După ce a scăpat cu viaţă din „coridoarele morţii”, 7 APRILIE 2009 a fost asasinat în justiţie

La doi ani de la producerea lor, evenimentele din 7 şi 8 aprilie mai rămân a fi neelucidate, iar rapoartele, dosarele şi dezvăluirile promise de autorităţile democratice au încremenit la nivel de declaraţii electorale. 
Ion Guzun, jurist la Centrul de Resurse Juridice, consideră că motivul impasului justiţiar la care s-a ajuns în procesele de identificare şi pedepsire a tuturor celor care au încălcat legea rezidă în calitatea sistemului judecătoresc şi în „solidaritatea corporativă” a organelor de drept.

Referindu-se la atitudinea haotică a organelor de drept chemate să elucideze abuzurile comise faţă de cetăţeni în zilele de 7 şi 8 aprilie 2009, Ion Guzun menţionează că evenimentele de acum doi ani scot la iveală gravele probleme sistemice din justiţie. „Dacă vorbim despre activitatea procuraturii, infracţiunile şi ancheta în unele dosare în care sunt implicate persoane cu funcţii înalte de stat - Voronin, Papuc, Zubic, Reşetnicov, Gumeniţă - nu se mişcă spre finalitate. Pe de altă parte, noi am văzut că tinerii care au fost prinşi cu lucruri furate din incinta Parlamentului şi a Preşedinţiei foarte repede au fost identificaţi, reţinuţi şi condamnaţi. De ce în anumite chestiuni procuratura şi justiţia au acţionat prompt şi just, au pedepsit vinovaţii, iar în altele nu?”, se întreabă juristul.

Ion Guzun constată că Procuratura Generală practic recunoaşte oficial, în raportul pentru anul trecut, că nu s-a făcut aproape nimic pentru elucidarea evenimentelor. „Noi vorbim despre infracţiuni în care au fost implicate persoane cu funcţii înalte de stat, vorbim despre acte de tortură în masă şi alte infracţiuni grave. Însă felul cum a fost promovată impunitatea judecătorilor, a procurorilor şi a poliţiştilor ar trebui să ne pună în gardă”, atrage atenţia juristul. El aminteşte că „până la moment, în RM nu este un cult, nu este o tradiţie ca persoanele cu funcţii de răspundere care au încălcat legea să fie deferite justiţiei. Toţi vorbesc despre corupţia din sistemul judecătoresc. Sunt plângeri şi la CCCEC, la Procuratura Generală, la Consiliul Superior al Magistraturii. Efectiv, spuneţi-mi, vă rog, dacă în presă a apărut vreun caz despre un judecător care să fie deferit justiţiei sau, în genere, să fie discutată această chestiune. Nu avem”.

Ion Guzun mai spune că în procesul de elucidare a evenimentelor din 7 aprilie se deconspiră adevăratul chip moral al unor lucrători din organele de drept: „Noi am văzut exemplul dlui Gumeniţă, care a lovit cu piciorul un cetăţean. Evident că el trebuie să răspundă, dar pe mine mă pune în gardă insistenţa dlui de a demonstra întregii societăţi că este nevinovat. Tu loveşti o persoană şi tu pledezi nevinovat! Unde s-a mai văzut? Dacă vorbim despre fostul ministru de Interne Papuc, aţi văzut cum dlui, în nenumăratele interviuri, se simte foarte relaxat. Eu sunt uluit că dlui stă foarte liniştit în situaţia în care avem cazuri de deces, avem cazuri de abuz de putere, de tortură în masă, avem cazuri în care fetele au fost dezbrăcate şi intimidate, au fost cazuri de abuz sexual tocmai în instituţiile pe care le conducea Papuc. Nici un medic, nici un asistent medical din instituţiile care au fost subordonate ministerului de Interne nu au fost deferiţi justiţiei. Spun acest lucru deoarece tinerii care ieşeau din comisariatele de poliţie apăreau în registre ca persoane sănătoase. Ca mai apoi să aflăm că aceste persoane au fost bătute, unele chiar în zilele următoare au fost supuse intervenţiilor chirurgicale. Său, să luăm exemplul fostului judecător Dorin Popovici. Din punct de vedere legal, acest caz încă nu a fost rezolvat. Popovici a contestat la Curtea de Apel hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii privind demiterea sa din funcţie şi nici până azi nu avem o decizie finală în acest caz. Pe de altă parte, nici Procuratura Generală nu s-a pronunţat privitor la acţiunile lui, dacă ele se pretează ca elemente constitutive ale unei infracţiuni”.

Amintind că Procuratura Generală a fost obligată, prin hotărârea Parlamentului, ca în timp de 30 de zile să prezinte un raport deputaţilor şi că ea nu a făcut acest lucru nici până azi, Ion Guzun consideră că pentru atare situaţie se face vinovat şi corpul legislativ. „Dacă privim prin prisma hotărârii Parlamentului din 8 iulie 2010 asupra Raportului comisiei de anchetă pentru elucidarea consecinţelor evenimentelor de după 5 aprilie 2009, nu am văzut o concluzie sau o informaţie publică referitor la chestiunea ce ţine de fraudarea alegerilor din 5 aprilie 2009. Au avut loc încălcări sau nu? În hotărârea respectivă sunt şi nişte responsabilităţi comune ale mai multor organe, nu numai ale Procuraturii Generale, dar aproape nimeni a reacţionat în spiritul celor solicitate”, declară sursa citată.
Ion Guzun conchide că tergiversarea unor dosare legate de evenimentele din aprilie 2009 ar urmări şi epuizarea morală a martorilor sau a pătimiţilor.

„De exemplu, Damian Hâncu apare în mai multe dosare ca parte vătămată, ca martor în dosarul persoanelor cu funcţii înalte. El nu este singura persoană care apare ca martor şi vă daţi seama ce înseamnă ca, de fiecare dată, să vii în instanţă şi să mărturiseşti aceleaşi lucruri. Prin tergiversarea proceselor, aceşti tineri sunt impuşi să abandoneze procesele, deoarece impunitatea din sistemul de drept este promovată şi susţinută. E greu de spus dacă tinerii de la 7 aprilie vor mai dori pe viitor să vină în instanţă, pentru că ei nu mai cred în justiţie”.

Ion Guzun este de părerea că, până la urmă, dosarele intentate unor foşti responsabili la nivel de stat vor finaliza lamentabil. „Eu cred că pedeapsa maximă pe care Papuc, Gumeniţă etc. ar putea să o primească va fi o banală amendă. Cât priveşte moartea lui Valeriu Boboc, chiar şi în expertiza medico-legală a fost indicat că una din cauzele decesului ar fi fost şi lovitura cu patul armei. Eu nu am văzut ca un poliţist sau o altă persoană să apară ca învinuit în partea ce se referă la lovitura cu patul armei. În imaginile video s-a văzut că încăierarea respectivă a fost produsă de mai multe persoane şi nu numai de Perju separat. Unde sunt ceilalţi? Să fie oare Perju ţapul ispăşitor? O justiţie cu ţapi ispăşitori este doar o banală aplicare a legii. Cum am putea vorbi despre o imagine mai bună a judecătorilor, a procurorilor şi a poliţiştilor atunci când ei încalcă legea şi nu sunt pedepsiţi? Vă daţi seama ce înseamnă pentru un tânăr-victimă a torturii să-l întâlnească pe stradă pe poliţistul înarmat care l-a bătut şi care fusese eliberat de judecată doar din cauza imperfecţiunii legii?”, întreabă retoric Ion Guzun, expert la Centrul de Resurse Juridice.