La Chişinău, acţiunile de comemorare au început cu o slujbă de pomenire la Catedrala „Naşterea Domnului”, la care au luat parte Vlad Filat, Marian Lupu şi oficiali de la ministerele Apărării şi Afacerilor Interne. În Piaţa Marii Adunări Naţionale, veteranii războiului din 1992, veniţi în grupuri, s-au reorganizat într-o coloană în faţa monumentului lui Ştefan cel Mare şi Sfânt. Aşteptau să înceapă ceremonia de depunere a florilor. Politicieni, funcţionari ai Primăriei Chişinău, militari şi foşti combatanţi au lăsat în tăcere câte două garoafe pe piedestalul monumentului.
„Astăzi e Ziua memoriei pentru colegii care au căzut în conflictul de pe Nistru. Îl numim conflict, dar, în realitate, a fost un război între Rusia şi R. Moldova. Evenimentele de atunci trebuie restabilite aşa cum au fost, nu cum au încercat unii să le prezinte în toţi aceşti 19 ani. Statul trebuie să-şi amintească mai des de noi, pentru că ne-am ridicat la apărarea pământului nostru, nu la cotropirea unor teritorii străine”, a spus veteranul Victor Răilean, fost şef al Statului-major de pe platoul militar Cocieri.
Din centrul capitalei, participanţii la luptele de pe Nistru s-au îndreptat în coloană organizată spre Cimitirul Militar, unde liderii Alianţei s-au închinat în faţa eroilor care au apărat libertatea statului, iar garda prezidenţială a depus coşuri cu flori la monumentul „Mama îndurerată”.
„Autorităţile de la Tiraspol continuă şi astăzi să provoace noi probleme, cum ar fi interzicerea accesului ţăranilor pe terenurile lor agricole sau căutarea spionilor în dreapta Nistrului, cum s-a întâmplat în cazurile Vardanian şi Cazac. Din această cauză, tristeţea este şi mai mare după 19 ani”, a recunoscut Mircea Snegur, primul preşedinte al R. Moldova independente.
Conform tradiţiei, veteranii au mers la mormintele camarazilor căzuţi pentru a-şi depăna amintirile şi a bea un strop de tărie în memoria lor. La Cimitirul Central din strada Armenească, am întâlnit-o pe Nionela Popovici, mama lui Anatol Popovici, singurul judecător din Moldova care a luat parte la războiul de pe Nistru. La 16 iunie 1992, fiul ei a plecat benevol să apere independenţa statului, iar peste patru zile a fost răpus de gloanţele inamice la Tighina. Gardiştii transnistreni i-au luat actele de identitate şi nu l-au mai înmormântat. Mama a găsit cadavrul tocmai peste o lună şi l-a adus la Chişinău.
„El a fost un patriot deosebit. Şi-a iubit patria mai mult decât viaţa sa. Nu a putut să rămână nepăsător atunci când la Nistru se vărsa sânge, deşi putea s-o facă, era judecător”, mărturiseşte cu durere Nionela Popovici. Ea îşi aminteşte că Anatol era foarte mândru atunci când a primit legitimaţia de luptător, deoarece era primul său act scris cu grafie latină. …Avem multe asemenea dureri. Ele trebuie să ne unească.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
