Actualitate

Victor Catan, ex-ministru de Interne: Conducerea statului trebuie sa raspunda pentru ceea ce s-a intmplat pe 7 aprilie

In anii 1997-2000, Victor Catan a fost ministru al Afacerilor Interne. In prezent, generalul-maior de politie Victor Catan este presedinte al Asociatiei Internationale a Ofiterilor Organelor de Drept. L-am invitat, in calitate de expert, sa se pronunte pe marginea evenimentelor care au avut loc la Chisinau pe 6 si 7 aprilie curent.

– Domnule general, ce s-a intamplat, de fapt, la 6 si 7 aprilie la Chisinau?
– Ziua de 7 aprilie va intra in istoria RM ca o zi tragica prin faptul ca manifestatiile pasnice, care au aparut spontan in Piata Marii Adunari Nationale (PMAN), au fost transformate de catre un grup de persoane extremiste in acte de vandalism, de incalcare a ordinii publice, de dezordine in masa. Dar toate acestea, cred eu, puteau fi evitate.
 

– Cum si in ce mod?
– Acest protest spontan al tineretului a fost conditionat de mai multe premise. Pe parcursul a opt ani de guvernare, comunistii au polarizat societatea in „ai nostri” si „ceilalti”, au politizat organele de drept, transformandu-le in instrumente ale guvernarii care, pe de o parte, protejeaza conducerea, iar pe de alta parte, prigonesc opozitia. Au fost incalcate in mod flagrant drepturile si libertatile fundamentale ale omului – dreptul la intruniri, dreptul la informare, accesul la mass-media. Fraudarea alegerilor de la 5 aprilie 2009 a fost punctul culminant al faradelegilor guvernarii comuniste. Cand au fost anuntate primele rezultate ale alegerilor, majoritatea absoluta a populatiei, care stia ca a votat alti concurenti electorali, a ramas socata la vestea ca, de fapt, a invins Partidul Comunistilor. In special tinerii au inteles ca se pune cruce pe viitorul lor european.
 

– Si atunci au iesit in Piata…
– Prima reactie a tineretului a fost luni seara, cand circa zece mii de tineri s-au adunat in PMAN. A fost un miting pasnic, dar se observa ca in randul manifestantilor erau niste persoane care chemau la actiuni violente. Evident, conducerea Ministerului de Interne a avut informatii veridice despre aceste persoane, despre instigatori, si trebuia imediat sa intreprinda toate masurile de rigoare, pentru a evita eventualele dezordini. De altfel, in MAI era de acum formata o practica de asigurare a ordinii publice la diferite manifestatii. Pe parcursul a cinci ani, in calitatea mea de prim-viceministru de Interne, eram responsabil de asigurarea ordinii publice. Pe atunci se desfasurau mii de manifestatii, la care participau de la 100-200 de persoane pana la sute de mii de cetateni si niciodata nu s-a permis ca organele de mentinere a ordinii publice sa faca abuz de putere, sa provoace multimea. Noi intotdeauna acumulam informatia, discutam cu organizatorii, asiguram ordinea publica in asa fel ca sa nu atatam spiritele, ca aceste mitinguri sa se desfasoare pasnic. Vazand seriozitatea si atitudinea noastra loiala fata de desfasurarea pasnica a mitingurilor, nimeni nici nu incerca sa produca dezordini. Daca erau unele elemente, ele erau izolate in asa mod, incat multimea nici nu observa si totul se facea fara agresivitate. Fiindca violenta provoaca violenta.
 

– Sa revenim la 6 aprilie. Ce trebuia sa faca politia?
– Vazand amploarea manifestatiei, organele de drept trebuiau sa intreprinda anumite masuri. Deoarece era evident ca a doua zi se vor aduna si mai multi, urma de gasit pe cineva care sa-i organizeze. La nivelul conducerii de varf a republicii, al Ministerului de Interne era cazul sa fie contactati liderii partidelor de opozitie, care aveau priza la tineret si care-l puteau influenta imediat si dirija pentru a fi evitate dezordinile. De asemenea, trebuia mobilizat tot efectivul, cu mijloacele necesare, ca sa apere obiectivele de importanta majora – presedintia, parlamentul si guvernul. Din 1992 pana in 2000, pentru noi, cei din Interne, era sfant ca institutiile statului sa fie pazite cu strictete, iar fortele si mijloacele sa corespunda amplorii manifestatiilor care se desfasurau.
 

– Domnule Catan, sa trecem la ziua de 7 aprilie, cand cele cateva zeci de tineri au aruncat cu pietre si au patruns in sediul presedintiei. Cum de au reusit ei sa intre atat de usor acolo? Cum a actionat politia si cum, de fapt, trebuia sa actioneze in asemenea caz?
– Din situatia creata am inteles ca Ministerul de Interne a fost incapabil de a preveni faptul ca manifestatia pasnica sa nu degenereze in dezordine in masa. In cazul dat, consider ca fortele si mijloacele politienesti au fost dislocate irational, nechibzuit, iar manevrele cu scuturi pur si simplu provocau multimea. Evident ca in fruntea manifestantilor s-au plasat unii provocatori, dar acestia erau doar cateva zeci de insi si era necesara izolarea imediata a acestora. In niciun caz nu trebuie ca identificam multimea de manifestanti pasnici cu cateva duzini de elemente distructive.
 

– Au spart cordonul de politisti, au aruncat cu pietre. Ce masuri trebuiau intreprinse?
– Cordonul a fost format neprofesionist, nu erau rezerve care ar fi putut sa intervina in caz de necesitate. De obicei, in asemenea cazuri se fac doua-trei cordoane si numaidecat, in incinta cladirii, intotdeauna erau amplasate forte, mijloace de aparare, de acum cu alt efectiv, mai bine pregatit, dotat cu mijloace speciale, ca in niciun caz sa nu fie admis accesul strainilor. Daca apararea activa ar fi fost organizata profesionist, niciun individ nu ar fi patruns in cladire. Bate la ochi patrunderea libera in interior a unor elemente criminale care prea usor au traversat patru etaje ale cladirii si s-au pomenit pe acoperisul presedintiei. Mai mult, se observa ca cineva din Serviciul de protectie si paza chiar i-a condus in acel loc.
 

– Cum comentati ceea ce s-a intamplat in continuare?
– Dupa cedarea cladirii presedintiei, s-a observat ca fortele de ordine de la intrarea in parlament au opus rezistenta pentru a evita patrunderea provocatorilor. Totodata, nu au fost intreprinse masuri de aparare si prevenire a unor incendii la etajul intai, fapt ce a condus la intrarea infractorilor in cladire. Acolo, acesti indivizi urmau sa fie neutralizati, ca sa nu se admita incendierea si devastarea imobilului. Ordinul de retragere a fortelor politienesti din parlament a fost unul absurd. Executarea acestui ordin a condus la incendierea si distrugerea totala a birourilor.
 

– Spre seara, tineretul s-a retras. Dar au intrat alte persoane, care n-au participat la proteste, si au inceput furturile. De ce politia nu a curmat aceste acte de vandalism?
– Analizand dezvoltarea cronologica a evenimentelor, ne dam seama ca cei din fruntea MAI au dat dovada de neglijenta in exercitarea functiilor de serviciu, fapt care s-a soldat cu prejudicii materiale in proportii deosebit de mari. Ei afirma ca astfel au evitat varsarile de sange. Daca organele de ordine erau conduse profesionist, puteau fi evitate orice urmari grave. Este mincinoasa afirmatia conducerii statului si cea a MAI, conform careia cedarea cladirilor s-a facut pentru a fi evitate varsarile de sange. Am observat ca politistii se deplasau liber prin multime, fara a fi agresati.
 

– Se presupune ca fortele de ordine nu aveau echipamentul necesar si tehnica speciala…
– Intr-o anumita masura, sunt de acord. Organele de mentinere a ordinii publice nu trebuie sa fie asigurate doar cu birouri luxoase si tehnica de calcul, dar si cu echipament special pentru combaterea actiunilor violente in masa. Acesta nu exista nici in anii ’90. In cazul dat s-a simtit nu atat lipsa de mijloace speciale, cat de ratiune, minte si intelepciune. In combaterea actiunilor violente n-a fost implicata
brigada cu destinatie speciala, care dispune de elemente de lupta adecvate.
 

– Cum de s-a intamplat ca, dupa retragerea manifestantilor in Piata, distrugerile au continuat in proportii si mai mari?
– Este inexplicabila indiferenta organelor de drept fata de patrimoniul national. Se cuvenea ca aceste cladiri sa fie luate sub paza si sa fie localizate toate incendiile.

– De ce s-a procedat altfel?
– Transformarea manifestatiilor pasnice in dezordine in masa sunt favorabile partidului de guvernamant care are posibilitatea, prin prisma anchetarii unilaterale a evenimentelor, sa limiteze arbitrar democratia, drepturile si libertatile fundamentale ale omului, sa se razbune pe Opozitie si sa instaureze un regim dictatorial. De altfel, noi observam ca sunt retinute, in majoritatea cazurilor, persoane care nu au comis acte violente. De la inalte tribune, in mass-media oficiala se trambiteaza despre existenta unei tentative de lovitura de stat, de rebeliune a fortelor liberale si democratice. E mai comod sa dai vina pe oponentii politici si sa continui guvernarea in acelasi stil dictatorial.
 

– Ce lectii ne-au dat aceste evenimente?
– Prima lectie este ca pentru toate lucrurile care se intampla in stat poarta raspundere conducerea suprema a acestuia. In cazul de fata, autoritatile publice sunt obligate sa-si recunoasca greselile ce au conditionat evenimentele din 7 aprilie. Organele de drept urmeaza sa cerceteze evenimentele din aprilie curent obiectiv, sub toate aspectele, fara admiterea imixtiunii politice in infaptuirea justitiei, ca nicio persoana nevinovata sa nu patimeasca. Ancheta trebuie sa se desfasoare in stricta conformitate cu legislatia procesuala, fara maltratarea participantilor la proces.
– Va multumesc pentru interviu.

 

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *