Jurnal cu piuneze în pantofi
Pe la ora 15.00 l-am telefonat pe un scriitor mai în vârstă şi acesta tare s-a mai supărat că l-am trezit din somn.
UMBRELA LUI STIOPA
Stiopa deschise uşa frigiderului şi îşi aruncă ochii asupra rafturilor burduşite cu fel de fel de brânzeturi, salamuri, caşcavaluri, cărnuri şi cu o groază de mâncăruri:...
(INTERVIU) „KAGHEBIŞTII M-AU URMĂRIT CINCI ANI”
Un interviu cu profesoara universitară Raisa Ganea, realizat de Dumitru Crudu
Să dea Dumnezeu să nu am dreptate
Nu este an ca decernarea Premiului Naţional să nu se lase cu scandal.
O casă pentru Paul Goma
Dintr-o scrisoare deschisă trimisă preşedintelui Republicii Moldova de către un grup de scriitori, critici literari şi angajaţi ai Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova, am aflat că...
(INTERVIU) Am plecat din Chişinău cu un gând clar: există public
Un interviu cu editorul UN CRISTIAN (Cristian Cosma) realizat de Dumitru Crudu.
Şef-şef, da nu chiar pe vecie
Cu toate că s-ar putea să şochez foarte multă lume, ţin să afirm că cel mai progresist segment al societăţii noastre este cel politic, măcar şi de aceea că, în urma alegerilor,...
Oare cerem prea mult?
Umilinţa. E cel mai frecvent lucru pe care îl trăim zi de zi.
TEROAREA ÎN CONDIŢII DE LIBERTATE
D. era unul dintre cei mai buni prieteni ai mei încă din perioada studenţiei din Braşov, am şi stat o vreme în aceeaşi cameră.
FIUL UNUI CRITIC LITERAR FAIMOS
Soneria de la uşă care se auzi în tot apartamentul, îl făcu pe Adrian să răcnească.
Despre ce scriu poeţii din Iaşi „doamne, doamne, ce am mai râs!”
Primul lucru pe care l-aş putea spune despre poezia lui Şerban Axinte este că e o poezie situaţionistă, situaţiile de viaţă înlocuind ceea ce am putea numi, în mod tradiţional,...
Fricile unui om care stropeşte cu otravă cartofii
Fobiile, dacă nu chiar spaimele existenţiale, din cele mai reuşite poeme ale lui Ion Buzu, incluse în volumul 3 ml de konfidor, scos de Editura Casa de Pariuri Literare din Bucureşti, au...
Revenirea lui Mihail Feodorovici
A doua oară Mihail Feodorovici suna la 52 şi a doua oară eu mă furişam prin spatele său cu inima cât un arici, fără să-l salut.
