La 25 septembrie 2010 se împlineşte un an de la învestirea Guvernului Alianţei pentru Integrare Europeană. Cum a fost acest an pentru Ministerul Apărării aflăm astăzi din interviul cu ministrul Vitalie Marinuţa.

- Dle Marinuţa, după ce aţi fost învestit în funcţie, în ce stare aţi găsit ministerul după cei opt ani de guvernare comunistă?

- Armata Naţională întotdeauna este acea instituţie de stat în care poporul a avut şi are încredere şi care îndeplineşte o misiune importantă - dezvoltarea în condiţii de securitate a statului R. Moldova.
Din păcate, în ultimii opt ani de guvernare comunistă starea Armatei Naţionale a degradat permanent, în special la capitolul întreţinerii tehnicii de luptă. Din 1992 şi până în 2007 am activat în cadrul Armatei Naţionale şi am cunoscut din interior procesul de dezvoltare a acestei instituţii. La capitolul finanţare niciodată nu au fost alocate resurse suficiente, pentru că majoritatea defalcărilor din buget erau orientate către domeniile sociale. Când am preluat conducerea ministerului, am contat pe ceea ce rămăsese mai de preţ - resursele umane. Consider că oamenii sunt cel mai important capital de care dispune Armata Naţională.

- S-a scurs deja un an de la învestirea actualei conduceri a Armatei Naţionale. Ce a reuşit să realizeze noua echipă în acest răstimp?

- Consider că cea mai mare realizare este faptul că cetăţenii au început să vadă în armată un sprijin de nădejde al integrităţii statului. Ultimele sondaje arată că, din luna mai şi până în august, încrederea cetăţenilor în Armată a crescut cu 13% şi această tendinţă se menţine. Faptul demonstrează că şi echipa venită la guvernare, şi ofiţerii care conduc Armata Naţională la diferite nivele îşi îndeplinesc obligaţiunile aşa cum se cuvine. Este remarcabilă implicarea militarilor în misiuni care nu ţin neapărat de sarcinile Ministerului Apărării - aici mă refer la participarea activă în procesul de ajutorare a sinistraţilor. Practic, nu a fost localitate unde să nu fi fost prezenţi militari ai Armatei Naţionale care şi-au îndeplinit cu abnegaţie misiunile şi au ajutat la evacuarea bunurilor materiale ale sinistraţilor.
Un succes al actualei conduceri este continuarea reformării Ministerului Apărării şi a Marelui Stat-Major, proces prin care am delimitat responsabilităţile şi atribuţiile ministerului, ca organ central de elaborare a politicilor şi strategiilor la nivel statal, şi cele ale Marelui Stat-Major, organul de implementare a acestor politici. Reforma, demarată încă în 2007, s-a realizat cu unele abateri, iar acum noua formulă a acesteia a fost ajustată la necesităţile Armatei Naţionale şi este bazată pe concepţii ştiinţifice, spre deosebire de anii precedenţi când reforma s-a făcut doar formal, neavând la bază un studiu ştiinţific, o strategie a securităţii naţionale la nivel de stat. În cei opt ani de guvernare comunistă, noi am avut o concepţie a securităţii naţionale elaborată în grabă, undeva în birourile funcţionarilor de stat, fără consultarea adecvată a structurilor de forţă şi care nu reflecta necesităţile de securitate ale R. Moldova.
Actualmente suntem în procesul de finisare a unui alt obiectiv strategic, important nu numai pentru Armata Naţională, dar şi pentru întreaga ţară - Analiza Strategică a Apărării. Este un proces iniţiat în 2007, dar care a fost stopat şi pe care l-am revigorat pe parcursul anului curent. Analiza Strategică reprezintă o evaluare totală a capacităţii resurselor financiare a domeniului de apărare a ţării, realizată cu ajutorul experţilor din Marea Britanie şi SUA. În cadrul acestui proiect vor fi elaborate şi documentele strategice de bază, primele de acest gen în cei 19 ani de existenţă a armatei şi anume: Strategia securităţii naţionale, Strategia militară a ţării, cu ajutorul cărora vom putea modela structura trupelor militare de care avem nevoie pentru a fi un stat capabil să se apere.

- Spuneaţi că oamenii sunt cel mai de preţ capital al Armatei Naţionale. Însă mulţi dintre ofiţeri mai continuă să se confrunte cu o problemă acută - lipsa spaţiului locativ. Ce acţiuni concrete au fost întreprinse pentru a le asigura militarilor condiţiile de trai necesare?

- În cei 19 ani de existenţă a Armatei Naţionale statul ne-a oferit mai puţin de 15 apartamente, celelalte fiind procurate din banii obţinuţi în urma vânzării unor terenuri aflate la balanţa ministerului.
La ora actuală, Ministerul Apărării are elaborat un program de dezvoltare a proiectelor ce vizează oferirea spaţiului locativ de serviciu, program pe care l-am şi înaintat pentru examinare la Guvern. Negociem cu alte ministere pentru a fi susţinuţi la aprobarea acestui program, bazat pe vânzarea unor terenuri de care Armata Naţională nu are nevoie, astfel ca din banii obţinuţi să fie construite blocuri locative de serviciu pentru militari.
Cât priveşte căminele militare, starea acestora încă nu s-a schimbat, însă au fost reparate acoperişurile la câteva dintre ele. Din păcate avem un buget auster care nu ne permite să dezvoltăm ceva în Armata Naţională, ci doar să ne menţinem pe linia de plutire.

- În ce stare se află tehnica din dotare?

- Armata Naţională este dotată cu tehnică din fosta Armată Sovietică, pentru că nu ne putem permite procurarea tehnicii noi, care e foarte costisitoare. Ne străduim să menţinem tehnica pe care o avem în stare bună. Când am venit în fruntea ministerului, în septembrie trecut, foarte multe piese de artilerie erau nefuncţionabile. Am întreprins măsuri privind repararea acestor piese şi chiar în această lună vom efectua trageri de artilerie, un exerciţiu care nu a mai avut loc în ultimii ani.

- Aviaţia militară este unul din sectoarele vulnerabile ale Armatei Naţionale. Au fost găsite soluţii de redresare a situaţiei?

- În prezent atragem o atenţie sporită la tot ce ţine de protecţia spaţiului aerian şi vreau să vă spun că este foarte costisitor de a menţine astfel de sisteme de protecţie. Cât priveşte aviaţia militară, consider că cele şase avioane de vânătoare pe care le are Armata Naţională în dotare trebuia să fie comercializate încă zece ani în urmă. Pentru R. Moldova ele sunt o povară, deoarece întreţinerea lor este foarte costisitoare. Mai mult, la moment nu avem nici specialişti care să le piloteze. Pentru a le pregăti şi a le aduce în stare funcţională sunt necesare peste 100 de milioane de dolari, iar pentru pregătirea piloţilor ar mai fi necesare încă 100 de milioane. Dar 200 de milioane de dolari constituie o sumă enormă pentru bugetul Ministerului Apărării. Dacă aceste avioane ar putea fi comercializate, din banii obţinuţi am procura elicoptere care ar putea fi utilizate pentru patrularea hotarelor, în misiuni internaţionale, dar şi în cazul unor calamităţi. În prezent avem patru elicoptere aflate în misiune sub egida Naţiunilor Unite în Afganistan.

- Sunteţi mulţumit de nivelul de pregătire al ofiţerilor din cadrul Armatei Naţionale?

- Ofiţerii noştri întotdeauna au avut o pregătire bună. Începând cu anul 1994 participă la instrucţii în cadrul programului Parteneriatul pentru Pace, un program NATO de pregătire a cadrelor militare. În acest sens, tot din 1994, R. Moldova colaborează fructuos cu SUA. Prin intermediul Programului Educaţia Militară şi Antrenament Internaţional, patronat de SUA, sunt pregătiţi foarte mulţi specialişti ai Armatei Naţionale. În fiecare an în această ţară îşi perfecţionează calificarea câte 20 de specialişti de la noi. Am făcut parte şi eu din programul dat - am absolvit Colegiul de Comandament şi Stat-Major al Armatei SUA, am făcut masteratul în domeniul securităţii internaţionale şi al relaţiilor civil-militare şi un şir de alte cursuri care îmi sunt utile în procesul de conducere a ministerului.
Garda Naţională a Carolinei de Nord, cu care colaborăm de mai mulţi ani, ne-a acordat asistenţă în procesul de apreciere a gradului de pregătire a unei companii din Batalionul 22 de menţinere a păcii, unitate selectată de conducere a Armatei Naţionale pentru a fi pregătită conform standardelor NATO pentru ca, în caz de necesitate, să participe la misiuni de menţinere a păcii. Specialiştii au remarcat pregătirea bună a companiei noastre şi a plutonului de geniu.
Până în 2001 am colaborat intens şi cu România, unde pregăteam locotenenţi, dar apoi, la decizia comandantului suprem de atunci, a fost întreruptă colaborarea. Guvernarea comunistă a refuzat programele de instruire pe care ni le-au oferit Grecia, România şi Germania. În 2010 am reluat parteneriatul cu România şi acum beneficiem de circa 100 de burse oferite de Bucureşti..
Aici, acasă, Institutul Militar „Alexandru cel Bun” din Chişinău pregăteşte militari pentru Armata Naţională, pentru trupele de carabinieri şi cele de grăniceri. Am început restructurarea Institutului Militar, am introdus câteva cursuri noi, cum este leadership-ul, relaţiile civil-militare, relaţiile cu publicul, administraţia publică, managementul finanţelor. Sperăm ca în următorii doi ani, cu ajutorul partenerilor internaţionali, să modificăm curriculumul.
Sunt ferm convins că ofiţerii noştri pot face faţă cu brio oricărei situaţii, chiar mai bine decât alţii, fapt demonstrat de pacificatorii moldoveni din Irak, de observatorii militari moldoveni aflaţi în misiune sub egida ONU în Africa, sub egida OSCE - în Georgia, în Osetia şi în Balcani. Oriunde au fost detaşaţi militarii noştri, ei au dat dovadă de o pregătire corespunzătoare.

- Ce perspective există pentru ca Republica Moldova să aibă o armată profesionistă şi modernă?

- Procesul de trecere la statutul de armată profesionistă a început deja. Batalionul 22 de menţinere a păcii şi Batalionul cu destinaţie specială sunt primele unităţi care în 2012 vor fi formate doar din militari angajaţi în bază de contract. Personal, nu sunt un adept al armatei formate sută la sută doar din angajaţi prin contract. Pentru R. Moldova va fi dificil din punct de vedere financiar să menţină o armată doar din ofiţeri pe contract. Armata Naţională este o instituţie care îşi îndeplineşte şi rolul de educator în domeniul militar-patriotic. Plus la toate, sunt foarte multe funcţii care nu necesită cadre pregătite calitativ pe termen lung. Aceste funcţii ar putea fi îndeplinite de militarii în termen.

- Sunt voci care susţin că o colaborare mai strânsă cu NATO ar dăuna Republicii Moldova. Dumneavoastră cum priviţi relaţiile R. Moldova-NATO?

- Sunt ferm convins că o colaborare fructuoasă cu NATO este absolut necesară. R. Moldova a semnat Planul individual de parteneriat Moldova-NATO încă în 2006, dar de atunci mai mult s-a vorbit decât s-a realizat. De fapt, în ultimii opt ani, colaborarea cu NATO, avantajele acestei colaborări au fost subiecte tabu, care nu se discutau în societate. Practic oamenii nici nu cunosc că NATO se implică tot mai mult în misiuni de menţinere a păcii şi în proiectele social-ştiinţifice, că NATO are un program special numit „Ştiinţă pentru pace şi securitate”, conform căruia în R. Moldova au fost implementate 18 proiecte. Datorită finanţării din partea NATO a fost distrusă o cantitate impunătoare de melanj, combustibil pentru rachete, care e foarte toxic. Cu suportul NATO au fost distruse minele antipersonal cu termenul expirat, interzise prin convenţie internaţională, au fost colectate peste trei mii de tone de pesticide rămase încă de pe timpurile Uniunii Sovietice pe teritoriul RM, a căror nimicire costă 4,5 milioane de euro.
Cu toate că avem statutul de stat neutru şi deocamdată nu ne putem gândi la o eventuală aderare la NATO, parteneriatul cu Alianţa Nord-Atlantică este de o stringentă necesitate. Nu trebuie să ne lăsăm intimidaţi de unii actori politici internaţionali care ne dau din deget şi ne spun că nu e bine să colaborăm cu NATO. Trebuie să adoptăm decizia noastră politică şi să mergem sigur înainte.
Nu cred că o colaborare strânsă cu NATO ar putea atenta la statutul R. Moldova, pentru că o ţară neutră trebuie să aibă o capacitate de luptă cu mult mai mare decât ţările care fac parte din anumite organizaţii militare. Practic, securitatea trebuie să ţi-o asiguri singur. Programele de colaborare cu NATO sunt programe de schimb de experienţă, de pregătire a cadrelor militare. Colaborarea cu NATO nu este un pericol pentru RM, ci o necesitate vitală pentru atingerea scopului nostru de integritate europeană.

- Care este importanţa participării militarilor moldoveni la misiunile internaţionale?

- Noi suntem subiect al dreptului internaţional, membru al ONU, şi prin participarea la aceste misiuni demonstrăm că suntem nu numai consumatori de securitate, dar şi contribuabili la menţinerea securităţii globale. Prin aceasta creăm o imagine favorabilă ţării, sporim credibilitatea R. Moldova, toate acestea având drept consecinţă creşterea investiţiilor şi a susţinerii politice din partea partenerilor străini. Misiunile internaţionale le oferă militarilor noştri posibilitatea de a cunoaşte o altă cultură, de a căpăta o experienţă reală şi constituie o sursă financiară adăugătoare pentru familiile acestora.
În prezent avem observatori militari plecaţi în misiune doar sub egida ONU în ţările africane. Nu avem contingente militare de menţinere a păcii. Armata însă se pregăteşte ca, în cazul unei decizii politice, ofiţerii moldoveni să plece în misiuni internaţionale pacificatoare.

- Cum vedeţi Armata Naţională peste zece ani?

- Mică, mobilă şi modernă.

- La 3 septembrie a fost Ziua Armatei…

- Da, am marcat a 19-a aniversare de la crearea Armatei Naţionale. Folosesc şi prilejul oferit de acest interviu pentru a-i felicita încă o dată pe toţi militarii Armatei Naţionale, angajaţii civili, veteranii Armatei Naţionale şi membrii familiilor lor cu ocazia Zilei Armatei Naţionale. Le doresc mulţi ani, noroc, să nu-şi piardă speranţa, deoarece viitorul este luminos atunci când fiecare dintre ei contribuie la realizarea misiunii comune. Sunt ferm convins că Armata Naţională are un viitor bun.

- Vă mulţumesc.