Editorial

Zaraza si Smaranda din Kizil Orda, capitala Romniei Mari

Moto: Un cap fara memorie este o fortareata fara garnizoana. (Napoleon)

Nici astazi nu voi scrie despre politica, ci voi incerca sa ma apropii de o problema sensibila pentru moldoveni – cea a memoriei noastre istorice. Prilej (dar si imbold) pentru aceasta mi-a servit lansarea, joi, la Biblioteca „Onisifor Ghibu” a cartii „Calvarul”, semnata de fostul detinut al gulagurilor comuniste Dumitru Ciobanu, in varsta de 88 de ani, din Lozova, Straseni.

De regula, gulagurile comuniste sunt asociate cu „siberiile de gheata”. Dar trebuie sa se stie ca multi moldoveni au fost deportati si in Kazahstan, regiunea Kizil Orda. Fiind student, doua „vacante de vara” le-am „investit” in dezvoltarea acestei regiuni, in componenta unui „detasament studentesc de constructii”. Probabil, cititorii mai tineri habar n-au ce au fost acele faimoase „detasamente studentesti”… Dar asta e alta tema…

… Detasamentul nostru a fost dislocat la vreo 40 kilometri de Kizil Orda. Lucram la fabricarea betonului, pentru alte constructii din zona. Intr-o zi, cu autobasculanta care a venit dupa beton, in afara de sofer, un kazah, mai era un om in varsta, care, stand la o parte ne urmarea si ne asculta cu foarte multa atentie si curiozitate. La un moment dat, a rupt tacerea si a inceput a vorbi cu noi intr-o frumoasa limba moldoveneasca, cu un usor accent „romanesc”. Va dati seama cat de mare a fost uimirea noastra…

… Era din Moldova, dintre cei deportati. Parca il vad si acum: bine legat, cu o fata mare, deschisa, cu ochii albastri. Auzise de la sofer ca in catun sunt studenti din Moldova si nu a rezistat – a venit sa ne vada… Era de pe undeva de prin partile Rezinei, spunea ca in copilarie fusese prieten cu poetul Andrei Lupan. Evoca diferite scene din copilaria si tineretea sa si plangea. Ne-a vizitat de vreo cateva ori in vara ceea. Intr-o zi ne-a cantat niste cantecele pe care eu le auzisem in copilarie – „Zaraza” si „Smaranda” – dar nu le stiam cuvintele.

…Va imaginati scena? Stepa arsa, nemarginita, unde „plutesc” iurtele ca niste corabii. Caldura arzatoare, 45 de grade. Sub un acoperis improvizat din foi de ardezie, murdari de beton, slabi, nebarbieriti, vreo sase studenti moldoveni asculta… romanta „Zaraza”. Din cand in cand razbate cate un raget de magar: I-ha! I-ha! „Cand in parc pe-nserate, apari, seniorito…”. I-ha! I-ha! „Gura ta e-un poem, de nebune dorinti, sanii tai un tezaur sublim…”. I-ha! I-ha! „Iesti un demon din vis, care tulbura minti…”. I-ha! I-ha! Batranul canta si plange, noi murmuram dupa el, stepa arde, totul e mort – ai senzatia ca toata Planeta e moarta, si numai aici exista viata – in catunul din Kizil Orda, unde, sub un acoperis de ardezie, un batran deportat le-a adus-o acestor studenti moldoveni pe aceasta misterioasa seniorita, care tulbura minti…Pentru un moment, Kizil Orda devenise „micul Paris” interbelic, capitala Romaniei Mari.

… Spre sfarsitul lui august am revenit la Chisinau. Castigul meu a fost 265 de ruble rusesti si doua romante romanesti – „Zaraza” si „Smaranda”. Rublele le-am cheltuit intr-o saptamana. Am ramas cu cele doua romante si cu imaginea batranului deportat. Iata de ce, citind cartea domnului Dumitru Ciobanu, am vrut sa scriu despre memoria colectiva a unui neam. Dar deoarece nu mai am spatiu, la acest subiect promit ca voi reveni in unul din numerele viitoare…

 

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *