De ce atunci lucrurile la noi merg atât de prost şi nu ieşim bine dintr-o criză constituţională că nimerim în alta şi mai constituţională, şi mai fără soluţie? De ce de doi ani sistemul politic moldovean nu mai funcţionează, iar politicienii, ca un medic beat, fac injecţie în pernă, în loc să o facă în vena bolnavului? De ce analiştii politici - mă refer la cei adevăraţi, vreo doi-trei la număr câţi există azi în R. Moldova, dar nu la ceata de urători care fug de la o televiziune la alta - „joacă” pe terenul politicienilor şi caută soluţii acolo unde le „caută” şi politicienii, dar nu le găsesc? De ce, în mod cu totul inexplicabil, au luat apă în gură şi acei reprezentanţi ai societăţii civile care erau destul de… sonori în timpul guvernării comuniste şi care propuneau soluţii interesante de reformare politică a R. Moldova? Lista acestor „de ce?” poate fi continuată…

Trebuie să ne alarmeze faptul că, în ultimii doi ani, în societatea noastră se aude distinct doar o singură voce - vocea politicului. Când zic vocea politicului, am în vedere vocea liderilor, a boşilor de partid. Pe cine vede azi cetăţeanul simplu în fiecare zi la televizor? Pe Voronin, Filat, Lupu, Ghimpu şi pe încă unul sau doi deputaţi din fracţiunile lor. Şi atât. Pe ceilalţi deputaţi (dar de toţi sunt 101!) nimeni nu ştie nici cum îi cheamă, nici cum arată. Aceştia nu decid nimic, ei sunt o maşină anonimă de vot, care ştiu a face doar două lucruri - să ridice mâinile când le spune bossul de partid şi să-şi ridice la timp salariile şi indemnizaţiile. Deputatul ales de acest cetăţean pe lista de partid (pe „spiscă”) nu decide nimic. Ani la rând, acestui cetăţean simplu, dar şi deputatului simplu şi chiar ministrului li s-a inoculat ideea că de ei nu depinde nimic, că în locul lor decide bossul de partid, cel ce are în mână nu doar „spisca”, ci şi cheile de la toate butoiaşele cu miere ale acestei ţărişoare.

Personal, nu cred în acei care vorbesc despre pericolul oligarhizării politicului moldovenesc. Nu cred, pentru că anume cei care vorbesc sunt ei înşişi, prin spirit şi statut social, oligarhi sută la sută şi se prefac a nu vedea un fenomen care deja s-a produs şi e dezastruos prin impactul lui moral asupra vieţii politice - mafiotizarea vieţii de partid, intrarea partidelor sub controlul dublu al boşilor de partid şi al oligarhilor din umbră care le finanţează. Criza constituţională care durează este opera acestei mafii de partid. Această mafie de partid poate fi distrusă - dacă nu total, cel puţin fiindu-i redusă influenţa - prin reformarea clasei politice. Această reformare poate fi începută prin trecerea la sistemul electoral mixt, când deputaţii vor fi aleşi în Parlament parţial potrivit sistemului majoritar în circumscripţii uninominale şi, parţial, conform sistemului proporţional actual (pe liste de partid). Sistemul electoral mixt nu e un panaceu, nu garantează tratarea tuturor bolilor de care suferă sistemul politic moldovean, dar oferă şansa de a începe tratamentul.

…Omul simplu urmăreşte spectacolul din Parlament cu solicitările de schimbare a procurorului general şi a preşedintelui Legislativului şi nu realizează un fapt foarte trist: demiterea acestora nu va schimba nimic în R. Moldova, fiindcă în locul celor demişi vor veni alţii, numiţi, de asemenea, de aceeaşi mafie a boşilor de partid! Crede cineva că în locul procurorului „politic” Zubco va veni un procuror „nepolitic”, asupra căruia nu va avea influenţă unul dintre cei patru - Voronin, Filat, Lupu sau Ghimpu? Viitorul procuror general sau preşedinte al Parlamentului va fi ales tot în urma unui târg al boşilor de partid şi acest lucru se va întâmpla atâta timp, cât măcar jumătate din componenţa Legislativului nu vor fi deputaţi liberi de boşii de partid şi care vor depinde exclusiv de alegătorii care i-au ales.

Când s-a lansat PLDM, unul dintre obiectivele programatice ale acestei formaţiuni era modificarea Codului Electoral astfel încât 50 la sută de deputaţi să fie aleşi pe circumscripţii electorale. Acum, PLDM se pare că a cam uitat de această iniţiativă a sa. Şi e clar de ce… La chestiunea dată însă trebuie să se revină. E clar pentru toată lumea că sistemul nostru parlamentar trebuie reformat: încă în timpul guvernării lui Voronin voci din societatea civilă propuneau un parlament de 51 de deputaţi, jumătate din care să fie aleşi pe circumscripţii uninominale. Acelaşi lucru îl cereau acum doi-trei ani şi unii ziarişti şi analişti politici, flancaţi de reprezentanţi ai societăţii civile… Acum nimeni nu-şi mai aminteşte de aceasta, deşi demult e timpul ca respectiva problemă să fie reintrodusă în agenda politică de la Chişinău.

Dacă dorim să scăpăm de interminabilele crize politice şi constituţionale, trebuie să facem, odată şi odată, şi acest pas. Privite din această perspectivă, alegerile anticipate nu mai sunt o catastrofă, ci o necesitate - repet, cu condiţia ca toate partidele să convină asupra modificării Codului Electoral astfel ca în viitorul Parlament jumătate din deputaţi să fie aleşi conform sistemului proporţional actual (pe liste de partid), iar jumătate - pe circumscripţii uninominale.