Duminică, cel mai mare stat din lume, Federația Rusă, care nu-și poate întreține toți cetățenii și unde există și astăzi oameni care mor de sărăcie, a făcut o risipă colosală de bani.  

Îmi pare rău s-o spun, dar cei care cred că astăzi este Ziua Internațională a Femeilor, le discriminează. Iar dacă această sărbătoare subînțelege inclusiv nediscriminarea pe criterii de gen, ar trebui să constatăm că în acest fel, pe 8 martie, bărbații care...

Dragi Tovarăși și pretini, galeria intelectualilor și politicienilor de vază care ne spun că nu este acum momentul Unirii s-a întregit cu o nouă figură hâdă. 

Acrivia și iconomia sunt termenii referitori la aplicarea canoanelor și rânduielilor bisericești. În foarte multe situații acrivia, care presupune respectarea cu strictețe maximă a canoanelor, este cea care dictează ritmul nostru. 

Înainte de a critica anumite aspecte ce țin de tehnologia din ziua de azi, vreau să fie foarte limpede că nu critic avantajele pe care ea le oferă, ci obsesia pe care o poate crea.  

Săptămâna trecută, noi am lansat o campanie de presă sub genericul „50 de bănuți pentru onoarea lui Snegur”. Unora gestul li s-a părut excentric și lipsit de bun-simț, altora – comic.  

Limba noastră are multe sintagme pentru un fapt pe care nu îl mai așteaptă nimeni. 

Acum, câteva săptămâni, liderul separatiștilor din Donețk, Alexandr Zaharcenko, declara, în cadrul unui miting desfășurat în regiunea ucraineană, pe care o conduce ilegal, că ar putea avea nevoie și de Basarabia.  

Ori de câte ori călătoresc undeva nu mă pot abține să nu compar situația altora cu cea de la noi. Mai ales acum că am călătorit în Ucraina, la Odesa. 

Îmi amintesc deseori de profesorul meu de Noul Testament din primii ani de facultate. El ne cerea insistent să nu intrăm în polemici. Nici într-un caz cu cei care vor să ne demonstreze că ei au dreptate. 

Scrisoare către învățătorii și profesorii din școli, licee, colegii și universități 

Găgăuzii ar trebui informați despre beneficiile unirii în limba lor și în cea rusă.

Începe din nou Postul Mare. O perioadă de bucurii duhovnicești, de timp pentru suflet, de slujbe minunate, de pocăință încununată de înviere.  

Întotdeauna mi s-a părut nedrept că literatura își croiește mai greu drumul prin lume decât arta plastică, pentru că – spre deosebire de cea din urmă – are nevoie de traducere. Și cu cât e mai săracă țara, cu atât mai puține sunt căile de...