Actualitate

Vin turcii!

De-abia ieșită la liman, după o vară îndelungată și călduroasă, guvernarea de la Chișinău a decis tocmai la începutul toamnei să facă hatârul unor tembeli de peste mări și țări. Mare belea a dat peste noi, mare! Dar, decât să fim niște palavragii sadea, mai bine am sta strâmb la taifas, dar am judeca drept. Bine ar fi să nu facem recurs la niște tertipuri de dugheană, ci să vorbim pe îndelete, fără a ne ascunde după șandrama. Vorba e că niște zevzeci (lumea spune că ei ar asculta de beizadeaua securiștilor pruto-nistreni) s-au năpustit într-o dimineață ca niște haimanale asupra unor dascăli, aciuați cu mulți ani în urmă pe plaiurile noastre. La modul practic, i-au prins cu arcanul, de față cu bieții lor copii și colegi de lucru, care priveau năuciți spectacolul aiuritor…

Ceea ce a urmat în foarte scurt timp a fost și mai caraghios: cei șapte profesori au fost trimiși în surghiun tocmai acolo de unde dăduseră bir cu fugiții, acum mulți ani. Practic, ei au fost azvârliți de către bravii noștri ieniceri înapoi, în ghearele sultanului sângeros. Și asta în flagrantă contradicție cu toate convențiile și angajamentele internaționale la care R. Moldova este parte, fapt care ne amintește de cele mai negre vremuri ale totalitarismului, atunci când bănuiala se transforma fără nicio urmă de proces în sentință și când cel acuzat nu avea nicio șansă să se apere în fața unui regim nemilos.

Nu mai dă nimeni nici o para chioară pe viitorul copiilor

În încercarea de a ieși basma curată, cel care este pașă peste toți mușteriii de mucava din divanul de la Chișinău a ieșit imediat la popor cu un soi de șiretlic, care mai degrabă semăna cu o zeflemea. Cică, spunea ciobanul guguștiucilor palavragii de prin părțile noastre, vom cere imediat ca buclucașii cu iatagane de spahii să fie audiați de zor, nu cumva să creadă vreun caimacam din pașalâc că poate face ceva în afara legii, fără a-și lua un ciomag peste chelie. Hai sictir, bre! De parcă nu știe lumea ce fudul e acest tânăr căftănit, care ne-a promis, ceva timp în urmă, ca degrabă vom huzuri de bine, și de atunci tot stăm în așteptare de niscaiva chilipir, dar ia-l de unde nu-i… Barem dacă nu ar fi fost matrapazlâcul cu cele 70 de hectare din marginea Chișinăului, donate ageamiilor de peste mări și țări, dar tare frică îmi mai este că peste ceva timp vom afla că, în loc de construcția unor acareturi împărătești pentru sportivi, vom asista la o mare împărțeală a cașcavalului între ghiolbanii neamului.

Și mai abitir s-a arătat a fi mai-marea peste toți dascălii din țară, care s-a grăbit să ne liniștească. Cică, „vor fi luate toate măsurile care sunt necesare”, pentru ca procesul de studii în școlile de unde au fost furați cu arcanul directorii și profesorii, să continue „fără abateri”. Halal de asemenea promisiuni! Habar nu am cum ar putea aceste licee să-și continue munca, după toată această cacealma, după ce niște lefegii haini au tăbărât buluc peste învățători, dând cu cazmaua în prezentul și, mai ales, în viitorul copiilor. Zadarnică această încercare de a ascunde totul după o perdea de fum, căci se vede cu ochiul liber că această încercare de a drege busuiocul este doldora de naivitate, împachetată fiind în „bune intenții”. Un stat care își trimite dascălii la moarte sigură, dând astfel de caldarâm cu orice urmă de noțiune de stat de drept sau de drepturi fundamentale ale omului, nu poate fi bănuit de intenții bune vizavi de copiii săi. Într-un asemenea stat, nu mai dă nimeni nici o para chioară pe viitorul copiilor, nici pe educația lor, nici pe sănătatea lor mintală.

Nu „riscăm” să ne apropiem prea tare de Uniunea Europeană

Ce să înțelegem noi din tot acest calabalâc? Că guvernarea actuală a ajuns la o asemenea mahmureală, încât s-a desprins complet de realitate și nici nu-și mai dă seama că acțiunile sale nu mai sunt demult compatibile cu declarațiile oficiale, pretins „proeuropene”? Că cei din divanurile de pe malul Bâcului, după ce și-au umplut hambarele până la tavan, sunt atât de disperați, încât, pentru a-și salva pielea și averile, sunt gata să facă orice compromis cu orice derbedei de aiurea? Că R. Moldova a alunecat definitiv în dictatură și că de acum încolo oricine poate deveni o victimă a mofturilor puterii, care nu a ezitat să dea cu buzduganul peste faimoasele „principii și valori”, pe care nu contenește să le tot afișeze? Frică îmi este, că avem de-a face cu toate acestea dintr-odată.

De acum înainte, putem sta „liniștiți”… Cu o democrație pusă amanet de către guvernanții care, în mod normal, ar fi trebuit să se ridice primii întru apărarea drepturilor omului, R. Moldova nu „riscă” să se apropie prea tare de Uniunea Europeană. Zică ce-or zice solii statului nostru la Bruxelles, New-York sau Washington, dar acolo unde libertățile fundamentale sunt tăvălite prin molozul autocrației, nu poate fi vorba de niciun fel de apropiere de lumea civilizată. Prin cele întâmplate recent la Chișinău, guvernarea din R. Moldova a mai trecut un hotar, transformându-se din chiulangii inofensivi în ale democrației în adevărați huligani servili, aflați la cheremul dictatorilor din lumea întreagă și îndeplinind fără crâcnire orice indicații, fie ele oricât de abuzive și contrare normelor democratice.

Am ajuns în epoca medievală timpurie

Se pare că la Chișinău zarurile sunt aruncate. Avem cu duiumul motive de a crede că aceste acțiuni vădit ilegale nu sunt întâmplătoare, că totul se încadrează într-un joc mult mai amplu, de nivel regional sau chiar continental. R. Moldova a făcut un mare pas înapoi pe calea dezvoltării sale. Prin satisfacerea nazurilor unui dictator recunoscut ca atare în întreaga lume, țara noastră s-a autoexilat, reușind „performanța” de a face acest lucru în ambele dimensiuni dintr-o lovitură. Din punct de vedere geografic, ne situăm acum printre dictaturile servile din Asia Centrală, fără o identitate bine definită și în căutarea unui stăpân care să ne arate, din când în când, iataganul. Din punct de vedere temporal, am ajuns prin epoca medievală timpurie, când răpirile de oameni și coercițiunea arbitrară era la ordinea zilei. Să nu creadă cumva guvernanții noștri, cei care nu au ezitat să pună pe tejghea instituțiile statului, că vor reuși să mușamalizeze aceste abuzuri, întorcându-și din nou fesurile după moda apuseană. În Occident, democrația și drepturile omului nu se limitează la simple palavre de tarabă, iar cochetarea cu regimurile dictatoriale nu poate fi dată uitării. Degeaba se mai speră că, fără schimbări radicale în conducere, cineva ar mai putea avea încredere astăzi în pozițiile afirmate oficial de către R. Moldova.

Ultimele incidente răsunătoare, pe plan internațional, au demonstrat foarte clar că Occidentul nu va face niciun compromis cu regimurile dictatoriale, mai ales când este în joc siguranța și integritatea fizică a persoanelor. Cazul Skripal este o ilustrare în acest sens, pentru că riposta diplomatică a țărilor occidentale împotriva Rusiei a fost una exemplară. Capac peste toate, după furtul miliardului și capturarea instituțiilor statului, credibilitatea noastră pe plan extern era deja la cel mai jos nivel posibil. Acum, în urma celor întâmplate cu dascălii arestați și expulzați în mod abuziv, R. Moldova nu este doar un stat eșuat, ci și un stat care a deraiat completamente și fără întoarcere de pe calea democratizării. Ceea ce nu au putut face guvernările de stânga în anii 1990 și 2000 a reușit regimul „proeuropean” actual, transformând R. Moldova într-un pașalâc. Aferim, coșcogea „patrioților”!

Dorin Dușciac
Paris, Franța

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *