Astăzi 24 Septembrie 2018, Luni - Ultima actualizare la ora 16:51
Abonamente

Constantin Tănase 15 Februarie 2017, ora 06:35    Din editia print

Marime Font

Un loc liber pentru Domnul Învățător

Sfârșit de toamnă vânătă, liniște lină ca în muzica lui Vangelis; mă așez la computer cu nobila intenție de a scrie un articol serios, aproape științific despre țărănimea noastră ca factor (a)politic în contextul evenimentelor de ultimă oră. Un subiect dificil și scandalos chiar.

 
 
 

Dar scrisul rămâne o mare taină, totuși, și prima propoziție te poate duce în cu totul altă parte decât ai vrut. Așa s-a întâmplat și acum. Nu știu de ce, mi-am amintit de o discuție din Piața Marii Adunări Naționale (PMAN). Un bărbat de vreo 50 de ani îi dovedea unui bătrân, se pare rătăcit în ale comunismului științific: Uite, dom “le, la tinerii ăștia – ei sunt de zece ori mai pregătiți ca noi, ei vorbesc despre realități virtuale, ei umblă prin internet, cum umblam noi prin păpușoaie - și voi vreți acum să-i coborâți la nivelul gândirii lui Stepaniuc și Duracov? Întrebarea aceasta m-a dus în altă parte de la subiectul planificat și m-am lăsat purtat de niște gânduri confuze și neordonate care nu știu dacă s-au închegat într-un tot întreg coerent și inteligibil. Dacă nu – nu mai judecați prea aspru.

...Există la noi, în sânul intelectualității, un detașament de bocitoare naționale care consideră că deceniul trecut e unul pierdut pentru „cauza națională din Basarabia”. Nu zic, e o chestie plăcută, poate chiar profitabilă, să te bați cu Constituția Moldovei peste cap și să repeți că-i vai de capul tău, dar lucrurile nu stau deloc așa. Indiscutabil, procesul renașterii naționale a fost fracturat pe alocuri, a fost deviat uneori, dar, domnilor patrioți înlăcrimați, dacă nu dorim să fim cu totul tâmpiți și punctum, haideți să-i dăm Cezarului ce-i a Cezarului: da, am mai pierdut unele bătălii, dar marele război pentru apărarea conștiinței noastre naționale a fost, totuși, câștigat. Ceea ce înseamnă că deceniul care a trecut nu a fost unul pierdut. Dovadă, zecile de mii de elevi și studenți din Piață care știu cine sunt și ce limbă vorbesc. E o mare biruință pe care, primii, au observat-o comuniștii. Când Stepaniuc a spus că în acești zece ani sistemul nostru de învățământ a educat cetățeni pentru România, el de fapt a dat, pe merit, o notă maximă școlii și cadrelor de învățământ din R. Moldova. Stepaniuc ne-a deschis ochii asupra unui mare adevăr: în acești zece ani de stagnare, marasm politic și economic, în timp ce politicienii se sfâșiau ca niște șacali pentru o „bucată” mai mare de eșichier, a existat un erou anonim (nu un badea Mior al lui Druță) – o armată anonimă de învățători și profesori prost plătiți, aproape dezbrăcați și flămânzi, uitați de putere și de partide, uitați de scriitori și artiști, care, zi de zi, în școli neîncălzite, cu pereții încărcați de promoroacă, de multe ori la lumina lumânării sau a lămpii de gaz, au adunat vlăstarele neamului grămăjoară și le-au dat lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat... Acești oameni au trebuit să treacă din mers la altă istorie, la altă literatură, la altă ortografie. Nimeni nu i-a întrebat dacă le-a venit ușor sau greu să facă această trecere, pentru că de ei e nevoie numai în campaniile electorale. Acești învățători simpli de la țară și de la oraș - de multe ori rușinați de hainele lor vechi, în comparație cu cele ale elevilor – adevărate sfeșnice de lumină, aproape fără cărțile trebuincioase, au trecut de la Cruceniuc la Blaga, de la programele sovietice la tehnicile moderne de instruire și au reușit, în numai zece ani, să crească o generație de tineri normali și cărturari, care ar putea concura cu absolvenții școlilor europene; acești tineri nu mai pot fi luați nici cu bombonica, nici cu... Bombonelul! Ei gândesc europenește și scriu românește fără greșeli, lucru pe care nu-l pot face cei din „conducerea de vârf”, care acum s-au apucat să le „corecteze mentalitatea”.



Urmăresc și eu ce se întâmplă în PMAN și, drept să vă spun, mă irită bocitoarele naționale care se plâng că cineva nu le oferă și lor microfonul – îi cunosc foarte bine pe acești amatori de microfoane, prosoape și colaci. În politică există aceeași concurență, ca și în afaceri, ca și în natură și învinge cel mai puternic. A învinui azi pe cineva pentru că „a pus mâna pe Piață” e ca și cum un poet ratat ar protesta împotriva lui Eminescu, pentru că a fost genial și din cauza lui versurile sale nu sunt geniale. Eu cred că această chestiune a „monopolizării PMAN” e una falsă. Altceva ar fi de spus în acest context: acolo, la microfonul trebuie lăsat, simbolic, un loc mereu liber, pentru Domnul Învățător, adevăratul organizator și însuflețitor al protestelor.

Adevărata povară în acești zece ani, repet, a căzut pe umerii pedagogilor. Ei au avut de plătit (și mai plătesc și azi) pentru toate câte se întâmplă în țara asta - și pentru incompetența și cinismul guvernanților, și pentru bădărănia administrațiilor locale, dar mai ales pentru prostiile și trădările zeilor politici la care s-au închinat. Toate partidele își amintesc de ei și-i jelesc cam o lună, o dată la patru ani, în campaniile electorale. Bieții învățători (dar aici intră și medicii, și alți intelectuali de la țară) își pun obrazul „pentru ai noștri” - și pentru Snegur, și pentru Matei, și pentru Roșca, și pentru Rusu – frământă glodurile satului făcând agitație, ca după alegeri să tragă cu obrazul pentru aleșii lor, să fie huiduiți pentru că i-au îndemnat pe țărani să-i voteze pe cei care, punând mâna pe mandat, stau la cald în Parlament și-și rezolvă propriile probleme.

... Și, acum, vorba lui Eminescu, dacă ei privesc la politicieni cu fața sceptic, rece – vă mirați cum de minciuna astăzi nu vă va mai trece? „Azi când fraza lustruită nu-i mai poate înșela, astăzi alții sunt de vină, domnii mei, nu este așa?”. Dar fraze lustruite azi se spun cu nemiluita. Un bătrân învățător de la țară mi-a trimis textul Imnului Convenției Democrate din Moldova, subliniind următoarea strofă: „Trece vreme, vreme vine,/Țara este în impas./MOLDOVENE, nu te teme,/Hai să fim al vremii ceas!”. Vasăzică, cum iese, mă întreabă Domnul Învățător, ieri politicienii ne spuneau că suntem „moldoveni”, iar astăzi, ostracizează acest termen și au încălecat pe „suntem români și punctum”. Eu nu-i acuz, zice el, înțeleg că politica e o meserie care se află între artă și curvie, dar haideți odată și odată să spunem lucrurilor pe nume, să nu umblăm cu două politici – una la Chișinău (suntem români) și alta la țară (suntem moldoveni), să nu facem două politici – una, timp de o lună în campania electorală, când spunem că statul R. Moldova este o construcție artificială și provizorie. Țăranii, majoritatea lor, sunt împotriva lozincilor scandate în PMAN, dar nu de aceea că ar fi proști, ci pentru că ei înțeleg foarte bine că sunt tratați ca niște proști, azi spunându-le una, iar mâine – alta.

1 martie 2002
Fragment din cartea „Hoții de mituri”, 2004

Un articol de: Constantin Tănase
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Actualitate 23 Septembrie 2018, ora: 15:40 de Ana Marchitan

PS Veniamin, episcopul Basarabiei de Sud: „Acordarea autocefaliei unei biserici nu va provoca un război mondial”

PS Veniamin, episcopul Basarabiei de Sud:  „Acordarea autocefaliei unei biserici nu va provoca un război mondial” Din editia print

Pentru a afla opinia Bisericii Ortodoxe Române (BOR) privind eventuala recunoaștere a autocefaliei Bisericii din Ucraina, TIMPUL a discutat cu Preasfințitul Veniamin, episcopul Basarabiei de Sud din cadrul Mitropoliei Basarabiei, fost secretar al Sfântului Sinod al BOR.

( ) Citeşte tot articolul

Carte 23 Septembrie 2018, ora: 05:03

Cum vorbim, cum scriem // Eu vreém, eu beem

Cum vorbim, cum scriem // Eu vreém, eu beem Din editia print

Mai ieri, de câte ori deschideam vreo pagină în internet, îmi sărea în faţă un spot publicitar, sonorizat de o tânără care întreabă, punând un accent puternic pe primul cuvânt al frazei: „Vrai să trăieşti, să înveţi şi să...

( ) Citeşte tot articolul

Istorie 21 Septembrie 2018, ora: 17:00

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut”

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut” Din editia print

Un reportaj al ziarului „Ardealul (Transilvania)” despre prima ședință a parlamentului Basarabiei, care în 1918 a votat Unirea cu România Continuăm publicarea materialului „Dare de seamă asupra primei ședințe a Sfatului Țării din 21 noiembrie 1917”,...

( ) Citeşte tot articolul

Actualitate 21 Septembrie 2018, ora: 11:51 de Doina Stimpovschii

Dodon riscă o nouă suspendare din funcție după ultimele remanieri în Guvern

Dodon riscă o nouă suspendare din funcție după ultimele remanieri în Guvern Din editia print

Prin schimbarea a doi miniştri, guvernarea face o mișcare de PR înainte de alegeri, consideră analiştii politici

( ) Citeşte tot articolul

Actualitate 21 Septembrie 2018, ora: 11:28

OMUL SĂPTĂMÂNII: George Simion, ACTIVIST CIVIC, ZIARIST

OMUL SĂPTĂMÂNII: George Simion,  ACTIVIST CIVIC, ZIARIST Din editia print

Liderul unioniștilor, George Simion, s-a născut pe 21 septembrie 1986, la Focșani. În 2005, a absolvit Colegiul Național „Gheorghe Lazăr‟ din București.

( ) Citeşte tot articolul



Editorial 24 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Unioniștii, alegerile și opoziția

Campania electorală pentru următoarele alegeri parlamentare în R. Moldova a început deja. Toate partidele își pregătesc armele pentru această luptă.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 24 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Republica Moldova cu o mână dă, cu alta lovește

Republica Moldova e un ceas cu rotițele stricate. Sau, mai degrabă, fiecare rotiță funcționează de capul ei. Iar dacă ele nu funcționează cum trebuie, nu avem nici oră, nu avem nici ceas. Moldova ca stat e de mult timp nefuncțională.

() Citeşte tot articolul

Editorial 20 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Viața și moartea doamnei Clara

…O cheamă doamna Clara, locuiește într-un apartament cu două odăi, are 45 de ani, doi băieți, unul de 22, iar altul de 19 ani.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 19 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Anotimpul și cheltuielile

Cât nu am vrea să ne ferim de cheltuieli, fiecare anotimp vine cu lista lui de cumpărături. Că sunt sărbătorile de iarnă, că este Paștele, că e vară și vrem concedii – o cheltuială apare întotdeauna.

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 14 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Vestirea patimilor și a învierii

„Pe când străbăteau Galileea, Iisus le-a spus: Fiul Omului va să fie dat în mâinile oamenilor. Şi-L vor omorî, dar a treia zi va învia. Şi ei s-au întristat foarte!” (Matei 17; 22-23)

() Citeşte tot articolul

 


Cele mai citite articole Timpul.md