Parcă au început să mai crească salariile. 

Urmăresc și eu, în măsura în care îmi permite timpul și mintea, actul critic din R. Moldova. Despre acesta nu pot spune mai mult decât a spus Nae Caţavencu despre industria română din epoca lui Caragiale: „Industria română este admirabilă, e...

Suntem și în acest sfârșit de an școlar martorii acelorași dezbateri aprinse privind sesiunea de Bacalaureat. Este un fapt care ar trebui să ne bucure, pe de o parte, pentru că vedem reprezentanții tuturor părților implicate participând la dezbaterea unui subiect de...

Problema transportului public din Chișinău este una arhicunoscută. 

Acum aproximativ doi ani, scriam despre lipsa de educație a unei categorii a publicului autohton în timpul spectacolelor de teatru.  

Experţi şi oficiali din România, Federaţia Rusă, Republica Moldova şi Transnistria s-au reunit săptămâna trecută la Sibiu. Universitatea „Lucian Blaga” a organizat a doua ediţie a dezbaterii despre Transnistria în cadrul conferinţei anuale de ştiinţe...

Scriam săptămâna trecută că ziua de duminică, 25 mai, urma să fie una decisivă din mai multe puncte de vedere. Îi îndemnam atunci pe moldoveni să ia în serios cele trei evenimente care urmau să aibă loc duminică, respectiv alegerile din Ucraina,...

Ce mai faci?, e una dintre cele mai banale întrebări. Te întâlnești cu cineva și te întreabă: ce mai faci? Răspunsul automat e: bine, tu? Însă vine un moment când nu mai putem răspunde cu ușurință.

Știrea cu montarea camerelor video în echipamentul poliției rutiere m-a distrat din cale afară. Păi pe cine vor să supravegheze? Pe șoferii neatenți sau pe polițiștii care vor mită?

E una din replicile spectacolului Copiii foametei, de Alexei Vakulovski, în regia Luminiței Țâcu. O femeie naște un copil în foamete și mama ei o ceartă. De ce l-a născut acum? Oricum va muri. „Toți murim, mamă. Și eu voi muri, mamă!"

Suntem sătui de Rogozin ca de mere pădurețe. Un om – că de politician nu mai poate fi vorba (un politician e în primul rând un diplomat bun) – care nu știe decât să amenințe pe unii și pe alții, de parcă în mâna lui ar sta ploile și...

Chiar şi după aproape un sfert de secol de la dispariţia Uniunii Sovietice frica rămâne sentimentul dominant al oamenilor dintre Prut şi Nistru.

Puterea este de regulă râvnită, dar oamenii de la putere sunt de cele mai multe ori urâţi de cetăţenii pe care îi reprezintă.