„Un sânge de roman”

Şi asta facem, zilnic. Dăm dovezi în lume că ne tragem de la „Râm”. Dar nu numai noi! Toţi ăia cărora le curge prin vene sângele de roman şi le răsună în piept numele lui Traian. Dacă străbaţi presa europeană în lung şi în lat nu o să descoperi nicăieri mai multe ticăloşii la adresa românilor şi moldovenilor, câte vei descoperi în presa latină. Fie ea spaniolă sau italiană (chiar şi franceză din când în când).

Sigur, am auzit „istoria” conform căreia moldovenii sunt mai bine „văzuţi” în Italia, chiar şi atunci când merg cu paşapoarte româneşti. Ei, bine, după ce mi-am pierdut o amiază, m-am convins că nu e adevărat, doar că la impulsul dulcelui nostru sânge roman minţim la fel. Şi românii, şi moldovenii, şi italienii. Sigur că un angajator nu o să îi spună (românului / moldoveanului) în faţă că e o ruşine, aşa cum nici angajatul nu o să recunoască. Aşa se face că am dat pe un forum italian de o discuţie în care italienii încercau să se lămurească dacă românii şi moldovenii sunt una, aşa cum au auzit ei la telejurnal (ca să ştie!). O femeie scria: nu sunt totuna, fiindcă la mine lucrează o moldoveancă (cu acte româneşti) care spune că moldovenii nu sunt români.

Frumos, dar să revenim la presă. De la petiţii care căutau scoaterea României din UE, până la articole care îl înfierau pe Băsescu din pricina acordării cetăţeniei „europene” moldovenilor. Un articol din 2010, în Il giornale, se încheia aşa: „În timp ce Bruxelles-ul se uită, Moldova e deja printre noi”! Parcă scriau de ebola. Un articol care vorbea în termeni oribili despre Chişinău, oraş uitat, care nu se remarcă decât prin maşini furate şi prostituţie.

Am stat şi am mestecat înjurături, porcării, rasisme câteva ore. Nu vă imaginaţi că moldovenii nu intrau în calcul! Acum titlurile articolelor sunt de genul: „doi cetăţeni moldoveni, cu acte româneşti…”. S-au prins şi italienii care e şmecheria cu „paşapoartele date cadou de Băsescu” – cum nota presa italiană (menţionez că în presa germană guvernul român era criticat tocmai pentru că dă prea greu cetăţenia română moldovenilor).

După ce mi s-a acrit până în adâncul inimii de sângele roman, m-am pus să mai caut prin presa germană înjurături adresate nouă: nichts, niente, nada, rien, nimic, nicevo! Bun, ştiri cu hoţi români (fără adresă la ţară), dar şi cu elevii premianţi de etnie română. Nemţii nu atacă fiindcă ei ştiu să se gestioneze. Ei se descurcă acolo cu minorităţile lor. Problema la italieni şi spanioli e că nu îşi pot gestiona infracţiunile şi atunci urlă de fericire când sunt semnate de români / moldoveni. Nu spun asta în silă faţă de ei, ci tocmai să întăresc legătura de rudenie dintre noi şi ei, cumătrismul antic pe care ei nu şi-l doresc (şi nici noi).

În schimb ca hora romană să fie deplină, ne înjurăm şi îmbrăţişăm fără să obosim. Televiziunile din Moldova abia aşteaptă să ne bage sub nas câte un reportaj despre viaţa bună „la Italia”. E concurs, nu alta! Aşa că mai încingem o horă latină, ca să ne scuipăm după aceea fără complexe. Ca la grădiniţă, când învăţăm să ne certăm: „eşti plost!” „şi tu eşti cletin!”. Aşa şi noi: italienii mai scriu pe un forum că ce bine ar fi să dispară românii de pe planetă, moldovenii mai spun că sunt români până ajung în Italia, apoi schimbă caseta pe partea cealaltă, românii consideră moldovenii parte din cultura română, până e vorba de un premiu şi apoi se restrâng graniţele culturale. În dulcea noastră genealogie romană.