „Dreapta” nu va putea înainta un candidat unic, iar dacă, printr-un miracol, ar reuși acest lucru, nu va câștiga prezidențialele din acest an?

Când vorbesc de „unificarea forțelor naționale și democratice”, mă refer nu numai la moldovenii care-și recunosc identitatea românească, dar și la moldovenii care nu se consideră români, dar și la ucrainenii, rușii, găgăuzii, bulgarii – la toți cetățenii, acestui stat cărora le sunt apropiate valorile naționale și democratice. În condițiile de astăzi, unica valoare națională și democratică ce ar putea să coaguleze societatea în jurul unui lider național este reorientarea clară și univocă a R. Moldova spre valorile europene și euroatlantice.

Dacă, deocamdată, acest unic lider național nu va putea fi identificat, înseamnă că vom repeta scenariul nedorit și păgubos când fiecare „partid de dreapta” își va înainta în acest an propriul candidat la alegerile prezidențiale. Da, scenariul e păgubos și nedorit, dar el reflectă obiectiv etapa la care se află azi procesul de cristalizare și unificare a sistemului nostru politic.

Un articol de: Constantin Tănase
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Actualitate 23 Septembrie 2018, ora: 15:40

PS Veniamin, episcopul Basarabiei de Sud: „Acordarea autocefaliei unei biserici nu va provoca un război mondial”

PS Veniamin, episcopul Basarabiei de Sud:  „Acordarea autocefaliei unei biserici nu va provoca un război mondial” Din editia print

Pentru a afla opinia Bisericii Ortodoxe Române (BOR) privind eventuala recunoaștere a autocefaliei Bisericii din Ucraina, TIMPUL a discutat cu Preasfințitul Veniamin, episcopul Basarabiei de Sud din cadrul Mitropoliei Basarabiei, fost secretar al Sfântului Sinod al BOR.

( ) Citeşte tot articolul

Carte 23 Septembrie 2018, ora: 05:03

Cum vorbim, cum scriem // Eu vreém, eu beem

Cum vorbim, cum scriem // Eu vreém, eu beem Din editia print

Mai ieri, de câte ori deschideam vreo pagină în internet, îmi sărea în faţă un spot publicitar, sonorizat de o tânără care întreabă, punând un accent puternic pe primul cuvânt al frazei: „Vrai să trăieşti, să înveţi şi să...

( ) Citeşte tot articolul

Istorie 21 Septembrie 2018, ora: 17:00

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut”

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut” Din editia print

Un reportaj al ziarului „Ardealul (Transilvania)” despre prima ședință a parlamentului Basarabiei, care în 1918 a votat Unirea cu România Continuăm publicarea materialului „Dare de seamă asupra primei ședințe a Sfatului Țării din 21 noiembrie 1917”,...

( ) Citeşte tot articolul

Actualitate 21 Septembrie 2018, ora: 11:51 de Doina Stimpovschii

Dodon riscă o nouă suspendare din funcție după ultimele remanieri în Guvern

Dodon riscă o nouă suspendare din funcție după ultimele remanieri în Guvern Din editia print

Prin schimbarea a doi miniştri, guvernarea face o mișcare de PR înainte de alegeri, consideră analiştii politici

( ) Citeşte tot articolul

Actualitate 21 Septembrie 2018, ora: 11:28

OMUL SĂPTĂMÂNII: George Simion, ACTIVIST CIVIC, ZIARIST

OMUL SĂPTĂMÂNII: George Simion,  ACTIVIST CIVIC, ZIARIST Din editia print

Liderul unioniștilor, George Simion, s-a născut pe 21 septembrie 1986, la Focșani. În 2005, a absolvit Colegiul Național „Gheorghe Lazăr‟ din București.

( ) Citeşte tot articolul



Editorial 21 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Unioniștii, alegerile și opoziția

Campania electorală pentru următoarele alegeri parlamentare în R. Moldova a început deja. Toate partidele își pregătesc armele pentru această luptă.

() Citeşte tot articolul

Editorial 20 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Viața și moartea doamnei Clara

…O cheamă doamna Clara, locuiește într-un apartament cu două odăi, are 45 de ani, doi băieți, unul de 22, iar altul de 19 ani.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 19 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Anotimpul și cheltuielile

Cât nu am vrea să ne ferim de cheltuieli, fiecare anotimp vine cu lista lui de cumpărături. Că sunt sărbătorile de iarnă, că este Paștele, că e vară și vrem concedii – o cheltuială apare întotdeauna.

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 13 Septembrie 2018, de Dan Nicu

O tragedie uitată – Cehoslovacia anului 1968

În a doua jumătate a lunii august, Europa a marcat 50 de ani de la invadarea Cehoslovaciei de către trupele URSS şi ale altor state din blocul sovietic.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 12 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Caritate sau reclamă?

Ori mai degrabă aș spune că ambele. Și când spun acest lucru, o fac cu convingerea că reclama va fi condiționată cu timpul de caritate.

() Citeşte tot articolul

 


Cele mai citite articole Timpul.md