Nu ştiu alţii ce cred apropo de autorii evenimentelor de la 7 aprilie, însă eu unul am tot mai multe dubii atât în versiunea comuniştilor, cât şi în cea a Opoziţiei de atunci. Prea multe forţe au fost interesate să se întâmple ceea ce s-a întâmplat, ca să-i bănuieşti doar pe unii. Bineînţeles, nu toţi au jucat roluri la fel de importante.
Să-i enumerăm. Opoziţia era interesată să ajungă cu orice preţ la guvernare? Era. Comuniştii vroiau să-şi fortifice poziţiile prin compromiterea pe orice căi a Opoziţiei, mai având şi „interese economice”, de pildă, legate de investiţii în reconstrucţia celor două sedii vandalizate? Este o certitudine. Oamenii din business, care au fost discriminaţi şi abuzaţi de comunişti timp de opt ani, erau interesaţi să-i răstoarne pe comunişti? Fireşte. Rusia îşi dorea o Moldovă cât mai instabilă? Îşi dorea. România se săturase de un regim ostil la Chişinău? Se săturase. UE şi SUA erau, la rândul lor, iritate de un lider imprevizibil ca Voronin? Erau. Toţi par să fi fost motivaţi şi toţi par să fi participat într-un fel sau altul. Şi fiindcă fiecare dintre ei îşi are partea sa de vină, sunt cu toţii interesaţi ca adevărul să nu fie cunoscut.
Cele spuse până aici, însă, nu diminuează nicidecum fapta tinerilor, aspiraţia lor sinceră spre libertate, democraţie şi Europa. Este evident că, dintre toţi actorii lui 7 aprilie 2009, ei au fost principalii „vinovaţi”. Şi este iarăşi evident că, fără lupta lor, astăzi am mai fi zăcut sub cizma marasmaticului de Voronin.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
