Pentru a trăi normal, omul are nevoie de acoperiș deasupra capului, căldură în casă, haine și mâncare. Restul sunt mofturi, cum ar spune Caragiale.

Presa de la Chişinău, dar şi cea de peste Prut, preocupată de chestiuni vitale pentru destinul nostru naţional, cum ar fi, de exemplu, înjurăturile de căruţaş ameţit ale lui Voronin sau cele de oier devenit milionar ale lui Gigi Becali, a trecut falnic şi fără păs peste data...

Ei erau tineri și păreau de neînvins. Mulți dintre ei au trecut prin instituții prestigioase de învățământ din străinătate și avuseseră în Occident experiențe profesionale.

Deși românii au fost despărțiți sute de ani în mai multe state asta nu i-a împiedicat să aibă un spațiu cultural comun, unit mai ales prin limba română. 

Regretatul jurnalist Andrei Gheorghe ne-a dat – mie și soțului – o importantă lecție care să ne ajute în scris. Atât ca jurnaliști, cât și ca scriitori. Azi o voi da mai departe, tocmai din cauză că o voi încălca parțial.

Cuprinși de febra jocurilor de culise de pe malul Bâcului, un lucru văd că nu mai e prezent din actuala agendă publică: apelurile către oameni să meargă la vot. Poate intenționat?

Mi se întâmplă foarte des ca unii oameni să mă întrebe dacă sunt religioasă sau credincioasă. Întrebare care mă lasă cu gura căscată.

Stau și mă gândesc că de mai bine de un an nu am fost la nici o piesă de teatru. Ba nu aveam timp, ba îmi lipsea dorința, ba găseam alte motive ca să nu merg la teatru.  

Mă întorc cu aceeași ironie dintotdeauna la acțiunile socialiștilor. Nu pot trece cu vederea vechea ideologie socialistă pe modelul lipitorii. 

Din an în an văd cum Învierea Domnului se apropie tot mai mult de greutatea comercială a Crăciunului. 

Anul trecut, în februarie, când au apărut imagini cu decapitarea celor 21 de creștini egipteni, canonizați ulterior de Biserica Ortodoxă Coptă, nu am vrut să văd imaginile. M-am gândit că ce om normal se uită la astfel de crime?