Vania Prostu

publicat în TÂRÂŞENII comuniste pe 16 August 2009, 17:40

Lui Vania Paiu ii placea umorul. Si ii placea atat de mult, incat nu era zi in care sa nu faca ceva de ras. Si dupa ce o facea, Vania radea singur de se prapadea de ras, pentru care apucatura lumea din sat l-a poreclit Vania Prostu. Cea mai mare realizare a acestui ins pe taramul umorului personal era… udatul in buzunarul altuia.

Ce facea Vania? Il invita pe cineva la el in ograda, il cinstea cu vin pana il imbata crita si, sa ma scuzati, i se uda omului in buzunar. Imediat ce-si termina treaba, izbucnea intr-un hohot de ras de se trezea si cel udat, iar Vania arata la el cu degetul, chema si vecinii sau pe cine mai trecea pe drum ca sa le arate cat de nesimtit este cel cu pata pe pantaloni. Apoi il lua de spate pe cel patit si-l trimitea pe ulitele satului, iar el, Vania Paiu, mergea din urma si chiuia de bucurie.
Cei care erau invitati stiau ei ce-i asteapta dupa o caldare de vin la Vania in ograda, dar ispita bauturii era atat de mare, incat erau gata sa suporte toata hlizeala lui de prost. Oricum, nimeni din sat nu mai credea ca omul s-a udat in pantaloni. Toti stiau ca-i trebusoara lui Vania si, daca stiau, nici rusinea nu mai era asa de mare.
Spalau bietele neveste pantalonii „suguiti” de Vania Prostu si se gandeau cu durere la blestemul care a dat peste ele. Vania Prostu, avand bani, era singurul care mai cumpara vinul de la oamenii din sat. Si oamenii i-l vindeau, ca de unde sa ia alti bani?