Un ultim omagiu pentru Petru Cărare. Când şi unde îţi poţi lua rămas bun de la regretatul poet
În acelaşi an, Uniunea scriitorilor recomandă spre publicare primul volum de versuri lirico-satirice "Soare cu dinţi". Volumul însă nu trece de cenzura sovietică, iar poetului i se pune ştampila de "naţionalist".
La scurt timp, după ce împreună cu mai mulţi prieteni depune flori la monumentul lui Ştefan cel Mare cu ocazia împlinirii a 600 de ani de la descălecarea Moldovei, este trimis în exil, până în 1961, la Teleneşti.
Când revine, poetul este angajat la teatrul Luceafărul, însă rămâne în continuare în dizgraţia cenzurii comuniste.
Petru Cărare este cunoscut datorită volumelor "Poiana veselă", "Ploaie cu soare", "Vânătorul", "Ce culoare are vântul?", "Umbrela" (1970) şi alte opere, care au contribuit la educarea tinerii generații.
EPIGRAME DE PETRU CĂRARE
Şomerul
Greu câştig, din când în când…
Viaţa mi-i pe-un fir de aţă –
Când mă simt mereu flămând,
Sunt sătul… de-astfel de viaţă!
Cameleonul
Vreau să se ştie sus, chiar azi, la centru,
Că sunt croit din stofă colectivă:
Am fost şi sunt şi veşnic voi fi pentru
Şi contra celor care-s împotrivă…
Către un migrant înveterat
Dacă-ţi place ţara noastră,
Haide s-o schimbăm cu-a voastră,
Dar mă tem că şi-n Sibir
Ai să-mi vii ca musafir…
De-ale economiei de piaţă
Nu, să ştiţi că nu e banc:
O persoană mult străină
A sosit la noi în tanc
Şi-a plecat în… limuzină.
În drum spre viitor
Mă străduiesc şi îi dau zor
Cu tot ce am mai rezistent,
Dar cum s-ajung în viitor,
Când n-am ieşire… din prezent?
Panslaviştii
Sute şi iar zeci de ani
Cum tot vor mereu fereastră
Să-şi deschidă spre Balcani,
O deschid prin… casa noastră.
Problema glontelui din spate
Ştiu că de pe baricade
Să cobor nu mi se cade,
Dar când văd că pe un frate
L-a ajuns un glonţ, din spate,
Întorc arma înapoi:
– Cine-a tras din noi în noi?!
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!