Politica arată ca un meci de fotbal şi, când sari şi urli – fericit – go-o-o-ol!, afli că, de fapt, poarta în care s-a marcat nu e cea a adversarilor. Sau, cum era o glumă despre culmea fotbalului: să dai gol şi în reluare să ratezi. Nu vi se pare cunoscută senzaţia? Am observat că în Moldova există o expresie care îmi place. Dacă mergi o dată la doctor şi te doare, când vii a doua oară, se apropie medicul de tine şi când vede că tremuri de groază, îţi spune: nu retrăiţi! Referitor la politică, asta e senzaţia mea. Retrăim, retrăim la maximum! Şi nu avem cum să scăpăm de frica asta a retrăirii. Deloc plăcut, avem mereu aceeaşi spaimă că cineva se va întoarce 180 de grade şi că vom retrăi vremurile de care ne-am chinuit să scăpăm. Probabil aici undeva trebuie să căutăm înţelesul sintagmelor electorale – atât de uzitate – care ne cer să votăm schimbarea. Şi noi fugim împiedicându-ne de atâta grabă să votăm marea schimbare, cea pe care o visăm de atâţia ani. Însă nimeni nu menţionează clar despre ce schimbare e vorba, iar noi, nerăbdători şi uituci, nu întrebăm.
Cred că aşa s-a întâmplat şi cu premierul Vlad Filat. Noi nu am întrebat, dar el cred că se referea la schimbarea tovarăşilor de conversaţie. Fiindcă – din nefericire – doar asta se schimbă de câţiva ani în Moldova, tovarăşii de discuţie. Şi partidele. E o modă pelerinajul prin partide. Vrei schimbare – schimbi partidul. Iar pe când aşteptările noastre creşteau ca un aluat, Domnia Sa, premierul, ne-a anunţat că s-a întâlnit cu ex-preşedintele Voronin; motivul: „Am discutat despre situaţia din ţară”.
Şi noi la fel; noi, cetăţenii, tot aşa ne întâlnim la cafele şi discutăm despre situaţia din ţară. Doar schimbarea, bat-o vina, nu mai vine! Şi noi atât de mult aşteptăm şi atât de des ne schimbăm tovarăşii. Dar acum, gândindu-mă mai bine, cred că asta e adevărata schimbare în Moldova şi pentru asta votăm noi, bravii cetăţeni. Pentru schimbarea scaunului de la cafea, a domnului Ghimpu cu a tovarăşului Voronin.
Ca să nu credem că nu sunt schimbări!
În seara asta mă gândesc şi eu, ca o babă ce se piaptănă nostalgic în timp ce ţara arde cu spor de dorul schimbării, să mă văd la o bere cu vreun tovarăş vechi, măcar de prin 2001, şi aşa – frăţeşte şi făţiş – să discutăm despre cum mai e situaţia prin vecini şi ţară.
Moni Stănilă
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
