Urari de viata lunga Dictatorului in exercitiu

1. Moartea miturilor izbavitoare
Primele bilanturi ale scrutinului electoral din 5 aprilie, cele care se preteaza unei masurari si contabilizari cantitative, sunt urmatoarele:

1. Trei morti, doi disparuti si cateva sute de copii si adolescenti macelariti de politie.
2. Doua cladiri guvernamentale vandalizate, costul reparatiilor carora Dictatorul le estimeaza la 800 milioane de lei.
3. Zece-cincisprezece mandate furate de comunisti de la Opozitie prin fraudarea alegerilor.
4. Zeci de mii de moldoveni care vor sa obtina pasaport romanesc pentru a putea parasi RM.
5. Zeci de mii de moldoveni umiliti de Dictator pentru faptul ca au votat partidele de opozitie.
6. Zeci de ONG-uri si institutii media supuse controalelor si presiunilor de intimidare pentru „vina” ca nu sunt inregimentate in partidul Dictatorului.
7. Milioane de lei de la Buget care nu vor ajunge in bugetele localitatilor conduse de reprezentantii Opozitiei.
8. Milioane de dolari care nu vor intra in RM din cauza ca investitorii straini nu doresc sa-si riste capitalurile aici.
9. Mii de profesori de la licee si universitati acuzati de Dictator ca ar fi cultivat la discipolii lor ideologia fascismului si a romanismului.
10. Sute de cetateni luati la ochi de politie si securitate, care in saptamanile urmatoare vor fi interogati, arestati, hartuiti.

Exista si alte bilanturi, care nu pot fi formulate si cantarite matematic, dar a caror importanta nu este mai mica decat a celor zece enumerate mai sus. Unul dintre acestea este moartea unui mit frumos pe nume Uniunea Europeana. Reactiile care au urmat dupa 5 aprilie, dar indeosebi dupa 7 aprilie, din partea Bruxellesului si a Strasbourgului au avut efectul unui dus rece pentru cateva milioane de moldoveni naivi, care asteptau de ani de zile izbavirea, precum candva asteptau ca lumina sa vina de la Rasarit. Mintita ani de zile de catre conducerea comunista a R. Moldova, Europa a fost socata de evenimentele de la Chisinau si i-au trebuit aproape trei saptamani ca sa-si revina, sa-si recapete vocea, iar cand si-a recapatat-o, le-a spalat pe toate in doua ape, dand dreptate si guvernarii, si Opozitiei, in asa fel ca sa impace partile. Singurul lucru pe care l-a inteles cu toata claritatea cetateanul simplu a fost acela ca Europa nu ne vrea, ca se fereste de noi ca de niste leprosi, ca asa-zisa integrare europeana a R. Moldova a fost un vis frumos, ucis si inmormantat de comunistii de la Chisinau, cu complicitatea tacita a Europei. Ca sa ne plateasca cumva acest mort, Europa ne propune un „parteneriat estic”, „o politica europeana de vecinatate”, incluzandu-ne in lista unor sase tari post-sovietice cu „certa vocatie europeana”, cum ar fi Belarus, Azerbaidjan, Armenia…

Ca sa vezi, insa, nici aceasta initiativa europeana n-a placut Chisinaului. Dictatorul in exercitiu a spus clar ca aceasta initiativa ar fi o incercare de incercuire a CSI-ului. Moscova, la randul ei, s-a aratat si ea ingrijorata de noua propunere a UE. Dictatorul considera ca, chipurile, ar trebui sa fim tratati ca statele din Balcanii de Vest. E o manevra menita sa ne izoleze si mai mult de Europa, iar ea, Europa, incearca sa ne convinga ca nu e naiva… Daca nu e naiva – cum e?

…Moldovenilor care nu se impaca deloc cu comunismul Dictatorului in exercitiu le-a mai ramas un mit izbavitor, unul singur, numit Romania. Cand am vazut cum o parte a Europei (care zice ca nu e naiva!) a sarit in capul Romaniei (deoarece aceasta a decis sa urgenteze procedura de redobandire a cetateniei romane), m-am intrebat ingrozit: ce se va intampla cu R. Moldova, daca moare si acest mit?
 

2. Dictatorul in exercitiu trebuie sa stie ca veni-va si aceasta zi…
Cine l-a privit, miercuri seara, pe Dictator la NIT cu siguranta a simtit cum il trec fiori reci. Foarte reci. Intreg discursul lui si toata fiinta lui – fata umflata, ochii insangerati – sugerau un singur lucru, si anume: ca avem in fata un om periculos, obsedat patologic de ura impotriva Romaniei si a oponentilor sai politici. Desi nu mai este presedinte si nu reprezinta decat partidul sau, Dictatorul a continuat sa vorbeasca de pe pozitia unui presedinte legitim, care reprezinta legitim populatia R. Moldova. Am obosit sa mai scriu despre acest individ, subiectul ma plictiseste, dar m-am fortat sa-l abordez doar pentru a mai demonstra inca o data ca ura patologica a acestui individ fata de romanii de aici si fata de Romania i-a intunecat cu totul mintile; in loc sa rationeze logic – bate campii si halucineaza.
Pentru a demonstra ca Romania nu ar avea, chipurile, niciun drept moral sau istoric de a fi atenta la ceea ce se intampla in R. Moldova, Dictatorul a repetat vechiul basm compus de comunisti in timpul asa-zisului recensamant al populatiei, conform caruia in R. Moldova ar exista doar 2,3 procente de romani. Tot el, referindu-se la structura electoratului moldovean, a declarat ca in R. Moldova ar exista doar 10-12 procente de electorat unionist, care se pronunta pentru unirea cu Romania. Nu vi se pare ca ceva nu se leaga, ca Dictatorul in exercitiu bate campii?
Cum pot exista doar 2,3% de romani, daca exista 10-12% de populatie unionista care se pronunta pentru unirea cu Romania? Sa intelegem din aceasta ca exista la vreo 10% de unionisti care nu se considera romani? Ce legitati ar mai fi si astea? Zic si eu, ca eroul lui Cosbuc: Nu cerceta aceste legi, caci esti nebun de le-ntelegi.
…Cine l-a privit nu a putut sa nu observe ca, de cate ori se ajungea la subiectul dat, Dictatorul devenea foarte enervat si iritat. Eu inteleg de ce. Chiar cu mintea lui intunecata si incetosata, el nu poate sa nu inteleaga un adevar, alarmant si dureros pentru el si gasca lui: cele 41 de mandate ale Opozitiei, care reprezinta aproape jumatate din electoratul RM, sunt mandate oferite de populatia care-si leaga viitorul european de Romania si ca in conditiile unui recensamant (referendum) democratic, cel putin jumatate din moldovenii din RM s-ar declara etnici romani.
Dictatorul mi-e oponent politic, doar atat, de aceea, omeneste nu-l urasc, nu-i doresc „disparitia de pe fata pamantului”, ci dimpotriva, ii doresc ani multi inainte, ca sa ajunga ziua cand copiii de astazi vor avea drept de vot… Doresc sa ajunga ziua cand i se va prabusi visul sau de aur – ca in R. Moldova ar exista doar 2,3% de romani. Acelasi lucru le doresc si lingailor aflati in etern exercitiu de lingere a cizmelor Dictatorului. Si aceasta zi va veni… Ea a fost anuntata pe 7 aprilie.
 

3. Dictatorul in exercitiu, liberalismul si marea burghezie
Priceput in toate, de la bovine pana la doctrine, Dictatorul s-a pronuntat si asupra teoriei si practicii liberalismului. Potrivit lui, liberalismul e un curent periculos, daunator, deoarece anume reprezentantii lui au provocat actuala criza mondiala. Partidele liberale de la Chisinau sunt, dupa parerea lui, niste copii ale partidelor lui Basescu si Tariceanu de la Bucuresti, iar in R. Moldova nu exista baza sociala pentru liberalism. Aici Dictatorul pare sa aiba dreptate, pentru ca, intr-adevar, unde sa mai incapa si liberalismul, cand comunismul a ocupat tot spatiul, fiind bagat de politie in toata Moldova, de la Naslavcea – la Giurgiulesti? Dictatorul a mai opinat ca reprezentanta liberalilor in toata lumea e marea burghezie. (Sa mori de ras, nu alta: Boris Vieru si Corina Fusu de la PL – marea burghezie!) La noi, in R. Moldova, dupa cum se stie, cea mai bogata familie e Familia Dictatorului in exercitiu, ea reprezinta marea burghezie din Moldova. Reiese ca in respectiva augusta Familie si papa, si mama, si fata, si baiatul sunt liberali? Care-i logica?
Naiva intrebare, caci Dictatorul, marele burghez, nu se bazeaza pe logica, ci pe bata.