Vasile Soimaru:Fototerapia m-a salvat de boala deputatiei

Interviu cu Vasile Soimaru, doctor in economie, profesor ASEM

Numele conf. dr. Vasile Soimaru este cunoscut cititorilor TIMPULUI prin articolele inserate in cotidianul nostru si prin cele zece carti lansate pe parcursul ultimului deceniu. Mai putini insa isi amintesc ca el este unul dintre fondatorii Academiei de Studii Economice, ca, in calitate de deputat in primul parlament, a votat Declaratia de independenta a RM si ca a facut (si face) multe fapte bune pentru cauza nationala. Tocmai de aceea, i-am solicitat cu placere acest interviu.

 

– Domnule Soimaru, sustineti la TIMPUL rubrica „Enciclopedia minciunilor comuniste”. De ce ati ales ziarul nostru?

– Pentru ca-mi place. Il citesc de la bun inceput. Cu toate ca am facut multor oameni abonamente la TIMPUL, eu nu m-am abonat, pentru ca nu pot sa astept pana in seara, ca sa-l citesc acasa. La opt dimineata il iau de la chiosc. Cinci zile pe saptamana, TIMPUL si cafeaua de dimineata sunt cei doi prieteni ai mei de care nu ma pot desparti. Joia, beau o cafea dubla, pentru ca mai citesc si „Literatura si Arta”. In celelalte zile nu beau cafea, fiindca nu apare TIMPUL. Colaborez, pentru ca n-am mai rezistat toamna trecuta, cand Vladimir Voronin a participat la adunarea festiva consacrata Zilei economistului, la care, practic, si-a batut joc de economisti. Iar acestia au venit intotdeauna cu idei, pe care puterea comunista niciodata nu le-a luat in seama. Pentru ca in tara asta e ascultat un singur om, iar interesele nu sunt ale tarii, ci ale unui cerc ingust de personaje politice.

– Ce ne puteti spune despre consecintele celor opt ani de guvernare comunista, adica a indivizilor care vor sa puna iarasi mana pe putere?
– Comunistii nu ca vor sa puna mana, ei nu vor s-o ia de pe putere. De altfel, puterea comunista la noi n-a disparut niciodata. In cei 18 ani de independenta, doar vreo trei ani si jumatate guvernele au fost conduse de niste oameni mai aproape de idealurile noastre democratic si nationale. In rest, au fost la putere toti acei care au iesit din Comitetul Central al Partidului Comunist al RSSM.

– Dar si atunci au condus tara tot ei…
– In primul parlament, doar o treime erau democrati. Iar prim-viceprim-ministru era Andrei Sangheli, capetenia comunistilor, aliat al lui Voronin. Si acum, acesta din urma arata cu degetul la democrati, ca ei au distrus tara… Ei, comunistii, au fost intotdeauna la putere. Poate de acum inainte vom avea parte si noi de o guvernare democrata, o echipa formata de oameni care nu sunt corupti si care n-au fost in partidul comunist.

– La recenta intalnire de la ASEM cu Marian Lupu i-ati adresat o intrebare pentru care el v-a multumit, afirmand ca i-ati mai pus una acum patru ani si i-a fost de ajutor, devenind presedinte al parlamentului. Ce l-ati intrebat atunci?
– I-am propus, in gluma, desigur, ca, in cazul in care nu va fi ales deputat, sa vina in calitate de profesor la ASEM. El n-a inteles gluma, dar spicher a devenit si crede ca eu l-am ajutat. Acum, l-am intrebat: cum ne pot duce comunistii in Europa, daca refuza sa semneze o simpla conventie privind micul trafic de frontiera? Si le-a spus studentilor ca el nu-si va vinde tara. Dar parca aceasta nu e vanzare de tara, cand peste un milion de cetateni, de la nord la sud, asteapta sa poata calatori liber dincolo de Prut? Pentru orice eventualitate, Lupu a ascuns biletelul in buzunarul de la piept – crede ca se vor tine de cuvant comunistii si-l vor alege presedinte.

– Si totusi, cine vinde tara?
– Ea de mult e vanduta. Poate, de acum inainte sa incercam recuperarea ei, sa facem sa devina cat mai independenta. Sunt un unionist convins, dar sprijin independenta R. Moldova, mai ales ca am votat-o in primul parlament. Adica, nu-s mai putin patriot decat Voronin. Eu vad salvarea in unire, care, mai devreme sau mai tarziu, se va produce si s-ar putea intampla ca nepotii lui Voronin sa devina martorii ei sau chiar feciorul lui, care si-ar salva firma, inchisa nu demult in Romania.

– Ce s-a intamplat in cei opt ani de guvernare si care este situatia economiei la ora actuala?
– In aceasta perioada, cei mai importanti indici economici au cunoscut, in aparenta, o dinamica pozitiva. In realitate, comunistii au distorsionat calea reformelor, care au inceput in 1999-2000. Sa ne amintim numai de faptul ca, din 1992, abia in 1999 am reusit sa realizam reforma teritorial-administrativa in R. Moldova. In loc sa dezvolte acest proces, comunistii ne-au intors inapoi, la raioanele sovietice, care sunt bugetofage si ineficiente. Ne-au intors numai pentru ca sa dea acolitilor lor cate un post de presedinte de raion, de sef de directie s.a.m.d. ?arile care au facut aceasta reforma s-au miscat inainte, noi insa am mers ca racul inapoi. Ma ia, pur si simplu, groaza cand ma gandesc ce ii asteapta pe cei care, dupa 5 aprilie, vor prelua puterea. Le va fi nespus de greu sa readuca intr-o albie fireasca procesul reformelor.

– Si daca vin din nou comunistii?
– Se vor prabusi. Ei au luat, numai de ochii lumii, niste tineri, pe care i-au corupt si carora in viitor le va fi rusine ca au slujit partidul comunist. Si-au patat biografia (CV-ul) pentru toata viata.

– Ce parere aveti: vom reusi sa scapam de comunisti?
– Daca nu la 5 aprilie, atunci imediat dupa asta. Pentru ca e anacronic sistemul in care traim noi. Chiar si Cuba, si Coreea de Nord vor merge pe o alta cale.

– Cand a venit la putere, Voronin a declarat ca va construi o Cuba a Europei.
– Si i-a reusit, pentru ca, oriunde ne-am duce, rade lumea de noi, mirandu-se: cum de nu ne-am debarasat de comunisti? In 2001, unii politicieni dadeau vina pe moldoveni ca i-au adus la putere pe comunisti. Dar nu e de vina poporul. In 1994, cetatenii nostri i-au votat pe agrarieni si, peste patru ani, i-au dat jos. Asa vor cadea si comunistii! In 2001, pur si simplu, alegatorii s-au razbunat pe cei care n-au fost in stare sa asigure o dinamica a reformelor si o crestere a nivelului de trai.

– Credeti ca fortele democratice vor reusi sa creeze o coalitie in viitorul parlament si sa readuca reformele pe fagasul lor?
– Sper ca vor reusi. Insa, daca nu vor reface ceea ce au distrus comunistii in opt ani de guvernare, la urmatoarele alegeri vor urma soarta acestora. Tocmai de aceea, democratii trebuie sa-si asume responsabilitatea guvernarii si sa intoarca „protapul” spre Europa.

– Sunt constienti, in opinia dvs., cetatenii nostri de importanta scrutinului din 5 aprilie?
– Cel putin studentii ma conving de asta. Numai in anii ’90 am observat un asemenea activism tineresc. Miscarea studenteasca se trezeste. Tinerii vor sa aiba un viitor aici, acasa, nu ca parintii lor, care au fost nevoiti sa plece sa munceasca la negru peste hotare.

– Vor scapa oare vreodata Voronin de Rosca, Rosca de Voronin sau poporul de Vorosca?
– Am sa ma simt de trei ori mai fericit, daca n-am sa-ti raspund la aceste trei intrebari…

– Acum cativa ani, pe cand era premier, la o intalnire la ASEM Tarlev cauta un student pentru postul de ministru al Economiei. Va intreb: avem economisti profesionisti care ar putea salva tara de dezastrul economic in care ne aflam?
– Sunt destui, numai ca nimeni nu-i asculta. In R. Moldova exista un singur „manager” si un singur „economist” – Vladimir Voronin – care face tot ce-i trasneste prin cap si ce-i legat de Oleg al sau. De Tarlev ce sa zic? Ne-a demonstrat ce poate face in sapte ani de zile. Acum, vrea sa ne demonstreze ca s-a trezit. Mai bine s-ar intoarce din nou la fabrica de bomboane, daca, fireste, va dori cineva sa-l primeasca.

– Cu zece ani in urma, ati lansat o carte – „Caderea premierilor”. Nu reveniti la o noua editie?
– La o noua editie nu voi reveni. Acum zece ani era o alta situatie, o perioada specifica a tranzitiei moldovenesti, in timpul careia cadeau premierii ca frunzele toamna. Dar in lista mea de prioritati am alte proiecte. Dupa ce comunismul moldovenesc se va duce pe lumea cealalta, vreau sa scot la bun sfarsit o lucrare intitulata „Caderea comunistilor” sau „Adio, comunism!”. Iar dupa aderarea R. Moldova la Uniunea Europeana – „Caderea zidului ghimpat de la Prut”.

– Aveti o pasiune – arta fotografica. Ati editat si un album de zile mari – „Romanii din jurul Romaniei in imagini”. Ce v-a facut sa parcurgeti in cinci ani peste 100 mii de kilometri si sa ardeti opt tone de benzina?
– De fapt, acesta este al doilea album, dupa cel intitulat „Poeme in imagini”, editat in 2004. Primul aparat de fotografiat – o „sapuniera” – l-am cumparat in 1994, cand am fost impreuna cu primul rector al ASEM, regretatul Paul Bran, la Universitatea din Omaha-Nebrasca, SUA. Peste doi ani, am reusit sa fac prima fotografie artistica. In 2001, cand am plecat din parlament si din politica, acest interes s-a transformat intr-o pasiune adevarata. Niciun deputat nu trece usor peste perioada in care redevine un simplu cetatean. Eu am trecut-o mai usor, cu ajutorul fotografiei. Va spun sincer: m-am tratat de deputatie si de politica prin intermediul artei fotografice si am numit acest tratament „fototerapie”. E un fenomen nou in terapeutica, pe care le-as recomanda si actualilor guvernanti in curs de „pensionare” fortata. In copilarie eram pasionat de desen. Dar n-am putut deveni pictor. Pe urma – de poezie. Scriam versuri – de altfel, proaste – pe care nu mi le accepta nicio redactie, fiind sfatuit sa ma ocup de altceva. Asa am ajuns la „Poeme in imagini”. Unii specialisti afirma ca fotografiile din acest album sunt adevarate poeme. M-am razbunat prin fotografie mai ales pe cei de la „Scanteia leninista”, revista mea din copilarie, care imi rebutau versurile.

– Cum i-ati cunoscut in acea indelungata calatorie pe romanii din afara ?arii?
– Am pornit la drum dupa expirarea celui de-al doilea mandat de deputat. Am inceput cu Bucovina, ca sa ajung in Maramuresul istoric, in Transcarpatia, dincolo de Nistru, de Bug, in regiunea Odesa, in Caucaz, Bulgaria, Croatia, Grecia, Macedonia, Serbia, Albania, Ungaria, Cehia, Slovacia si Polonia. Peste tot am dat de romani adevarati, la chip si la suflet.

– Ce stiu ei despre noi?
– M-am bucurat ca ne cunosc si ne considera frati. N-am avut probleme de comunicare. Firea de roman nu se pierde nicaieri. Peste tot, m-am simtit ca acasa. Am lansat acest album in mai multe orase de pe ambele maluri ale Prutului si in alte state mentionate mai sus. In total, am avut 33 de prezentari si 33 de cronici publicate in presa acestor tari. Prima lansare a avut loc la 27 martie 2008, in ziua cand am marcat 90 de ani de la Unirea Basarabiei cu Romania. Evenimentul s-a desfasurat la ASEM, cu participarea regretatilor Grigore Vieru si Vasile Vasilache. Ultima, cea de-a 33-a prezentare, s-a produs pe 11 decembrie 2008, la conferinta anuala a Bancii Nationale a Romaniei. Cele mai frumoase amintiri le am de la prezentarea de la Alba-Iulia, capitala Unirii tuturor romanilor, la 1 Decembrie 2008.

– La ce lucrati in prezent?
– Lucrez la doua monografii. Am revenit la domeniul stiintific care ma pasioneaza.

– In 1991, ati fondat, impreuna cu regretatul profesor de la Bucuresti Paul Bran, Academia e Studii Economice. Ce-a insemnat aceasta pentru Dvs.?
– Acesta a fost cel mai frumos proiect in viata mea la realizarea caruia am pus si eu umarul. A fost o adevarata victorie a economistilor moldoveni. Dupa zeci de ani de visuri, in sfarsit, a fost creata si la Chisinau o institutie superioara nationala de inalte studii economice, in care, pentru prima data, au avut acces si bastinasii la invatamantul financiar-bancar si in domeniul relatiilor economice internationale. Regretatul Paul Bran a ctitorit cea mai trainica punte peste Prut, numita ASEM. A elaborat si un proiect de program de privatizare, altul decat cel bazat pe bonurile patrimoniale populiste. Dar n-avea cine sa-l accepte. L-au inteles numai premierul de atunci Valeriu Muravschi, viceprim-ministrul Gheorghe Efros si inca vreo cativa. A fost votat, din nefericire, un program populist, care se credea ca o sa-i faca pe toti bogati, in realitate, insa, facandu-i pe majoritatea saraci…

– Va multumesc pentru interviu.