Atitudini

Uzurpatorii care strigă „Uzurpatorii!”

Într-un foarte bun articol de investigaţie pe care îl puteţi găsi pe portalul e-democracy.md, intitulat „Criza constituţională: Responsabilităţi şi consecinţe”, Veaceslav Zaporojan, judecător asistent la Curtea Constituţională, constată că „prin această lege Republica Moldova, peste noapte, fără consimţământul poporului, care, conform art. 2 din Constituţie, este suveranul puterii de stat, s-a transformat din republică prezidenţială în republică parlamentară. Evenimentul constituţional nu ar fi fost unul discutabil, dacă anterior, la 23 mai 1999, în cadrul referendumului republican consultativ, poporul suveran nu s-ar fi pronunţat pentru întărirea prerogativelor prezidenţiale, şi nu diminuarea lor”. Autorul articolului descrie cu lux de amănunte cum un proiect prezentat anterior de 38 de deputaţi ai ADR a fost trecut prin Comisia specială pentru examinarea proiectelor de legi privind revizuirea Constituţiei, condusă de deputatul comunist Vadim Mişin, şi schimonosit sub presiunea comuniştilor. Relevant este faptul că, în momentul adoptării, anume comuniştii au insistat ca în art. 78 din Constituţie să fie montat detonatorul crizei de astăzi, pentru că varianta propusă pentru adoptare conţinea următorul alineat: „Dacă şi în turul doi nici un candidat nu va întruni numărul necesar de voturi, se organizează al treilea tur de scrutin cu candidaţii participanţi la turul doi, ales considerându-se candidatul care a obţinut votul majorităţii deputaţilor aleşi”.

Autorul precizează că „…în şedinţă, preşedintele Comisiei speciale constituţionale (care era nimeni altul decât Vadim Mişin – n.n.) a exclamat: (citez din stenograma şedinţei) „nu mai puţin de 3/5, şi de 100 ori, dacă nu s-au găsit 3/5, preşedintele să-i împrăştie dacă nu au minte cei din această sală, de aceea nu mai puţin de 3/5. Măcar şi 2, 3 sau 20 de tururi”. La unison, deputatul Vladimir Voronin a declarat: „… noi vorbim de preşedintele ţării, dacă noi dorim să ridicăm acest statut al preşedintelui ţării, dumnealui trebuie să fie încredinţat că are o susţinere de o majoritate mai mare decât 50 plus 1. Această majoritate îi dă lui, îi permite de a fi mai independent, mai de sine stătător în activitatea lui de preşedinte. Noi insistăm, fracţiunea (comunistă), să scoatem aceste două cuvinte, că turul nu ştiu care cu 50 plus 1, şi să repetăm de câte ori trebuie alegerile acestea până ce se va alege un preşedinte ca lumea”. De remarcat că, după această declaraţie, preşedintele Comisiei speciale a anunţat fără a ezita: „Este clară formula. Se exclude alineatul care prevede turul trei, cu votul majorităţii deputaţilor”.

Legea nr. 1115 a fost votată în foarte mare grabă: trei lecturi, cu tot cu lectura finală, într-o singură zi, caz nemaiîntâlnit în practica parlamentară. Graba strică treabă, spune un foarte înţelept proverb popular. Iar dacă e vorba de o lege cârpită în grabă, făcută pentru a rezolva un caz concret, adică de o singură folosinţă şi îndreptată contra unei persoane concrete, apoi graba asta costă foarte mult. Nu mă refer doar la criza politică de durată care a creat o stare de disconfort psihologic la scară naţională, ci şi la banii concreţi luaţi din bugetul de stat şi aruncaţi în vânt. Zelosul judecător asistent de la Curtea Constituţională a mers până la capăt în cercetarea sa: el a făcut o socoteală şi a ajuns la concluzia că – pentru cele trei scrutine anticipate petrecute în 2009 şi 2010, un referendum şi o procedură de numărare repetată a voturilor – contribuabilii moldoveni au plătit 90 de milioane 100 de mii de lei. Şi dacă vineri, 16 martie 2012, Parlamentul nu alegea preşedintele, ci decideau dizolvarea Legislativului şi deschideau drumul spre alte alegeri anticipate, precum o cer deputaţii comunişti, procesul trebuia să continue, aşa cum spuneau Mişin şi Voronin în 2000, de 20, de 100 de ori, de câte ori se va cere până când preşedintele va fi ales cu 3/5 de sufragii. Adevărată nebunie şi lipsă de gândire statală, cum iubesc să se exprime comuniştii. Fiindcă nu 100, nu 20 de tururi, populaţia nu ar fi suportat nici măcar unul, având dreptul să declare dementă clasa politică care provoacă alegeri anticipate fără a ţine seama de nevoile şi sărăcia în care supravieţuieşte majoritatea populaţiei.

Dar iată că preşedintele a fost ales, înverşunarea însă continuă. Comuniştii renunţă să se întoarcă în Parlament, cheamă în continuare lumea la răscoală, ei nu recunosc autoritatea actuală a statului, rup cămaşa de pe dânşii şi ameninţă că se vor răzbuna. Pentru ce? Pentru că tot ei au pus la cale o lege strâmbă şi întreg tămbălăul? Pentru că tot ei au violat suveranitatea poporului, luându-i dreptul de a-şi alege preşedintele direct? Nu în urma acestui abuz au venit ei la putere în 2001? Ce a fost asta, dacă nu curată uzurpare?

Vocea Basarabiei,
19 martie

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *