Astăzi 22 Februarie 2018, Joi - Ultima actualizare la ora 08:51
Abonamente

Editorial 12 Octombrie 2017, ora 04:17    Din editia print

Marime Font

Ziua orașului

Se apropie ziua orașului, motiv de bucurie pentru mulți dintre noi. Concerte, ziua vinului și câte ceva gratuit ca oamenii să fie mulțumiți. De obicei muzica e fără plată pentru cetățeni, iar muzicienii primesc onorarii de la primărie.

a

 

 
 
Chişinău
Hânceşti
Tiraspol
Chişinău 40 Hânceşti 39 Tiraspol 39
 

Aproape că ar suna bine, dacă nu am ști cum stau lucrurile în realitate. În primul rând situația de la primărie e una halucinantă, iar în ceea ce mă privește, rămân la convingerea că lui Chirtoacă dosarul i s-a comandat politic. Dar nu vă faceți griji, întotdeauna se găsește cine să profite în urma situațiilor de acest fel.

Cred că, mai mult decât în oricare an, ziua orașului mă întristează. În Moldova, Chișinăul a reprezentat, mai ales după alegerile prezidențiale, singurul (ultimul) for proeuropean. Când se va ajunge la alegeri anticipate, cred că știți cu toții de unde va veni noul primar.



Probabil că atunci se va schimba și tematica sărbătorilor, vom vedea. Limpede e un lucru, Dodon nu a renunțat niciodată la primărie. Și știe el ce știe. Capitala reprezintă cam o treime din țară. Dacă îi schimbă și ei culoarea, am îngropat orice șansă de europenizare.

Chiar am observat că de o săptămână apare iar fițuica roșie gratuită în cutia mea poștală. Dar nu a fost nevoie să mă întreb ce se întâmplă, legal sau nu, socialiștii știu exact când e timpul să forțeze propaganda și când anume să ne burdușească poșta. Fără să deschid fițuica am știut: e momentul unei noi campanii de cucerire a capitalei.

Cu ce ne alegem noi, locuitorii? Cu nimic. Cu bătălii pe care nu ni le dorim. Cu oferirea unei noi ocazii partidelor să profite de confuzia generală și de neîncrederea tot mai mare a votanților.

S-au făcut de-a lungul anilor multe lucruri bune în capitală, dar pentru gospodarii noștri pare prea puțin. De fiecare dată prea puțin. Sărbătorile vin, se duc, îngreunează traficul, dau de băut, dau bani în stânga și în dreapta, apoi se trece la profit. Pentru că sărbătorile n-ar avea sens dacă nu ar aduce și profit.

Vedem și știm că micul nostru Chișinău nu arată ca metropolele occidentale. Orașul a ars acum câteva secole, a fost bombardat acum câteva decenii, nu ai de unde prezenta vestigiile altor capitale. Arhitectura modestă și micuță poate încânta privirea, dar nu va reuși nicicând să devină o țintă turistică.

Și totuși noi ne iubim orașul. Dar cum am făcut cu toată țara, vom face și cu el: îl vom da pe mâini nepotrivite, apoi vom începe să ne plângem sărăcia, iar din când în când, de câteva ori pe lună ni se vor organiza sărbători și concerte cu Millenium și Grigore Leps.

La câte festivaluri sunt în țara asta, de la cel al bostanului la nenumăratele festivaluri dedicate vinului, cred că mai putem inventa și Festivalul Copacilor din Chișinău. Că tot mai mult mi se pare că au rămas printre puținele atracții ale orașului. Cel puțin pădurile Chișinăului impresionează turiștii mai mult decât vinul tulburel și clădirile micuțe și frumoase.

Îmi declar dragul pentru acești copaci, care pot ascunde pe timp de vară anexele nebune lipite de blocuri de gospodarii noștri, care ne pot oferi umbră în zilele toride și care încă mai fură ochii turiștilor. Când vorbesc cu drag de Chișinău, la ei mă gândesc în primul rând și mă voi strădui să uit de celelalte lucruri, măcar o zi pe an, de hramul orașului.
 

Un articol de: Moni Stănilă Contactează autorul
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Actualitate 21 Februarie 2018, ora: 08:45

Omul pentru om e lup

Omul pentru om e lup Din editia print

( ) Citeşte tot articolul

Actualitate 21 Februarie 2018, ora: 08:38

Cum a căutat un preot dreptate la Stalin

Cum a căutat un preot dreptate la Stalin Din editia print

( ) Citeşte tot articolul


Editorial 21 Februarie 2018, de Moni Stănilă

Chișinău – o cauză pierdută

Ori de câte ori călătoresc undeva nu mă pot abține să nu compar situația altora cu cea de la noi. Mai ales acum că am călătorit în Ucraina, la Odesa. 

() Citeşte tot articolul

Editorial 20 Februarie 2018, de Moni Stănilă

Inițiere în dialog

Îmi amintesc deseori de profesorul meu de Noul Testament din primii ani de facultate. El ne cerea insistent să nu intrăm în polemici. Nici într-un caz cu cei care vor să ne demonstreze că ei au dreptate. 

() Citeşte tot articolul

Editorial 20 Februarie 2018, de Constantin Tănase

De ce Roșca atacă intelectualitatea

Scrisoare către învățătorii și profesorii din școli, licee, colegii și universități 

() Citeşte tot articolul

Editorial 20 Februarie 2018, de Dan Nicu

Comratul „la datorie” din nou împotriva unioniştilor

Găgăuzii ar trebui informați despre beneficiile unirii în limba lor și în cea rusă.

() Citeşte tot articolul

Editorial 19 Februarie 2018, de Moni Stănilă

Postul Mare

Începe din nou Postul Mare. O perioadă de bucurii duhovnicești, de timp pentru suflet, de slujbe minunate, de pocăință încununată de înviere.  

() Citeşte tot articolul

Actualitate 22 Decembrie 2017, de Marin Basarab

Domnule Jereghi, ne așteptam să turnați filme, nu să vă turnați colegii

„Noi îl mustrăm întotdeauna pe tovarășul Stalin, și da, cu siguranță o merită. Însă eu vreau să întreb – cine a scris 4 milioane de denunțuri?” (Serghei Dovlatov)

() Citeşte tot articolul

Editorial 18 Decembrie 2017, de Octavian Țâcu

Dosarul Centenarului (V): Sfatul Țării în polemica dintre Ioan Pelivan și Pavel Miliukov

Spuneam în articolul precedent dedicat problemei legitimității Sfatului Țării la Conferința de Pace de la Paris (1919), că unul din cei mai importanți și înflăcărați apărători ai intereselor Basarabiei a fost Ion Pelivan.  

() Citeşte tot articolul


 

 



Cele mai citite articole Timpul.md