Un preşedinte pentru Apocalipsă

Toţi sunt agitaţi, Apocalipsa e un subiect ce tulbură minţile, nu doar sperie. Oamenii nu mai suportă aşteptarea şi se sinucid în masă. Revoluţiile se ţin lanţ, în toată lumea, dictatorii buni ieri, azi sunt omorâţi ca nişte câini. Doar în Moldova se pare că revoluţia a fost consumată total în 2009, mai auzim de 7 aprilie doar legat de arestul şi de fuga lui Baghirov. Iar Apocalipsa, care Apocalipsă? Încă nu avem preşedinte!

Revoluţia globală nu atinge Moldova, criza economică mondială nu ne interesează, cetăţenii Moldovei sunt la fel ca înainte de 2000 şi mulţi cetăţeni ai altor state dacă ar şti cu ce dezinteres le urmărim spaimele lor – probabil că ne-ar invidia şi ar vrea să ne schimbăm locurile şi ţările. Pe noi ne interesează preşedintele ţării, un fel de Godot care nu mai vine, dar noi continuăm să-l aşteptăm, mai ceva ca în piesa absurdă a lui Samuel Beckett.
Dacă e să fim sinceri, nici preşedintele nu ne interesează chiar atât de tare, e destul de haios jocul cu interimatul şi poate că ar fi bună o lege care să ceară în fiecare lună un alt preşedinte interimar. Toţi cumătrii să-şi aştepte cuminţi rândul.

Totuşi, iată că se produce minunea. Nu, nu revoluţia sau isteria cu sfârşitul lumii. S-a anunţat o tentativă de alegere a preşedintelui. Pe nedrept suntem ignoraţi de ştirile din toată lumea. În loc să pună pe prima pagină moartea lui Gaddafi, situaţia din Grecia, cutremurul din Turcia, alte date ale Apocalipsei, lansarea autobiografiei lui Steve Jobs – ziarele din toată lumea ar fi trebuit să scrie că ne-am hotărât să avem preşedinte. Că o să avem preşedinte. Aşa cum cu un an în urmă am avut televiziune. 18 noiembrie e o zi istorică.

Lumea se scufundă, iar noi alegem preşedintele. Cred că pe lumea cealaltă, moldovenii ajunşi în rai sau în iad vor avea alegeri tot timpul. Şi nu vor da de preşedinte. Dacă nu cumva lumea deja s-a terminat, iar noi nu ştim, noi mai avem un lucru de făcut. Să alegem un preşedinte pentru Apocalipsă.