Astăzi 22 Februarie 2018, Joi - Ultima actualizare la ora 19:08
Abonamente

Editorial 3 Ianuarie 2017, ora 10:00    Din editia print

Marime Font

Vom putea câștiga lupta cu Dodon?

În ziua în care acest articol apare pe paginile TIMPULUI, Igor Dodon va depune jurământul și va fi instalat în funcția de președinte al Republicii Moldova. Însă nu avem nevoie ca dânsul să se afle deja în deplinătatea atribuțiilor prezidențiale ca să ne dăm seama cum vor arăta următorii patru ani cu el șef de stat.  

a

 

 
 
Chişinău
Hânceşti
Tiraspol
Chişinău 40 Hânceşti 39 Tiraspol 39
 

Asta pentru că Dodon ne-a oferit suficiente indicii despre intențiile sale, despre ceea ce gândește și despre fobiile care îl domină încă din această lună și ceva de când, din păcate, a fost ales președinte. Într-un interviu pentru un oarecare canal „global” care emite în zeci de limbi, ceea ce nu-l face mai puțin kremlinez și imperialist, Dodon a guițat, ofuscat, că moldovenii ar trebui să-și ceară scuze de la cetățenii ruși care se consideră conducători de „țară” la Tiraspol, pentru că ei, moldovenii, i-au atacat pe bieții „transnistreni” în 1992, ei sunt de vină și pentru război, și pentru separatismul care durează de atunci, deoarece au dorit Unirea cu România. O altă declarație șocantă a celui ajuns, din greșeală, președinte, a fost legată de așa-zisa „românizare” pe care Bucureștiul o practică pe tinerii moldoveni ajunși la studii în România, pentru că le oferă 5000 de burse în fiecare an. Aceasta din urmă a și făcut subiectul zilei la toate televiziunile importante de la București, fiind luată în discuție în emisiunile de dezbatere și analiză politică. Și mi-a lăsat un gust amar, de anii 2006-2009, când declarațiile antiromânești ale lui Voronin erau la ordinea zilei, expulzările de diplomați români de la Chișinău erau frecvente, ajungându-se chiar la trimiterea acasă a ambasadorului român, în aprilie 2009. Presupun, însă, că Dodonul îl va depăși cu mult în impertinență și imbecilitate pe bătrânul general bolșevic Voronin. Făcând mult mai multe pagube în relațiile dintre frații de pe cele două maluri ale Prutului.

Că Dodonul e așa cum e, nu-i de mirare. El a fost pregătit în laboratoarele FSB-ului sovietic, moștenitorul unor structuri sovietice, specializate în tentative de distrugere a unității românești, statului român, în lichidarea fizică a românilor ca etnie. Este un robot care va continua să bage strâmbe în următorii patru ani.



Dar ce facem noi, ceilalți? Cum ne apărăm de atacurile lui? Cum vom apăra ființa românească în teritoriul dintre Prut și Nistru, ca să ne putem relua drumul spre România și Europa peste patru ani?

Am mai fost în situația să strângem rândurile, să ne retragem pe poziții și să rezistăm în așteptarea unor vremuri mai bune. Și în 1995, și în 2002-2003, și în 2009, am luptat pentru idealurile în care credem. De fiecare dată, am învins. Vom învinge și acum?

Asta e întrebarea pe care mi-o pun. Nu mai suntem nici în 1995, nici în 2002, nici chiar în 2009. În 1995 mai erau pe poziții mulți luptători din 1989-1991, era mai ușor să mobilizezi cetățenii la rezistență împotriva agrarienilor care doreau și ei, la fel ca Dodon, „limba moldovenească” și „istoria Moldovei”. S-au dovedit slabi, până la urmă, încât până și Mircea Snegur, care intrase în 1994 în PDAM doar ca să capete un partid mare care să-l susțină, mai ales în teritoriu, i-a părăsit în aprilie 1995 și a cerut ca limba oficială din Constituție să fie numită „română”. În 2002, crescuse prima generație de copii care au căpătat memorie cursivă și au făcut primii ani în viață în anii revoluționari 1989-1991, care se aflaseră pe lângă luptătorii de atunci. Și atunci, Voronin a pierdut lupta și nu a demolat Istoria Românilor și Limba Română din școli și universități. În 2009, tinerii, și nu numai ei, se săturaseră de Voronin, iar României îi creștea vertiginos forța de atracție după aderarea la NATO și UE. Dar protestele din 2009, în scurtul timp care au durat, au marcat deja o deplasare față de cele din 1989-1991, 1995, și 2002, în sensul în care, dincolo de violențele regizate de provocatori, nici la mitingurile pașnice nu mai exista acel nivel al discursurilor, organizării, nu mai exista acea atmosferă spirituală înălțătoare pe care eu unul am prins-o în 2002, pe când aveam 13 ani. Am înțeles în 2009 că am câștigat lupta din nou, prin august – după ce comuniștii pierduseră majoritatea din Parlament în urma alegerilor anticipate din 29 iulie. Dar am mai înțeles un lucru încă de pe atunci – dacă acum câștigăm, iar peste câțiva ani, după ce ne-am bătut joc de noua șansă venită de sus, s-ar putea să ne dăm seama că acea șansă a fost și ultima. De ce?

Pentru că Republica Moldova este secătuită, biologic și social. Cei mai buni tineri și persoane active pleacă, aceia dintre ei care rămân nu mai sunt în număr suficient de mare ca să facă diferența, și cei mai mulți dintre ei sunt, oricum, dezamăgiți și s-au refugiat în proiecte personale, crezând că tăvălugul îi va ocoli, cumva. Cu fiecare zi care va trece, din mandatul lui Dodon, șansele noastre de a înlătura de la putere pentru totdeauna politicienii ca el și tovarășii lui, cu modul lor de gândire, vor scădea tot mai mult.

Îl vom putea învinge pe Dodon?
Întrebarea rămâne deschisă. 

Un articol de: Dan Nicu Contactează autorul
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi


Editorial 21 Februarie 2018, de Moni Stănilă

Chișinău – o cauză pierdută

Ori de câte ori călătoresc undeva nu mă pot abține să nu compar situația altora cu cea de la noi. Mai ales acum că am călătorit în Ucraina, la Odesa. 

() Citeşte tot articolul

Editorial 20 Februarie 2018, de Moni Stănilă

Inițiere în dialog

Îmi amintesc deseori de profesorul meu de Noul Testament din primii ani de facultate. El ne cerea insistent să nu intrăm în polemici. Nici într-un caz cu cei care vor să ne demonstreze că ei au dreptate. 

() Citeşte tot articolul

Editorial 20 Februarie 2018, de Constantin Tănase

De ce Roșca atacă intelectualitatea

Scrisoare către învățătorii și profesorii din școli, licee, colegii și universități 

() Citeşte tot articolul

Editorial 20 Februarie 2018, de Dan Nicu

Comratul „la datorie” din nou împotriva unioniştilor

Găgăuzii ar trebui informați despre beneficiile unirii în limba lor și în cea rusă.

() Citeşte tot articolul

Editorial 19 Februarie 2018, de Moni Stănilă

Postul Mare

Începe din nou Postul Mare. O perioadă de bucurii duhovnicești, de timp pentru suflet, de slujbe minunate, de pocăință încununată de înviere.  

() Citeşte tot articolul

Actualitate 22 Decembrie 2017, de Marin Basarab

Domnule Jereghi, ne așteptam să turnați filme, nu să vă turnați colegii

„Noi îl mustrăm întotdeauna pe tovarășul Stalin, și da, cu siguranță o merită. Însă eu vreau să întreb – cine a scris 4 milioane de denunțuri?” (Serghei Dovlatov)

() Citeşte tot articolul

Editorial 18 Decembrie 2017, de Octavian Țâcu

Dosarul Centenarului (V): Sfatul Țării în polemica dintre Ioan Pelivan și Pavel Miliukov

Spuneam în articolul precedent dedicat problemei legitimității Sfatului Țării la Conferința de Pace de la Paris (1919), că unul din cei mai importanți și înflăcărați apărători ai intereselor Basarabiei a fost Ion Pelivan.  

() Citeşte tot articolul


 

 



Cele mai citite articole Timpul.md