… dacă se va dovedi că şi Dumnezeu e corupt şi ia mită

Mita e un fenomen generalizat, mită se dă şi se ia la toate nivelurile, de la vlădică până la opincă. Cu mita se rezolvă orice problemă, fie că e vorba de obţinerea unui certificat fără valoare sau a unui teren de pământ de mare valoare. Mita e aerul cu care noi respirăm, e motorul şi motorina economiei noastre, baza relaţiilor dintre cetăţean şi stat, între stat şi stat, între… stat şi biserică, între cetăţean şi Dumnezeu. Da, da! Între cetăţean şi Dumnezeu.

Convingerea că în lumea asta totul – dar absolut totul! – poate fi obţinut cu bani e atât de adâncă la unii moldoveni, încât „obiect al influenţei” cu ajutorul banilor a devenit însuşi Domnul nostru Dumnezeu cel sfânt. De mai mulţi ani, conducătorii R. Moldova Îl încearcă de minte pe Cel de Sus ca să vadă dacă poate fi corupt cu ceva şi mituit. Foarte activ în acest sens a fost ex-preşedintele RM V. Voronin. Deşi, înainte de a deveni şef de stat, declara într-o revistă că e ateu convins, de cum a devenit preşedinte, în el s-au trezit sentimentele religioase şi el s-a pus pe reconstruit mănăstiri şi biserici. Noi toţi am înţeles că nu e vorba de convingeri religioase sincere, ci de un avansat spirit pragmatic: dacă te pui bine pe lângă El, Dumnezeu îţi aduce multe voturi.

A înţeles acest adevăr şi noua elită politică, cea care ne-a convins că vrea o Moldovă fără Voronin şi fără comunişti. Iată însă că practica urâtă de a utiliza Biserica în scopuri politice continuă, poate chiar mai activ decât pe vremea lui Voronin. S-a ajuns până acolo că credincioşii sunt împărţiţi deschis în două categorii, una fiind elita conducătoare, iar a doua – prostimea, poporul. Astfel, anul acesta, în ajunul Paştilor, Lumina Sfântă adusă din Ierusalim a fost împărţită mai întâi elitei, mai apoi – plebeilor (ple…boilor). Primul care a primit de la mitropolitul Vladimir porţia cuvenită de Lumină Divină a fost – păi, cum se putea altfel, cine la noi e politicianul nr. 1!? – premierul Vlad Filat, pentru că el e cel care a plătit din propriul său buzunar pentru aducerea Focului Haric în Moldova. (Există şi alte versiuni, chipurile, altcineva a plătit, dar, din lipsă de probe, nu voi examina respectiva versiune.)

Cine plăteşte acela comandă muzica, e un lucru ştiut. Dacă Filat a dat banu’, nu putea fi pus să aştepte. Fireşte, pe lângă Filat au primit, fără rând, Lumina şi colegii lui din conducerea de vârf. Preoţii „din teritoriu” au aşteptat cuminţi.

Şi mitropolitul Vladimir a fost foarte drăguţ cu cei din conducerea supremă, permiţându-le să facă o ordinară baie de mulţime. Mulţi au simţit că situaţia este anormală, umilitoare, penibilă chiar, dar ce puteau să facă? Doar nu ei au plătit aducerea la Catedrală a Focului Haric, ci Filat (cică), deci cui urma să-i dea prioritate mitropolitul Vladimir – lui Filat, cel cu banu’, sau coatelor goale care asaltau Catedrala?

Gurile rele vorbesc că V. Filat şi-ar fi dezlegat (cică) punga nu aşa, de dorul lelei, pardon, din motive de adâncă credinţă în Dumnezeu, ci în schimbul unui pact cu Vladimir în chestiunea Legii discriminării. Adică, Filat plăteşte aducerea Focului Haric, iar mitropolitul Vladimir acceptă să nu facă tămbălău după votarea mult discutatei legi… Admit asta, dar mai motivată mi se pare cealaltă versiune: Filat a plătit aducerea Focului Haric pentru a se pune bine pe lângă Cel de Sus. Premierul ştie că vin timpuri grele, când doar Dumnezeu îl va putea ajuta, de aceea vrea să-i câştige de pe acum simpatia. E o investiţie şi asta. Filat, ca om de afaceri, ştie că o taxă de protecţie, îndeosebi când e vorba despre o protecţie la un asemenea nivel, te poate salva…

…asta – dacă se va dovedi că şi Dumnezeu e corupt şi ia mită…