Un președinte se legăna…

publicat în Bună Dimineața pe 30 Iulie 2018, 08:45

...pe o bucată de pământ românesc și râdea pe sub mustață! Poate ați uitat. Actualul președinte al R. Moldova, adică al celui de-al doilea stat românesc, este în continuare prorusul și antioccidentalul Igor Dodon.

Observ că în spațiul public acest subiect este mai puțin abordat în ultima vreme, dacă nu chiar absent. Ah, da. Unii sunt în vacanță, iar alții mimează că guvernează și/sau protestează. De ce? Pentru că ei în continuare vorbesc despre R. Moldova ca despre un stat independent și suveran.

În lucrarea mea de disertație, am ținut să prezint la studiu de caz situația actualului leadership politic din R. Moldova și viitorul pe care-l poate avea acest stat. Astfel, am analizat activitatea șefilor celor trei instituții importante ale statului: Guvern, Parlament și Președinție. Dincolo de faptul că e greu să vorbim despre un leadership bine conturat în R. Moldova, am accentuat lipsa unui consens între aceste instituții, dar, mai ales, absența unui proiect de țară capabil să asigure cetățenilor viitorul decent. Am ales să vorbesc la București despre aceasta, pentru că, inclusiv aici, există voci care, fie din ignoranță, fie din rea-credință, prezintă eronat situația de la Chișinău.

După ce am citit aproape două sute de pagini de comunicate de presă pe site-ul președinției, am constatat că retorica șefului statului este exclusiv întreptată spre Est. Nu este o noutate acest fapt, însă tăcerea în acest sens a unor reprezentanți ai societății civile, a opoziției extraparlamentare și a guvernării lasă multe semne de întrebare. În timp ce proeuropenii de la Chișinău expediau scrisori la Bruxelles, în timp ce opoziția extraparlamentară protesta împotriva justiției capturate, președintele Dodon participa la zeci de întâlniri cu Putin, strângea căpșuni cu Filip Kirkorov și nu realiza nimic pentru cetățenii acestui stat. E adevărat, nu-i acesta un motiv de a protesta, dar măcar să nu-i oferim prilejul de a crește în sondaje și de a acumula din ce în ce mai mult capital de imagine.

Este nevoie de o coagulare a forțelor cu adevărat europene, nu proeuropene. Și românești, nu proromânești. Ești sau nu european, nu proeuropean. Ești sau nu român, nu poți fi proromân. Apropo de leadership, este remarcabil faptul că dincolo de „cei vechi și noi”, există mulți tineri unioniști pregătiți să se dedice viitorului R. Moldova.
Atâta timp cât și unii și alții nu vor depăși paradigma „vițelului care suge de la două vaci”, nu putem vorbi despre un obiectiv politic în care să creadă cu adevărat cetățenii. Aceștia sunt și vor fi mințiți, probabil, cu aceleași lozinci: „Noi suntem poporul”, „România, vecină și prietenă”, „Integrare europeană”, „Și cu Vestul, și cu Estul”.

Până atunci, un președinte se legăna pe o pânză de păianjen și... se pregătea de parlamentare.
Așa cum aceste alegeri ar putea avea loc în primăvara anului 2019, sper să se rupă pânza și președintele să cadă, pentru ca majoritatea cetățenilor să înțeleagă că soluția este una singură: ReUnirea.