Astăzi 21 Septembrie 2018, Vineri - Ultima actualizare la ora 07:04
Abonamente

Atitudini 24 Iulie 2012, ora 05:57    Din editia print

Marime Font

Unire cu Ţara sau cu partidul?

Odată cu scăderea dramatică a popularităţii PD-L şi a preşedintelui Traian Băsescu pe parcursul anului 2011, implicarea civică şi politică a românilor moldoveni din stânga Prutului (în continuare, moldoveni), din contră, a sporit.

 
 
 

Apogeul activismului lor a coincis cu apogeul protestelor antiguvernamentale şi antiprezidenţiale din iarnă când, în urma unor manifestaţii-maraton, premierul PD-L Boc şi-a dat demisia, fiind înlocuit de M. R. Ungureanu. Atunci s-a văzut, poate pentru prima dată după independenţă în asemenea hal, discrepanţa dintre aderenţa politică a majorităţii moldovenilor şi a majorităţii celorlalţi români. Primii îşi rupeau cămaşa de pe ei pentru cei pe vremea cărora li s-au acordat cele mai multe cetăţenii, burse şi „sufletisme”, iar ceilalţi nu mai ştiau cum să facă să scape de „portocalii”, inclusiv de preşedintele Traian Băsescu.

Până aici toate bune şi frumoase. Moldovenii ştiu că sunt români şi acţionează ca atare, implicându-se în viaţa publică, preponderent politică din Ţară. Şi eu am susţinut mereu o implicare cât mai activă şi coerentă în viaţa cetăţii a moldovenilor, indiferent dacă aceştia au sau nu cetăţenie română (pentru că nu cetăţenia este măsura identităţii naţionale a unei populaţii peste care s-au mişcat graniţele fără a fi consultată vreodată). Tot eu am susţinut pronunţarea deschisă şi univocă privind chestiunile identitare ale moldovenilor, ceea ce nici până acum nu se face fără confuzii, injurii sau minciuni.



Una dintre confuziile la care mă refer ţine tocmai de asumarea existenţei unei naţiuni româneşti integre, fie şi imaginate pentru majoritatea moldovenilor, dar din care fac şi ei parte. Iar acest „a face parte” presupune a avea aceleaşi interese, aceleaşi aspiraţii, aceleaşi griji, aceleaşi frici, aceleaşi obiective ş.a.m.d. Mă întreb atunci, în ce măsură vor să facă parte din România de azi aderenţii la spaţiul românesc, împotrivindu-se voinţei a circa 70% din populaţia României care, la rândul ei, se împotriveşte PD-L-ului şi lui Traian Băsescu? Judecând după reacţii, nu prea-şi doresc să o facă. Şi atunci, oare Unirea din minţile noastre, aşa cum o percepeam în iarnă, mai este totuna cu Unirea din vară? Iarna nu-i ca vara, ştim.

Cu alte cuvinte, am impresia că ţara România este confundată de către românii ne-legaţi de viaţa statului România, cu un singur partid şi de un singur om: PD-L şi Traian Băsescu. De aici şi toate discordanţele. Nouă ni se pare că România înseamnă PD-L şi Băsescu, pentru că celelalte formaţiuni nu s-au remarcat prin mare lucru până acum, fie că a fost vorba de PNL, PSD sau mai noile UNPR, ICCD şi Noua Republică. Prin urmare, ne simţim ameninţaţi că România va redeveni ceea ce a fost înainte de aşa-zisa „epocă Băsescu” şi care a presupus câteva cetăţenii, de două ori mai puţine burse şi prea puţine „siropisme” (prea puţine pentru sufletul de poet al moldoveanului, în orice caz). Dar oare dacă ar dispărea această frică, ar mai protesta vreun moldovean împotriva adversarilor lui Băsescu? Şi care e faza, de fapt, cu aşteptările noastre? Am prefera noi să existe un partid-stat în România, precum exista acum câţiva ani PCRM la noi, sau ne-ar plăcea ca, totuşi, toate partidele importante din statul român să aibă o politică decentă şi corectă faţă de românii din jurul României, inclusiv faţă de cei moldoveni?

Eu cred cu tărie că anume aici stă cheia coerenţei discursurilor şi comportamentelor noastre, respectiv în asumarea faptică a promisiunilor de felul aceleia pe care a făcut-o Victor Ponta la Chişinău din numele USL: eficientizarea sistemului de recunoaştere a cetăţeniilor române pentru românii „des-cetăţeniţi”. Dar şi multe altele, care ar ţine de susţinerea logistică şi de infrastructură a celor 5000 de burse acordate anual, de stimularea schimburilor interumane, de cunoaştere, de susţinere a patrimoniului naţional românesc din stânga Prutului etc. Sunt lucruri care au fost începute şi care am încrederea că vor continua, indiferent dacă în următorii câţiva ani, mai mult din inerţie, noi tot vom scanda „Băsescu, te iubim!”, „Jos uzurpatorii!” şi alte asemenea drăgălăşenii pasionale.

Tudor Cojocariu

Un articol de: Opinia Cititorului
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi



Editorial 20 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Viața și moartea doamnei Clara

…O cheamă doamna Clara, locuiește într-un apartament cu două odăi, are 45 de ani, doi băieți, unul de 22, iar altul de 19 ani.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 19 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Anotimpul și cheltuielile

Cât nu am vrea să ne ferim de cheltuieli, fiecare anotimp vine cu lista lui de cumpărături. Că sunt sărbătorile de iarnă, că este Paștele, că e vară și vrem concedii – o cheltuială apare întotdeauna.

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 13 Septembrie 2018, de Dan Nicu

O tragedie uitată – Cehoslovacia anului 1968

În a doua jumătate a lunii august, Europa a marcat 50 de ani de la invadarea Cehoslovaciei de către trupele URSS şi ale altor state din blocul sovietic.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 12 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Caritate sau reclamă?

Ori mai degrabă aș spune că ambele. Și când spun acest lucru, o fac cu convingerea că reclama va fi condiționată cu timpul de caritate.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 11 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

Zece ani de la războiul ruso-georgian. Cauze și efecte

În această săptămână, s-au împlinit zece ani de la războiul ruso-georgian, care a condus la apariția a două noi conflicte înghețate în Regiunea Extinsă a Mării Negre: Abhazia și Osetia de Sud, recunoscute ca state independente, cu precădere, de către Federația Rusă. 

() Citeşte tot articolul