De 1 decembrie 1918 ne despart decenii de cuget si suflu national, care isi infiripase radacinile inca din vremea lui Mihai Viteazul. In acea zi, „Romania Noua”, ziar editat la Chisinau de ardeleanul Onisifor Ghibu, informa cititorii despre evenimentul ce urma sa aiba loc la Alba-Iulia. ,,In cetatea de la Alba-Iulia, care a vazut acum 318 ani in cuprinsul ei pe faptuitorul unirii tuturor romanilor, se petrece astazi cel mai insemnat fapt din intreaga noastra istorie de aproape doua mii de ani. Reprezentantii legali ai celor patru milioane de romani transilvaneni, care de un mileniu intreg sufar sub jugul unguresc, sunt adunati acolo pentru a croi, in deplina libertate, o soarta noua, declarand pentru vecie Unirea Ardealului cu toate tarile romane”.
Unul dintre participantii la Marea Adunare de la Alba-Iulia a fost tanarul Lucian Blaga. Desi evenimentul era asteptat de un mileniu, premergatoare lui au fost razboaiele balcanice si Primul Razboi Mondial. In opera cu caracter autobiografic Hronicul si cantecul varstelor Blaga remarca: ,,…In primavara anului 1913, zumzetul egal al vietii noastre de liceeni (…) avea sa fie coplesit de preocuparile palpitante in legatura cu complicatiile politice si razboaiele din Balcani. Presimteam ca si Romania, ai carei cetateni virtuali ne socoteam, ar putea sa intre in foc dintr-un moment in altul. …Politiceste gandeam doar in functie de Romania. …Campania din Bulgaria, pe care trupele romane aveau s-o realizeze cu atata succes, era pentru sentimentul unanim al transilvanenilor numai o deprindere in vederea altor ispravi, un preludiu pentru o epopee…”.
La inceputul Primului Razboi Mondial, Romania isi declara neutralitatea la Consiliul de Coroana din 21 iulie/3 august 1914 de la Sinaia, dar in hotararea acestui consiliu se mentiona: ,,Romania va astepta cu arma la picior spre a intra acolo si atunci cand va socoti necesar si potrivit cu interesele sale”.
Ca si orice transilvanean, Lucian Blaga astepta iesirea Romaniei din neutralitate.
,,…Preocuparea generala, obsedanta, a romanilor din Transilvania era una si neclintita: cand va intra Romania in razboi? Aveam ingereasca certitudine ca interventia dorobantului va face, de la o zi la alta, sa se aplece cumpana sortii si a istoriei, decisiv, ca sub puterea unui suprem verdict… atunci deznadajduiam ca ,,?ara” va mai gasi vreodata conditiile prielnice de a mai iesi din neutralitate…”.
,,Neutralitatea” a durat pana la 4/17 august 1916, cand Romania a semnat tratatul de aderare la Antanta, iar la 15/28 august 1916 i-a declarat razboi Austro-Ungariei.
,,…era duminica si sarbatoarea Sfintei Marii. …Luni de dimineata, Lionel (fratele mai mare al lui Lucian Blaga), hotarat a-si reincepe activitatea avocationala, pleca la birou. Ma imbrac si merg si eu intr-acolo… Nu trecu nici o jumatate de ora si Lionel da buzna, cam palid: ,,Ai auzit?”. ,,Ce?”, fac eu, asteptand sa aud vestea, singura ce doream s-o aud. ,,Romania a declarat razboi ieri dupa-amiaza!”…
,,In octombrie 1918 eram la Viena. Cursurile universitare incepusera intr-o atmosfera de generala nervozitate… Bulgaria se prabusise. In Imparatia austro-ungara si in Germania simptomele de dezagregare se inmulteau de la o zi la alta…Manifestatiile se inteteau. Urmaream miscarile mai ales in fata Parlamentului, din parcul mare unde, in ceasuri de ragaz, ma plimbam cu Cornelia. Eram prea tineri, poate, ca sa fi putut intrevedea liniile istorice mari, ce incercau sa se nasca sub ochii nostri. De altminteri, semnificatia seculara a convulsiunilor nu ne preocupa; noi vedeam un singur lucru: vedeam apropiindu-se ziua in care Transilvania va fi a noastra, scapata de ocolul vulturului heraldic…
Dupa alte vreo cateva zile se vestea de la Budapesta ca Tisza Istvan, unul din pilonii monarhiei, a fost impuscat la el acasa de-un grup de soldati revolutionari. Sub impresia acestei stiri m-am oprit in fata unei librarii, in vitrina careia era afisata o harta mare a Europei centrale, ce se descompunea chiar din ,,ordinul” imparatului… Alaturi atarna si un manifest al imparatului care ,,ingaduia” in sfarsit ,,popoarelor sale” sa se organizeze in state nationale… Manifestul era adresat tuturor popoarelor din monarhie, numai noua, romanilor, nu. Nici in acest ultim ceas al monarhiei, noi, romanii, nu aveam nici un fel de fiinta in constiinta imperiului”.
Unirea Basarabiei cu Romania la 27 martie 1918 si a Bucovinei la 28 noiembrie 1918 creeaza cele mai favorabile conditii de unificare a statului roman prin miscarea pentru autodeterminare a romanilor din Transilvania. Batuse ceasul de constituire a statului modern roman.
,,Pentru marea, istorica adunare de la Alba-Iulia, mentioneaza Lucian Blaga, unde s-a hotarat alipirea Transilvaniei la patria-muma, n-a fost nevoie de o deosebita pregatire a opiniei publice. Pregatirea se facuse de sute de ani. In dimineata zilei de 1 decemvrie, ca la un semnal, lumea romaneasca a purces spre Alba-Iulia, pe jos si cu carutele. Fratele meu si cu mine luaram si noi o trasura… Era o dimineata rece de iarna…
La Alba-Iulia nu mi-am putut face loc in sala adunarii. Lionel, care era in delegatie, a intrat… Pe camp se inaltau ici-colo tribunele, de unde oratorii vorbeau natiei… In ziua aceea am cunoscut ce inseamna entuziasmul national, sincer, spontan, irezistibil, organic, masiv… Seara, in timp ce ne intorceam, cu aceeasi trasura la Sebes, atat eu, cat si fratele meu, ne simteam purtati de constiinta ca ,,pusesem” temeiurile unui alt Timp, cu toate ca n-am facut decat sa ,,participam” tacuti si insignifianti la un act ce se realiza prin puterea destinului. Faptul de la rascrucea zilei, cu taria si atmosfera sa, ne comunica o constiinta istorica.
Cand am trecut prin Lancram, satul natal, drumul ne ducea pe langa cimitirul unde, langa biserica, Tata isi dormea somnul sub radacinile plopilor… ,,Ah, daca ar sti Tata ce s-a intamplat”, zic eu fratelui meu, intorcand capul spre crucea din cimitir. Si cat a tinut drumul prin sat n-am mai scos nici un cuvant, nici eu, nici Lionel… Cand dam sa iesim din sat, numai ce auzim dintr-o curte, neasteptat, in noapte, un strigat de copil: ,,Traiasca Romania dodoloata!” (acest ,,dodolot” era in Lancram cuvantul curent pentru ,,rotund”)”.
Adunarea Nationala a fost deschisa de catre Stefan Cicio-Pop, Presedintele Consiliului National Roman Central. Din partea Basarabiei au participat vicepresedintele Sfatului ?arii, Pantelimon Halippa, si deputatul Vlad Cazacliu.
Declaratia de unire a fost rostita de Vasile Goldis. In unanimitate a fost adoptata rezolutia despre unirea romanilor din Transilvania, Banat, Crisana si Maramures cu Romania. Peste zece zile, o delegatie in frunte cu episcopul Miron Cristea a plecat la Bucuresti si a prezentat regelui si Guvernului Romaniei actul Unirii de la Alba-Iulia.
Ulea Calistru,
profesoara de istorie la
Gimnaziul din Moseni, Rascani
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
