Academia de Ştiinţe a Moldovei: a fi sau a nu fi?

El prevede, între altele, reducerea membrilor titulari ai instituţiei de la 90 la 30, trecerea mai multor institute de cercetare în cadrul universităţilor, iar Academia să fie subordonată Ministerului Educaţiei. Astfel, la AŞM vor rămâne doar institutele care efectuează cercetări în domeniul limbii române, istoriei şi patrimoniului cultural. Ea consideră că Academia cheltuieşte iraţional banii publici, lipsind o transparenţă în acest sens. Proiectul a trezit o reacţie dură din partea reprezentanţilor mediului academic, care cred că acesta urmăreşte lichidarea instituţiei de stat. Tocmai de aceea, am decis să organizăm o masă rotundă la care am luat în discuţie proiectul cu scandal. La ea au participat: autoarea proiectului, Ana Guţu; prim-vcepreşedintele AŞM, acad. Teodor Furdui, secretarul ştiinţific general al instituţiei, prof. Ion Guceac; directoarea Bibliotecii Ştiinţifice „A. Lupan” Aurelia Hanganu; directorul Institutului de Istorie, Stat şi Drept, dr. Gheorghe Cojocaru; consilierul economic al AŞM Viorel Gârbu şi antreprenorul în business inovaţional Veaceslav Afanasiev.

„Academia de Ştiinţe este o povară pentru buget”

TIMPUL: Doamnă Guţu, o bună parte din savanţi consideră că proiectul este unul radical. În ce măsură acesta este raţional şi necesar pentru reformarea Academiei?
Ana Guţu: Ceea ce am făcut eu, împreună cu colegii de la Partidul Liberal, nu este nimic nou. Nu am făcut altceva decât să reiterăm recomandările Comisiei UNESCO, la care au lucrat mai mulţi experţi internaţionali alături de experţii din R. Moldova. În 1999, ei au pregătit un amplu raport de recomandări foarte punctuale şi foarte concrete ce vizează necesitatea restructurării şi reformării sistemului de ştiinţă, cercetare, inovare în RM. Din păcate, odată cu elaborarea Codului Educaţiei, nu s-a făcut nimic, fie pentru amendarea Codului Cercetării şi Inovării sau pregătirea unei noi legi a AŞM. De aceea, m-am bazat pe experienţa statelor mici ale UE şi, în primul rând, a celor baltice, care şi-au reformat academiile moştenite din Uniunea Sovietică. M-am inspirat şi din legislaţia Georgiei, care este una foarte similară cu cea din Ţările Baltice, şi am făcut acest proiect de lege care nu este bătut în cuie şi care poate fi îmbunătăţit. Esenţa lui este că Academia de Ştiinţe, în varianta pe care am moştenit-o de la Uniunea Sovietică, reprezintă o povară foarte mare pentru bugetul statului. Proiectul de lege vine să facă mai sobre şi mai puţin pofticioase pretenţiile Academiei de Ştiinţe pentru resurse financiare şi pentru dezvoltare în general, care adeseori nu sunt justificate.

TIMPUL: Credeţi că trecerea institutelor respective în universităţi va schimba ceva esenţial în domeniul ştiinţei şi inovării?
Ana Guţu: Trecerea institutelor către universităţi va apropia procesul de cercetare şi inovare de procesul de predare-învăţare. Acum este o ruptură foarte mare între ceea ce fac laboratoarele şi institutele AŞM şi procesul de învăţare-predare din universităţi. Or, aşa a procedat Georgia, aşa au procedat Ţările Baltice şi cred că n-au greşit, fiindcă noi vorbim acum despre constituirea spaţiului european al cunoaşterii în baza cercetării, în baza cunoaşterii, în baza inovării şi ar trebui să ne conformăm acestor deziderate europene.

TIMPUL: Oponenţii dvs. afirmă că, prin acest proiect de lege, se urmăreşte lichidarea AŞM…
Ana Guţu: Nu sunt eu omul care să distrugă Academia de Ştiinţe. Aşa interpretează cei din AŞM, care nu sunt gata să se reformeze.

„Acest proiect are scopul să distrugă Academia”

TIMPUL: Domnule academician Furdui, de ce, totuşi, avem nevoie de Academie?
Teodor Furdui: Mai întâi, aş vrea să exprim recunoştinţă Cotidianului TIMPUL pentru organizarea acestei mese rotunde. Aş vrea, de asemenea, să exprim compătimire preşedintelui Partidului Liberal, care a fost indus în eroare şi impus să semneze acest proiect. Societatea ştiinţifică a rămas nedumerită. Doamna Guţu afirmă că nu este pentru distrugerea Academiei, dar în proiect se spune că Academia va deveni o societate obştească, cu un număr limitat de academicieni. Acest proiect este elaborat de persoane care nicio singură zi n-au activat în Academie, care nu ştiu ce este ştiinţa fundamentală.

TIMPUL: Domnule Furdui, chiar dacă mulţi spun că acest proiect este radical, o bună parte din lume consideră că Academia trebuie reformată…
Teodor Furdui: Academia se reformează permanent. Ea a fost reformată încă în 2005, când din peste o sută de institute au rămas doar 30.

TIMPUL: Da, dar Academia primeşte mulţi bani de la buget. În 2011, bugetul ei este 350 de milioane, cu peste 100 milioane mai mult faţă de bugetul Ministerului Apărării…
Ion Guceac: Din 2009, finanţarea Academiei este în descreştere.

Teodor Furdui: La cea de-a 20-a aniversare a Independenţei R. Moldova, să vii cu un asemenea proiect de distrugere a Academiei este inadmisibil. Noi ştim cu ce eforturi am păstrat Academia, iar acest proiect are drept scop să distrugă ştiinţa. Vă întreb: unde este argumentul doamnei Guţu că acest proiect va îmbunătăţi ştiinţa? Dacă doreşti să ai ştiinţă, trebuie să i te consacri pe deplin, de dimineaţă până seară. A obţine astăzi rezultate în ştiinţă este posibil numai în domenii interdisciplinare. Aceste condiţii sunt create numai în Academie. Propunerea de a trece institutele la universităţi este o absurditate. Vă întreb: unde să treacă Institutul de Microbiologie? La care universitate? La care universitate să treacă Institutul de Ecologie şi Geografie? Dar Grădina Botanică? Dar institutul în care eu activez?

Ana Guţu: Dacă institutul va trece la universitate, tocmai că acolo va fi mediul propice pentru domenii interdisciplinare. În universitate procesele de învăţare, predare şi cercetare merg împreună. De ce nu spun domnii că la Academie, la locurile bugetare, la doctorat cu bursă de la stat nu sunt solicitanţi şi că totul este într-o degradare? De ce v-aţi deschis universitate şi liceu în momentul în care nu aveţi bani ca să plătiţi utilităţile pentru locurile institutelor de cercetare? Nu poate R. Moldova să-şi permită luxul să deschidă un liceu pentru copii dotaţi şi o universitate pe bani care dublează specialităţile de la Universitatea de Stat. Întrebaţi unde să treacă Institutul de Microbiologie. De ce să nu treacă la Universitatea de Stat, unde există o facultate de biologie foarte puternică cu laboratoarele respective?

Ion Guceac: Noi am avut o lege cu privire la Academia de Ştiinţe, care a fost abrogată odată cu adoptarea Codului cu privire la ştiinţă şi inovare. Reformele le realizăm în interior şi în cunoştinţă de cauză. Nu avem nevoie de persoane din exterior, care au interese de grup, de clan sau de altă natură.

Ana Guţu: Care ar fi interesul meu de clan sau de partid cu reformarea Academiei de Ştiinţe? Proiectul a fost semnat de fracţiunea parlamentară a PL.

Ion Guceac: Ca să distrugeţi Academia de Ştiinţe, printr-o procedură difuză de transmitere a patrimoniului cultural, care să-şi piardă urma…

„Sunt absolut convins că Academia trebuie reformată”

Veaceslav Afanasiev: Domnul academician Furdui a spus că acest proiect a fost susţinut de cei care n-au fost o zi în ştiinţă. Eu am activat la Academia de Ştiinţe 20 de ani, am deţinut funcţia de director al Agenţiei inovare în ştiinţă, de director al Institutului de Economie şi Informare. Deci cunosc din interior situaţia. Sunt absolut convins că Academia trebuie reformată aşa cum se prevede în acest proiect de lege. Să fie reformată nu într-o organizaţie obştească, ci în una de interes public, dar aşa cum se prevede în acest document. Este vorba nu de ambiţiile cuiva sau de interese de grup, ori că cineva vrea să pună mâna pe patrimoniul cultural şi material. Deloc. Pur şi simplu, Partidul Liberal pune problema ca să se treacă de la un stil sovietic de organizare şi funcţionare a Academiei la unul european. Că această reformare este una benefică, care are rezultate pentru ţară extraordinar de benefice, au demonstrat-o Ţările Baltice. Noi nu avem nevoie să demonstrăm acest lucru. Mai trebuie nişte schimbări destul de radicale şi în Codul Ştiinţei. Pentru că în sistemul actual, Academia este ca un minister. Dar în acest minister se ignorează principiile de management ştiinţific, pentru că atribuţiile conceptuale, cele de finanţare, de expertizare, de executare sunt în componenţa Academiei. În sistemele de management toate aceste funcţii şi atribuţii sunt separate, aşa cum este separarea puterilor în stat. Experţii UNESCO au propus un consiliu interministerial pentru ştiinţă. În Ţările Baltice, în cele europene el se numeşte puţin altfel – Consiliul naţional pentru cercetare şi dezvoltare. Acolo sunt reprezentanţi ai instituţiilor publice centrale, mediului academic, universitar şi ai mediului de business. De exemplu, în Estonia e un consiliu foarte mic, format din doi miniştri, doi oameni din business, doi din universităţi şi doi din instituţiile de cercetare. Aceasta permite ca să fie o interconexiune între ştiinţă şi învăţământ, între ştiinţă şi mediul de afaceri, între practica economică, socială ş.a.m.d. La noi, această interconexiune nu există.

Ion Guceac: Este lansat un exerciţiu de foresight, care are un vot direct, în componenţa căruia intră reprezentanţii businessului, ai societăţii civile, parlamentari, comisii de profil, consiliul rectorilor. Acest exerciţiu de foresight va finaliza cu expertiza situaţiei reale a ştiinţei din R. Moldova şi va propune modificări la legislaţia în vigoare – la Codul cu privire la ştiinţă şi inovare. Aceste elaborări există practic. Ele se fac în cunoştinţă de cauză şi cu participarea autorităţilor publice centrale.

„În cadrul fiecărei reforme în prim-plan trebuie să fie omul de ştiinţă”

TIMPUL: Domnule Cojocaru, de ce credeţi că trebuie păstrată Academia?
Gheorghe Cojocaru: Am discutat şi noi în cadrul Institutului acest proiect de lege şi, în Consiliul ştiinţific, majoritatea absolută s-a pronunţat împotriva acestei iniţiative din mai multe motive. În primul rând, noi nu respingem iniţiativa modernizării Academiei. Dimpotrivă, noi susţinem o serie de principii esenţiale pentru modernizarea Academiei, cum ar fi situarea în prim-plan a eventualei reforme a specialistului, a omului care se ocupă cu ştiinţa şi mai puţin a birocratului sau a celui care doar gestionează mijloacele financiare. În cadrul oricărei reforme în prim-plan trebuie să fie omul de ştiinţă. Acesta este un lucru principial, esenţial şi salutabil. Doi: noi susţinem dinamizarea activităţii noastre ştiinţifice în sensul includerii nu prea mare a instituţiilor academice şi a oamenilor de ştiinţă în proiectele interdisciplinare, în proiectele internaţionale ş.a.m.d. Trei: orice proiect trebuie să aibă o finalitate, ceea ce implică şi o responsabilitate aparte din partea instituţiilor care asigură finanţarea Academiei de Ştiinţe. Acestea ar fi principiile care ar trebui să se regăsească într-o reformă şi, obligatoriu, reforma trebuie să fie făcută în mod transparent. Pe noi ne-a şocat faptul că, prin acest proiect de lege, se doreşte, practic, o dezasamblare a Academiei de Ştiinţe şi transformarea ei ca instituţie de drept public într-un ONG. Şi atunci apare întrebarea, dacă e să ne referim punctual la textul acestui proiect de lege: de ce un ONG este sponsorizat de la buget, iar preşedintele acestui ONG este confirmat prin votul Parlamentului? Atunci, vă daţi seama, apare un principiu de discriminare a societăţii civile la noi. Pentru că noi avem o serie de structuri ale societăţii civile care oricând pot întreba: dar de ce acest ONG trebuie să aibă un tratament preferenţial din partea statului? Sunt nişte contradicţii în termeni, care, probabil, scapă autorilor acestui proiect.

Veaceslav Afanasiev: În varianta iniţială a proiectului există această contradicţie. Într-un alineat se numeşte organizaţie obştească, în altul – instituţie de interes public. Prima o să dispară în versiunea finală şi o să rămână a doua.

„Un proiect nu se face de dragul proiectului”

TIMPUL: Domnule Gârbu, ce lacune credeţi că are acest proiect?
Viorel Gârbu: Trezeşte interes forma cum a fost prezentat acest proiect. Nota informativă a proiectului se întinde pe o jumătate de pagină, iar proiectul propriu-zis are peste zece pagini, ceea ce este o abordare foarte greşită. Un proiect nu se face de dragul proiectului, se face pentru a lichida nişte neajunsuri care există în sistem. Or, aici aceste neajunsuri au fost descrise foarte sumar, fără argumente, pe o jumătate de pagină. Noi vrem să facem o reformă profesionistă care să aibă un impact pozitiv. Pentru a ajunge la acest impact, AŞM organizează exerciţiul foresight, care este un serviciu profesionist în toată lumea şi care implică participarea societăţii în ansamblu.

Aurelia Hanganu: O instituţie se reorganizează, de obicei, atunci când ea nu funcţionează şi devine un balast. Academia de Ştiinţe este un exemplu de instituţie care funcţionează şi banii investiţi în ea aduc investiţii de două-trei ori mai mari în cadrul ştiinţei şi inovării. Banii redirecţionaţi spre AŞM nu sunt utilizaţi numai în cadrul ei. Or, Academia de Ştiinţe e singura instituţie care face cercetări în bază de proiecte de concurs, la care participă şi universităţile deopotrivă. Deci, banii care vin la Academie nu rămân numai aici, dar sunt distribuiţi în aceeaşi măsură şi la universităţi.

Lupta pentru ştiinţă sau… pentru finanţe?

Ana Guţu: Aş vrea să vă întreb: de ce ASEM are din banii prevăzuţi pentru cercetare 0,02%? De ce în domeniul de cercetare – din care fac parte preşedintele Academiei şi soţia dumnealui, care este rectorul universităţii academice -, suma pentru anul acesta e mai mare decât la toate universităţile luate împreună? Puteţi explica acest lucru?

Ion Guceac: Finanţele se repartizează de către Consiliul Suprem pentru Dezvoltare Tehnologică, din care fac parte, pe lângă reprezentanţii Academiei, cinci rectori, inclusiv rectorul ASEM, cel al Universităţii de Medicină, al USM, rectorul Universităţii din Cahul şi al celei din Bălţi, un decan de la USM, reprezentantul tinerilor cercetători, directorul general al Agenţiei pentru Protecţia Proprietăţii Intelectuale. Toate deciziile privind repartizarea mijloacelor financiare în urma concursului se iau de acest consiliu. Şi dacă o instituţie are mai mult sau mai puţin – de exemplu, Universitatea de Medicină dispune de o finanţare de 12 milioane, Universitatea de Stat – sub 12 milioane, Academia de Studii Economice – un milion 374 de mii – aceasta se întâmplă în funcţie de proiectele pe care le-au înaintat şi sumele care au fost planificate.

Veaceslav Afanasiev: Consiliul rectorilor, care este o organizaţie foarte stimată la noi în ţară şi merită această stimă, a publicat anul trecut o declaraţie, inclusiv în TIMPUL, în care se scrie negru pe alb că la un om de ştiinţă cu grad ştiinţific din universităţi se alocă de 15,6 ori mai puţine finanţe decât în instituţiile Academiei şi a celor de profil. În plus, este o dinamică foarte interesantă. Din aceleaşi recomandări UNESCO, în perioada sovietică, în 1990, înainte de colapsul Uniunii Sovietice, finanţarea unor cercetători din universităţi era de două ori mai joasă decât cea din Academie, în 1997 – de opt ori. Înseamnă că acest sistem lucrează pentru degradarea finanţării universităţilor.

Ion Guceac: Din cele 284 de milioane de care dispune comunitatea ştiinţifică, practic sub 70 merg la achitarea salariilor, 20 – în fondul social şi foarte puţin rămâne pentru cercetare propriu-zis. Mijloacele financiare, repet, se repartizează în bază de concurs. Nu putem să repartizăm la orice cercetător ştiinţific care este angajat în universitate sau în Academie. Dacă cele 284 de milioane formează 2,5% din partea de cheltuieli din buget, învăţământul dispune de 10% din bugetul de stat. Apropo, sarcina în cadrul didactic este constituită din două părţi: una – din partea didactică şi a doua – din partea ştiinţifică. Partea ştiinţifică este achitată din acele 10% date din cheltuielile bugetului.

Veaceslav Afanasiev: Domnule Guceac, dumneavoastră afirmaţi că toate lucrurile au loc în bază de concurs. Consiliile sunt o unitate structurală a Academiei de Ştiinţe, care sunt menite să facă ştiinţă, ci nu să evalueze şi să repartizeze. Într-un sistem de management normal, aceste consilii de experţi pe domenii sunt separate şi sunt independente.

Reforma: pro şi contra

TIMPUL: Să facem nişte concluzii. Cum credeţi, are şanse de izbândă proiectul de lege privind reformarea Academiei de Ştiinţe?
Ana Guţu: Adoptarea unei noi legi cu privire la Academia de Ştiinţe este inevitabilă. Eu nu sunt clarvăzătoare, dar, dacă nu se întâmplă acum, peste unul sau peste doi, peste zece ani oricum se va întâmpla. Din păcate, R. Moldova i-i dat să aibă mereu nevoie de un retard istoric în tot ceea ce face, inclusiv în reformarea sistemului de management în cercetare.

Veaceslav Afanasiev: Eu cred că reforma este pe calea cea dreaptă. Proiectul de lege privind Academia trebuie perfectat, dar el e pur şi simplu inevitabil odată cu adoptarea Codului Educaţiei. Mai urmează să fie efectuate modificări esenţiale în Codul cu privire la ştiinţă şi inovare, ca să aducem la un nivel european sistemul nostru de cercetare şi dezvoltare.

Teodor Furdui: Comunitatea ştiinţifică a discutat acest proiect şi l-a considerat drept distructiv şi el nicidecum nu poate fi susţinut. Proiectul va distruge ştiinţa contemporană a Academiei.

Ion Guceac: Noi credem că reformele care actualmente sunt iniţiate, în perspectiva modificării Codului cu privire la ştiinţă şi inovare, vor avea succes. Sunt realizate de comunitatea ştiinţifică sub conducerea nemijlocită a Consiliului Suprem pentru ştiinţă şi dezvoltare tehnologică cu participarea comisiei parlamentare de profil, Guvernului RM, societăţii civile, mediului de afaceri. Cât priveşte acest proiect de lege, propus de participanţii oponenţi la această masă rotundă, el va rămâne în istorie ca o tentativă nereuşită de distrugere a sferei ştiinţifice din R. Moldova. 

TIMPUL: Vă mulţumim pentru participare la această discuţie.